2,640 matches
-
istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a Creatorului: „Doamne,/ Dacă stă în puterea mea/ Să te păstrez,/ Ce voi face cu tine/ Când lut voi fi?” În așternerea văilor, volum retrospectiv în mare măsură, aduce o accentuare a singularizării insului din ce în ce mai delimitat de ceilalți („privească-mă cine e altul/ și va rămâne altul”), în ciuda captivității în generalitatea rituală a vieții, erosului, regresiei
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
ilustrată de B. Jordan, Leon Donici, Titus Hotnog, Gib I. Mihăescu, I. Laurențiu (Laurențiu Fulga), Lucia Demetrius, Jul Giurgea, Isaiia Răcăciuni, Anton Holban, Sandu Teleajen, Tr. Georgescu, Mihail Spiridonică, Al. O. Teodoreanu, Carol Ardeleanu. Sunt publicate versuri de Matei Alexandrescu, Tina Arbore, Gh. Banu, Dem. Bassarabeanu, Vlaicu Bârna, Radu Boureanu, Ion Buzdugan, Ion Calboreanu, Virgil Carianopol, Vladimir Cavarnali, Al. Călinescu, Vladimir Corbasca, N. Costenco, Sergiu Cujbă, George Dorul Dumitrescu, D. Florea-Rariște, G. Gregorian, Radu Gyr, D. Iov, Magda Isanos, Bogdan Istru
PAGINI BASARABENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
-n lumină Se schimbă la față! - Omul, draga mea, omul nu Îngheață. Și-am pornit așa, Drum prin țara mea. (Ă). Bate vântu-n spate Blând cum e zefirulă Acolo sub munte Muncește Cugirul - Sania În mersu-i Lin de căprioară, Spre tine ne duce Mândră Hunedoara - (Ă). Ce cântec ne vine; Din acea comună? Draga mea Mărie, Cânt de voie bună! E o horă nouă, Tinerii-o horesc Seara când se-adună La clubul sătesc! (Ă). Zgomotul e mare, Munca e fierbinte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Maria Bărbulescu, Maria Sturdza, Maria Kercea, Margo Oromulo, Lucreția Dr. Gheorghiu, Elena ștefănescu, și pe cele mai noi ca Doamnele: Zina Moroianu, Sofia Meteș, Iulia Siminel, Bălășica Profiriu, Eugenia Popovici, Lucreția Herter, Cornelia Sassu, Elly Popovici, Irina Popescu, Angela Ghețu, Tina Dr. Papp, Emma Antonescu, Valeria Bejan, Atena Dumitrescu, Maria Potoceanu, Lucia Maior Gogulescu, Elena Dumitriu, Lucia Maior Seicărescu, Victoria Oprean, Lucia Dr. Stoixa, Domnul Nazarie din Galați, Doamna Mercedes Topescu de la Ismail, Eugenia Musată, Cornelia Chiticeanu, Natalia Lang, Ecaterina Dr.
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
poezie a seninătății aproape netulburate, inițial articulată pe simbolurile convenționale ale poeziei patriotice: țara, „cariatide brazii”, plaiul, fluierul. În Anotimpul corăbiilor, încrederea în Partid („Orice zidesc cu tâmpla și împlinesc cu dorul / Întemeind în lucruri un anotimp ales / Numai prin tine-și află deplinul înțeles” - Partid) se alătură, într-o lirică hibridă, inegală, ecourilor blagiene abia disimulate („Stau și ascult roata sevei / Și semințele încă plesnind”). În alte volume, Nopțile de zburător (1977) sau Ce oră bate în Univers? (1983), poetul
BALAHUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285565_a_286894]
-
eului ș.a.) dobândesc aici un halou meditativ, disimulând carnalitățile de odinioară. Apar figurile neliniștitoare ale unei geografii thanatice: „toate se petrec după scenariul întrevăzut / surpriză e numai intensitatea vârtejului / găuri negre se mișcă rotund / își joacă sfârșitu-nțelesului / atunci când cobor după tine / când pipăi pereții / și-ncerc să mă agăț / de lipicioasa mâzgă verzuie / hrube la succesive niveluri / ca-ntr-o baie comună de aburi / din ce în ce mai fierbinți / insuportabili / pe treptele ultime”. Elegiac, fără relaxări inutile, tensionat, dar fără crispare, Noiembrie inocentul înscria
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Cântic di moarti, unde poetul își invocă mama ca martoră a pătimirii fiului ei, suferind, în propria carne, chinul lui: „...ș-tini aduchiși, dadă.../ tu inimă ț-acriscură schiñi // și-ț trimbură mâna / când ti-aplicași ca s-tincliñi // sâmțiși cum / sărâma din tini / schimură ‘nă rugăciuni și s-duți? // dado, / laie dado.../ tu aistă noapți, / țerlu s-înavuță cu ‘nă noauă Cruți.” Acest lirism are și o coardă erotică, răsunând chiar și în elegia temniței: „Nu-i vrearea biligiucă, ni ciupari, / S-li porț pirifan
BACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
simt în sânge și-n vise / te port neîntrerupt / Românie / cu â din a / ... Pâine, mânie, osândă, cântec / totul deodată ești, Românie / cu â din a./ Așa cum ai fost vei rămâne: / norul nu schimbă cerul / și nu te schimbă pe tine / Românie / cu â din i” (Apa trece). Volumul Ukulele (1967) propune o altă sintaxă poetică, simplificată, o linie melodică inspirată de ritmurile hawaiene, în poeme imagiste, concentrate, unele fals descriptive ori narative, de fapt deghizări ale sentimentului de melancolie, însingurare
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
imenșii ei ochi gălbui și talia de rândunică, și Joanne Maria Barbara Peracchio, cu piciorul ei diform corectat și (trebuie să recunoaștem) apartenența la John Birch Society, Norma Abdow, al cărei tată plecase În hagialâc și nu se mai Întorsese, Tina Kubek, care era cehoaică prin origine, și Linda Ramirez, jumătate spanioloaică, jumătate filipineză, care stătea nemișcată, așteptând să i se dezaburească ochelarii. Fete „etnice“,așa ni se spunea, dar cine nu era, la o adică? Nu erau și Brățările cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de numai cinci eleve și ne adunam În sera de la etajul al doilea. Plante agățătoare atârnau din tavanul de sticlă. Mai aproape de capetele noastre se Îngrămădeau mușcatele, emanând un miros undeva Între lemn-dulce și aluminiu. În afară de mine, mai erau Reetika, Tina, Joanne și Maxine Grossinger. Deși părinții noștri erau prieteni, n-o cunoșteam aproape deloc pe Maxine. N-avea treabă cu ceilalți copii de pe Middlesex. Întotdeauna exersa la vioară. Era singurul copil evreu din școală. La prânz mânca singură, avea mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
probe pentru roluri. Domnul da Silva a pus În rolurile importante pe preferații săi de la cursul avansat de Literatură Engleză. Pe toți ceilalți i-a pus În cor. Așa că distribuția suna așa: Joanne Maria Barbara Peracchio În rolul lui Creon, Tina Kubek În rolul lui Euridice, Maxine Grossinger În rolul Ismenei. În rolul Antigonei Însăși - singura posibilitate reală, chiar și numai din punct de vedere fizic - era Obiectul Obscur. Media ei după primul semestru fusese doar un 7 minus. Totuși domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În parcare. Toate eram Îmbrăcate cu robe lungi până la pământ, vopsite neregulat În negru, gri și alb. Obiectul Obscur Însă purta o robă albă. Concepția domnului da Silva era una minimală: fără machiaj, fără măști. ― Câți oameni sunt afară? Întrebă Tina Kubek. Maxine Grossinger se uită printr-o crăpătură. ― Tone. ― Tu trebuie să fii obișnuită cu asta, Maxine, am spus eu. De la recitaluri. ― N-am emoții când cânt la vioară. Aici e mult mai rău. ― Sunt așa de emoționaaată, spuse Obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntrînsul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină, Asupra cărui dânsul domnește pe deplin. Spuneți-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dânșii la lucru-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci și desperați. {EminescuOpI 63} O! luptă-te-nvălită în pletele-ți bogate, Eroic este astăzi copilul cel pierdut! Căci flamura cea roșă cu umbra-i de dreptate Sfințește-a ta vieață de tină și păcate; Nu! nu ești tu de vină, ci cei ce te-au vîndut! Scânteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite; din tainica pădure Apare luna mare câmpiilor azure
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trăiri rătăcite. Fug minute la timpul trecut, Lăsând amintiri care mor. Vremea ascunde tot ce-am avut Și scrie mesaje ce dor. Prin zile tăcute mai caut Speranța născută-n Lumină. Tânjesc să ating nemurirea, Să-mbrace și trupu-mi de tină. Trec zilele, bune și rele, Curg dorințe la care mai sper Și eu trec alături de ele, Visez la o nuntă pe-albastru de cer.
Trec zilele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83222_a_84547]
-
Îndrăzneață cu bretele, galben cu roz, din bumbac, mulată pe trupul ei tânăr și slab. —Saskia Hawley. I-a dresat singură, spuse Harry, și a făcut o treabă extraordinară, dacă vreți să știți opinia mea. Folosind tehnici pe care de la tine le-am Învățat, eu și alte mii de elevi ai tăi, adăugă ea cu generozitate și clipi ridicol din pleoape. Harry Îi adresă zâmbetul lui de băiețel timid, dar seducător, și apoi se Întoarse spre cameră: Asta e tot pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atât de urât și atât de păgubos pentru sănătatea și pentru punga omului. De Dumnezeu încă mai înjur dar se pare că El este binevoitor în continuare cu mine fiindcă de sus vede al naibii de clar că pe pământul acesta de tină și noroi, cum ar spune poetul, sunt foarte multe lucruri demne de înjurat, începând de la Președintele României, guvernul și toate pușlamalele cocoțate în capul nostru. După atâta vreme, că totuși trei ani nu sunt chiar un fleac, îmi amintesc precis
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai există state în care cuvintele lui Paul Valéry sunt încă valabile. Numai la noi, e ca la noi... La orizont „Pax americana” Nu vi se pare că prea multă liniște a fost în ultima vreme pe globul acesta de tină și noroi, cum ar spune la modul inspirat poetul? Nici tu vreo invazie, bineînțeles americană, fiindcă alții nu au voie de la mister ONU (cel, sau cea care are în gestiune rezoluțiile ce se lasă cu avioane, bombe și rachete de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aștept cu interes Să fiu martor la cules. 17 mai 2004 ȘI UNDE EL NU ESTE În corpul de elită Al blândului Domn Crist, Credința-i oțelită, De ești evanghelist. În cuget e lumină În inimă - nectar, Sfințitul eu în tină Cu glas de argintar. Și unde El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van îl mai îmbii. Atunci
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lână, bărbatul îl împinse îndărăt. Pe chipul său apăruse un surâs batjocoritor. — Capul spre dreapta, capul spre stânga... Scutură din cap dezaprobator. — Chiar m-ai obosit. Cine te crezi? Nu face prea tare pe cocoșelul, că eu pe ofițerașii ca tine îi halesc dintr-o îmbucătură, ai înțeles? Dând înapoi în cercul bagauzilor, Metronius se împiedică într-o scobitură din pământ și căzu pe spate, în râsetele tuturor. în acel moment se auzi vocea lui Ambarrus: — Gata, ajunge, Milone. Omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iubire! Dincolo de acest limbaj al folclorului, al copilăriei, al textului de muzică populară, găsim acea bucurie de exprimare, acea bucurie de a lăsa cuvântul să cânte : E mult soare azi și-i senin, Vântul adie senzual și felin, Gânduri de tine tainice vin Și mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! (CÂND
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
trec cugetarea Și cifra vieții-mi acopăr cu disperarea, Va spune Timpul care rezolvă probleme: Toate-s fantome pierdute în vreme! CÂND DRAGOSTEA S-A DUS E mult soare azi și-i senin, Vântul adie senzual și felin, Gânduri de tine tainice vin Și mie-mi mă simt un străin! Ce mult te-am iubit! E demult Când inima-mi nu am vrut s-o ascult În brațe aș vrea acum să te strâng, Cu tine să fiu! De ce plâng?! Te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cât pot mai bine cu drag ca să te cresc, Să nu lucrezi din greu la orice patronat Să fii tu însuți șef, descurcăreț, bogat. Când am plecat de acasă chiar nu mi-a fost ușor Am plâns mereu departe, de tine-mi era dor Departe de copii e lucru cel greu Când vrei să-i vezi nu poți și tot aștepți mereu. Cu sufletul închis ca-n vas sub presiune Mereu interiorul striga către mine: În țară străină cu greu te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
crească semințele,/ Să curgă pâraiele pe toate cărările,/ Să tragem clopotele, să ne crească pâinile,/ Că de când le ai încuiat, lacurile au secat,/ Câmpul s-a uscat, vitele-au zbierat,/ Pâinea s-a pălit, lumea s-a-ntristat,/ Noi la tine ne-am rugat, cu suflet curat/ Cu inima bună, Domnul s-aibă milă!" Se crăpa de ziuă. Ceremonia era pe sfârșite. Peste trei zile aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]