1,589 matches
-
autobiografice. Cu excepția lui Ruth Fainlight sau Fleur Adcock, poeții decid azi că trebuie să recurgă la istorii închipuite, la măști, pentru a evoca emoția. E modul lor de a demonstra că s-a modificat esența lirismului, de la "emoția gândită în tihnă" (Wordsworth, "emotion recollected in tranquillity"), la emoția imaginată cu franchețe aproape indecentă, ca provocare, chiar sfidare a lecturii. Autorul Desperado e un mare retras. Fie el extrem de liric (v. Peter Ackroyd, Graham Swift, chiar și Julian Barnes în Staring at
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât în orice convenție anterioară, fiindcă autorul e obsedat de nevoia de nou, însă procedeele fie ele în proză sau poezie sunt puține la număr și nu se prea pot schimba. Proza și poezia creează intrigi, eroi, emoții mărturisite în tihnă de mai bine de două milenii. Eliot, Joyce și Woolf au fost primii care și-au dat seama că schimbarea trebuie să fie radicală. Woolf a refuzat teoretic romanul tradițional (Modern Fiction, 1919), numai că odată ce terminăm de citit unul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cumpărarea unei cărți a devenit un act de curaj, o amenințare a supraviețuirii de zi cu zi (revenim la vechile priorități, haine și hrană). Într-un fel sau altul, estul e încă sub cenzură, pe când vestul se poate revolta în tihnă împotriva libertăților de tot soiul. Cortina de Fier, de-o parte și de alta. Văzută din est, Cortina de Fier era o imensă frustrare. Linia politică prevedea că regimul comunist e cea mai bună dintre lumile posibile iar occidentul trebuie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le pese că vorbele mor, că propozițiile ar trebui consemnate, că ar putea înfrânge spațiul și timpul născocind moduri de comunicare rapidă. Ackroyd închipuie o lume a tihnei, în care somnul e activitatea principală. E oare vorba de o distopie? Putem lua lumina drept o maximizare a spaimei? Putem, dar cu o condiție: să fie orbitoare. Iar în acest roman lumina chiar orbește oamenii. Moartea e orbirea finală
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Tot atât cât..? Ori Cine era El ori ea? Ori Mă iubești mai puțin Decât eu pe tine? Ori Spune-mi ceva nou. N-am mai auzit asta? Bine ați venit la cireș, La tăcerea lui albă, Bunul lui simț Tihna lui. (Cireșul) Doi îndrăgostiți dorm și oftează după "ce nu-i niciodată acum" ( Când), se foiesc "între vise", și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă alții
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intens. Poemul e străpuns ca un fier roșu de neputința de a strânge în palmă acea esență a iubirii și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă din gară / Nespus
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când durerea pare că m-a frânt , Deodată piere, spulberată-n vânt. Dar când mă-cred în bucurii depline Și ceasului dorit în culme sunt, Recad în jalea primelor suspine. * De-ndată ce lumina mi se stinge Și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat, Biet sufletu-mi, de tine însetat, Pornește, rătăcind, până te-atinge. Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge Tot ce atâta vreme-am căutat Și pentru care-atât am suspinat, Încât credeam ades că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
părți nu numai că sunt acțiuni care ajung la cea principală, dar pe lângă asta fiecare dintre ele poate să conțină mai multe cu aceeași subordonare. Nu trebuie să existe decât o singură acțiune completă, care să lase spiritul auditoriului în tihnă; dar ea nu poate deveni așa decât prin mai multe altele imperfecte, care îi servesc drept traseu, și țin auditoriul într-o plăcută așteptare. Asta trebuie făcut la sfârșitul fiecărui act pentru a face acțiunea continuă." Unitatea de acțiune constă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să vezi haremuri, să dormi până mâine!.../ Ce Șeherezade tihna îți încearcă?” (Crochiu dobrogean). În imagini opulente, pline de culoare, este „pictată” o lume „exotică”, aceea a amestecului de neamuri din Dobrogea sudică, ale cărei reflexe răzbat și la alți autori, de la Ion Pillat la Vladimir Cavarnali și Virgil Carianopol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
1708, e înălțat la suprema demnitate ecleziastică a Țării Românești. Dacă activitatea tipografică îi înlesnise ascensiunea, amestecul în politică îi va aduce sfârșitul. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu este cât pe ce să-și piardă scaunul mitropolitan. Iertat, păstorește în tihnă sub Ștefan Cantacuzino. Acum înalță Mănăstirea Tuturor Sfinților (1713), astăzi Antim, unde ar fi dorit să fie înmormântat. Mai puțin iertător decât Brâncoveanu, Nicolae Mavrocordat îi obține caterisirea. Acuzat de vrăjitorie și de alte „meșteșuguri satanicești”, dar și de uneltire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
de Încălzire centrală În case, și televizoare, și mașini - era exact ceea ce Își doreau acum majoritatea europenilor. și voiau aceste produse nu pentru că erau americane, ci pentru că ele reprezentau confortul și un grad de comoditate. Pentru prima dată În istorie, tihna și confortul erau acum posibile pentru majoritatea oamenilor din Europa. POST-SCRIPTUMtc "POST‑SCRIPTUM" Povestea celor două economiitc "Povestea celor două economii" Germania colcăie de copii. E Înspăimântător când te gândești că, pe termen lung, s-ar putea ca germanii să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Manda lui Bodârlache. Bătrânul o descrie pe eventuala soție a lui Paraschiv și pe tatăl ei „nu prea deștept”, Încât feciorului Îi piere pofta de a se mai uni cu progenitura chiaburului. Moromete iubește mai presus de orice ceasurile de tihnă, de dulce lenevire, petrecute În tovărășia lui Cocoșilă, unul dintre puținii oameni ascuțiți la minte din sat, În stare să „glumească inteligent.” Locul de Întâlnire a lui Moromete cu Cocoșilă, dar și locul de Înfruntare a „spiritelor lor”, este poiana
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pomenita prefață, întrucât în 1711 el, Ion Conachi, nici nu era născut. Iordache Costache, mare vistiernic, stăpânul Torceștilor între 1752 și 1767, va muri tot în pribegie, ca și bunicul său, Vasile Costache, fiind ultimul dintre Costăchești care-și sacrifică tihna și viața, implicându-se fățiș în lupta politică a țării și timpului în care se năzuia spre restaurarea dreptului de a pune pe tronul Moldovei un domn pământean, în locul fanarioților, crez politic exprimat pregnant de către predecesori și fără nici un fel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
despre care am amintit la începutul studiului nostru, uniunile de obști și întemeierea, în ultimă instanță, a statului, își au sorgintea în nevoia de apărare. Or, cum poporul român, satele românești au avut întotdeauna drept trăsătură caracteristică sedentarismul, stabilitatea, cum tihna și truda le-au fost frecvent puse în pericol de către varii neamuri și vicisitudini venite din afară, acțiunile de apărare au devenit ceva intrinsec existenței lor, ceva ce se înțelege de la sine. Prin urmare, reglementarea vieții ostășești s-a impus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]