1,870 matches
-
extrem de periculos, dar nu se compară cu Cameniță, oho, Cameniță are stofă de zbir, o matahală de om, mută munții dacă-și pune-n cap, trece prin zid, tatei i se părea că descoperise la el vocația aceea rară de tiran adevărat, pentru unul ca el scena orășelului nostru era în chip evident prea strâmtă, nu-i dădea prilejul să-și manifeste toate disponibilitățile, mai adăuga tata, tot pe șoptite. La trei zile după ce se înscăunaseră stăpâni ai orașului, Gârmoci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
multe feluri și prin diferite sisteme a căutat diavolul să subjuge peste tot acolo unde a reușit să pătrundă puterea sa. Socotesc însă, că cel mai grozav dintre toate regimurile a fost sistemul comunist. Să te oblige să gândești ca tiranul, să-ți desfășori activitatea după gustul lui; să lucrezi împotriva conștiinței; să te oblige a nu te ruga, a-l părăsi pe Dumnezeu; a smulge din suflet credința etc.: este cea mai grozavă tiranie la care te poate supune! La
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Kultur-kampful lui Bismark, etc. pentru a ne face o idee de nenumăratele urgii ce s-au abătut asupra Bisericii luptătoare. Milioane și milioane de credincioși în frunte cu păstorii lor sufletești: papi, episcopi și preoți, au fost victimele acestor cruzi tirani care i-au sacrificat fie prin sabie, fie prin foc, fie prin orice altă schingiuire ce-și poate închipui mintea omenească. Începând cu Pruncii Nevinovați și terminând cu eroii credinței ce astăzi își dau viața în cine știe ce colț al lumii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dos văzându-le cum mestecă apa, iar capul mi-era amețit. Râul strălucea și dintr-o dată s-a umflat. Oare nu vătămare se cheamă când, aflat într-un loc intact, la o mie de kilometri depărtare de suferință și mizerie, tiranul detestat reușește literalmente să-ți îndese în măruntaie aurul său? În asemenea momente când prezentul și trecutul se întretaie, lipsindu-se reciproc de înțeles și deformându-se în proporții neașteptate, ești și complet nebun, și perfect normal. Stându-ți așezat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se găseau cu zecile de mii în anii '50. Pe verso stătea scris cu creion chimic decédé en mars 53. Prețul era neașteptat de mare raportat la alte fotografii și gravuri expuse lângă el: 30 CHF. Imperiile au memoria lungă, tiranii continuă să fascineze. Dar nimeni nu se întreabă cum ar fi arătat Geneva străbătută de o coloană de tancuri T34 zornăind din șenile pe străzile lui Calvin. De fapt, mărturiesc că este vorba de o imagine cam "anarhistă" care mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
salvatorul celor ce nu trădează, cel solidar prin lungi abilități cu cei care pedepsesc trădarea, omul care face pe dracu’ în patru să apere pielea eroilor deciși să ferească omenirea de somnul mortal în care vor s-o arunce, zilnic, tiranii. M-aș preface din când în când în Gerbinis, eroul care apără antieroic eroii. Știu bine că viața în diverse puncte ale globului nu-mi va lua acest dar minunat, al capacității puerile de metempsihoză, și mă va sili să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vestei, aidoma celebrului gest napoleonian. Imediat poliția a știut că e vorba de cel numit în lumea interlopă „Napoleon” - și l-a înhățat. A rămas deci de pe urma lui Bonaparte un gest uman, inofensiv, neuitat după 200 de ani. Cunosc mulți tirani geniali sau sângeroși, colerici și teribili care ar vrea acum, în ceruri, să dea toate imperiile lor pentru ca lumea să le țină minte un singur gest omenesc, fie el necesar doar în detectarea hoților contemporani. Dar... Alte prețuri ale licitației
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat la obrăznicia și nerușinarea cu care sunt respinse observațiile sau reproșurile părinților, toate contribuind la transformarea odorului într-un mic tiran. Aproape fără să-și dea seama (orbiți de dragostea fără limite), părinții ajung în situația nefirească de a se subordona copilului, de a-i executa ordinele, de a juca după cum acesta le cântă. În cazul nesupunerii totale și necondiționate, părinții
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Lucrurile nu-s atît de simple cum credea Empedocle, după care totul ar fi determinat fie de ură, fie de dragoste... Însă nici nu pot exista fără dragoste... Nisipul mă Împinge la recapitulări. Apolo Multe s-au pus pe seama zeilor. Tiranul din Siracuza, bunăoară, obișnuia, cînd tezaurul său se golea, să anunțe că zeița Demetra Îi apăruse În vis pentru a cere ca toate femeile cetății să depoziteze În templul ei bijuteriile. În ce-l privește pe Apolo, zeul clarității și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se știe, nu s-a mulțumit să-și ducă de mînă tatăl spre Colonos. Ea a avut propriul ei adevăr pe care l-a exprimat presărînd țărînă peste cadavrul fratelui ei, deși aceasta Îi atrăgea condamnarea la moarte deoarece Creon, tiranul Thebei, poruncise ca Polinice să rămînă neîngropat. Poseidon ia treptat locul Afroditei În atmosfera de pe țărm. Dar această schimbare de zei se petrece subtil și cu zile În care dacă nu s-ar insinua În aer o lumină lacunară, gălbuie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
adăugat la imaginea oricum negativă a evreului. Este interesant de văzut cine sunt cei supuși „chinurilor Iadului” În fresca Judecății de apoi reprezentată, de pildă, În pridvorul bisericii Mănăstirii Hurezi, ctitorită În 1693 de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. Pe lângă „regii tirani”, „bogatul”, „hoțul”, „cârciumarul” etc., În „Râul de foc” se zvârcolesc suferind și oameni cu profesii altfel foarte onorabile (morarul, brutarul, băcanul, cizmarul ș.a.). Pentru țăranul român din epocă, să fii mic negustor sau meseriaș era - prin chiar acest fapt - un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar trebui făcute astfel încît să nu evoce locurile comune ale pornografiei. în următoarele 10 minute, n-am mai reușit să iau filmul în serios și am început să anticipez un final în care cele două își unesc puterile împotriva tiranului, îl dau afară din castel și umplu zidurile de graffiti gen Zonă liberă de feudalism sau Kilometrul 0 al modernității. Dar nu se întîmplă nimic de felul ăsta. Bess care s-a despărțit de soțul ei și care depinde de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Kafka. Adaptarea ordinului de mărime opune în mod adec- vat caracterului instituțional al tiraniei ca ex- creștere a puterii în raport cu cetățeanul considerabil diminuat sub raportul drepturilor și libertăților democratice, statura eroului de expresie contestatară. „Aș fi vrut să văz pe tirani față-n față cu Coriolan Drăgănescu !” Cu această frază, naratorul stabilește raportul echilibrat, simetric, între două instanțe care se situează în același ordin de mărime. Rapor- tul apare ca fiind dezechilibrat în prezentul naratorului, când vocației grandorii, staturii eroului îi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pleșit. Pentru acesta, exercițiul puterii superiorului con stituie o expresie nu atât a unei autorități legitime, cât a tiraniei, expresia discreționară și opresivă a puterii politice. Pentru că șeful, un oarecare domn Georgescu, veșnic ursuz, îi apare micului funcționar drept un tiran. Lefter Popescu îi atribuie excesul de bilă neagră, șeful este un atrabiliar, iar Lefter îl numește semnificativ „Turbatul”. Furia, intem- peranța sunt atributele celor puternici, fac parte din pre- rogativele zeului. În Vechiul Testament, Iahve nu este mai niciodată în toane
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a unui peripatetician lipsit de motivație politică. De la Stan Popescu se așteaptă să mențină ordi- nea, de la Prezident să țină un discurs, ceea ce acesta și face. Bravul Stan Popescu este unul dintre cei 1000 ai lui Garibaldi, „vrăjmaș jurat al tiranilor și frate pasionat al poporului”. Figura grandioasă a polițistului este sculptată la scara monumentală a unei retorici patetice care va guverna întreaga relatare a evenimentelor. Dilatarea siste- matică a afectelor corespunde unei sensibilități romantice unde grandoarea este incorporată în metabolismul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Îl constituie un organism secret, ale c)rui identitate și existent) pot fi cunoscute numai de șeful guvernului revoluționar și de cât mai puțini alți lideri-cheie”. Jefferson spunea c) arborele libert)ții trebuie revigorat uneori cu sângele patrioților și al tiranilor. Trebuie acum s) credem c) aceeași convingere romantic) a supraviețuit pe undeva prin birourile firmei J. Walter Thompson. În definitiv, Statele Unite reprezint) prima tar) revoluționar). Sau domnul Eichelberger a fost doar un cadru executiv pus fâț) În fâț) cu un
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe ei Înșiși, elevii sunt transformați În automate care Învață. La școala „Clemența“ Îl aveam ca profesor În primii ani pe temutul Bahrim, care ne era totuși foarte dedicat, iar noi eram atașați de el cum ești legat de un tiran. Se spunea că de la Bahrim ieși tobă de carte, dar noi Învățam de frică. Într-o bună zi am venit la școală ras În cap, decizie radicală care m-a salvat de trasul zilnic de perciuni, o specialitate a Învățătorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Iulius Cezar m-a captivat În numele acestei atitudini „neobișnuite“ ție. Aș spune că Iulius Cezar a Însemnat de asemenea un șoc, aș zice „spiritual“. Spectacolul vorbea despre oameni tineri care și-au luat toate riscurile pentru a se elibera de tiran... erau fericiți și În același timp teribil de triști. Crima nu era o soluție și totuși revolta Îmi apărea necesară. Pentru mine, această incertitudine rămâne definitiv legată de scena morții lui Cezar care, cu Încetinitorul, Înfășurat ca o mumie, cădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Râsete În Întuneric; Pnin; Duzina lui Nabokov; Invitație la o decapitare; Mary; Bend Sinister; Glorie; Foc palid; Lucruri transparente; O frumusețe rusă și alte povestiri; Darul; Apărarea; Ochiul; Rege, regină, tâlhar; Opinii ferme; Poezii și probleme; Inventarea valsului; Priviți arlechinii; Tiranii distruși; Detalii ale unui apus de soare; și desigur, romanul său cel mai cunoscut, Lolita, care i-a adus celebritatea internațională și a fost ecranizat. A publicat de asemenea traduceri din Pușkin și Lermontov și un studiu despre Gogol. În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cunoaște suficient de bine pentru a-l tutui. Revoluționar Înfocat, vocifera vehement la adresa rătăcirilor țării noastre și vorbea despre umanitate și libertate, despre răul pe care-l produc războaiele și despre trista (dar interesanta, credeam eu) necesitate de a Înlătura tiranii, iar uneori ne arăta pe atunci populara carte pacifistă Doloi Orujie! (o traducere a lucrării Die Waffen Nieder! de Bertha von Suttner) și mă bombarda pe mine, un copil de șase ani, cu citate plicticoase; eu Încercam să le combat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să vă ferecați gura. Și așa Vodă cată "dovada", spune și își drege glasul. Țineți minte, atunci, la Baia, când oastea ungurească a lovit Moldova? Noi, mai mulți boieri, am socotit că a sosit clipa să mântuim țara, să doborâm tiranul cu ajutorul regelui Mateiaș. Din nenorocire, Diavolul ne-a răsturnat toate socotelile... Ungurii au mâncat o bătaie soră cu moartea; și Măritul rege Mateiaș a fugit, pe năsâlie, cu o frumușică de săgeată moldovenească înfiptă în spinare. De nu eram noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l ierte Dumnezău... Și... și să ne ierte și pe noi... Dracu' l-a pus să se bage?! Nu se știa că-i năvleg?! Cu mâna lui și-a făcut-o. Destulă vorbărie! replică Isaia. Să trecem la faptă! Steaua tiranului e spre apus. E singur... Credința multora în Vodă a început să se clatine. Apusul l-a lăsat ca cucu' pe cracă. Singur și-a săpat groapa, cu sabia și-a săpat-o... Zilele-i sunt numărate. Noi n-avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dracu' să suflați o vorbuliță! Alexandru Aron... Fiecare Mușatin cu "salcia" lui... Acu, să plinim ce-avem de plinit. Ați auzit porunca: "Să netezim cărarea Domnului". Aiasta înseamnă că nouă, boierilor, ne revine cinstea de a-i face de petrecanie Tiranului! Zilele-i sunt numărate... Dar trebuie să punem umărul, să ne arătăm credința față de domnia ce va să vină: "Să-i netezim cărarea"... Ferește-ne, Doamne, se îngălbenește Negrilă. Isaia, cu fălcile încleștate, șuieră cu patimă, crișcă din măsele să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țară". Pentru aiastă faptă, nu încape milă și iertare, nici pe pământ, nici în Ceruri... Iartă-mă, soră, dar altfel nu se poate! Țamblac o sprijină de subțiori și, încet, încet, o conduce spre ieșire. Isaia, schimonosit de ură, răcnește: Tiranule!! Călăule!! Ucigașule!! și îl scuipă în față, dar oștenii se reped, îl frâng, îl îngenunchează. Nici pe Ceea Lume n-o să-mi iert c-am dat greș!! scrâșnește cu ură. Ștefan își șterge cu palma scuipatul: Lăsați-l... Lăsați-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
conjurația”, „ilegalismul” sunt, în anumite perioade și împrejurări, singura subzistență a libertății, dar scopul nu poate fi altul decât ieșirea la lumină.) Aristotel arată că regimul politic cel mai favorabil prieteniei e democrația, în vreme ce sub tiranie prietenia devine extrem de rară. Tiranii au numai adulatori și sicofanți ; ei nu pot avea prieteni și nici tolera prieteniile dintre supuși ; fac totul pentru a le ruina, prin insinuarea suspiciunii mutuale, îndemnarea la delațiune, dezbinarea prin tentație și frică. Prietenia e singura forță care, prin
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]