1,581 matches
-
Un capăt darul Său, obșteasca moarte, Nu-l irosi în vise. Te deșteaptă. O: Cuprins de vis, eu tocmai învățam Să mor. Ce vii tu dar să-mi amintești? Oare-ți trezește pizmă visul meu? Mai dragă decât viața-nsingurata Lui tihnă mi-e; deodată tu m-arunci În carnaval de umbre te strecori Cu gest profetic, umblet insinuant De înger izgonit. Dă-mi pace. Piei. D: Nu doar pe Domnu-l face după chipu-i Biet om, ci și pe demon mai
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
curge peste el așa cum valurile unei ape, aceleași și totuși mereu altele, curg peste o piatră. Era o experiență aproape cu neputință de înțeles. Ceea ce îl izbi pe Ulrich fu mai ales acea stare de transparență sticloasă, de gol și tihnă, în care se găsea. Este, deci, posibil să ieși din spațiul tău și să intri într-un altul, într-unul ascuns?" se întrebă el cu sentimentul că întâmplarea făcuse ca el să treacă printr-o tainică ușă de legătură." La
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
sunt mai transparente decât propriul lor elan, cu o încetineală mai lividă decât acele substanțe transmise din generație în generație: gust de cupru depunându-se sub limbile nou-născuților, gust de foc sub limbile celor mai triști bărbați. Toate distanțele au tihna lor. Nu există erecție în reziduurile mâniei iar femeile nu strălucesc sub arborii destinați odihnei. Ce indicii rămân de la particulele incendiilor. Acele buze indecise... Iar apoi, în pepiniere, cine sapă mai adânc în pepiniere decât în propria-i inimă? Fructele
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând () [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
-n minte un atât de dulce lucru. 3) Eu nu știu mai dulce lucru ca a mă gândi. Iubirea pură în mine și-are firea, tot în mine-i revenită. Zi și noapte fericită de-a fi însămi știu în tihnă. Grija mea fără odihnă-i să mă fac frumoasă mie. Vocea-n sus mi se-nmlădie ori coboară, rău și bine totu-i pur atunci când vine în albastra mea pupilă. Ca o apă imobilă, calmă, ce-n culori de seară
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
ascunsa-mi casă; toate îmi anunță-un ceas ce bate, toate mi-l aduc aminte. Surdă e ca în morminte, zvonuri n-o ajung, reflectă - în gravura lor perfectă - stele, ziua de poveste. Parte de Levant îmi este pentru-a tihnelor sorocuri; pentru veselele jocuri are pat adânc, anume. Tot ce e frumos în lume luându-ți ochii și chemându-i poți vedea că-n ea, le rându-i spre-acel mare, unic lucru. 2) Eu nu știu mai dulce lucru ca
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
la mămăligă? Dacă n-are lapte, carne, legume ori altceva. Românul însă îi zise că n-are nimică decât mămăligă. Nu era Vodă prea dezmierdat în ale mâncării, că doară mai petrecea el nemâncat și însetat prin războaie, decât în tihnă lângă o masă domnească plină de fel de fel de bucate și mâncăruri care de care mai alese și mai gustoase. Uitându-se el însă la mămăliga cea rece și vârtoasă, tot parcă îi venea oarecum s-o îmbuce așa
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]