2,089 matches
-
între oameni care nu este altceva decât un fenomen împotriva naturii, în sfârșit împotriva legii naturale care presupune unirea prin iubire. În concluzie spune Paulescu, socialismul prin suprimarea proprietății individuale și înlocuirea ei cu proprietatea comună, conduce la despotism și tiranie prin selectarea unei caste conducătoare privilegiate. Realizează disoluția familiei prin subminarea autorității paterne, emanciparea femeii și preluarea de către societate a educației copiilor, ceea ce de fapt nu reprezintă altceva decât o preluare a ideilor lui Platon din Republica, deja deteriorate și
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fost din partea seniorilor și marilor bogătași care s-au năpustit pur și simplu asupra averilor mănăstirești și domeniilor episcopale, de aici și succesul pe care reforma la avut în rândul acestora. Viciul de dominație. Orgoliului și trufiei, cu corolarul lor tirania, aspecte ale viciului de dominație cărora Biserica Creștină le opune umilința și smerenia, reformatorii nu numai că nu le găsește un remediu, ba din contra le încurajează. Însăși evoluția concepției lui Luther demonstrează acest lucru. Începe prin a face diferența
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
comunismului și a partidului ce-l întruchipa în totalitatea sa, ci doar determinarea unei breșe în partid, prin separarea masei comuniștilor de odioasa conducere. Aceasta se putea face prin demascarea într-o manieră convingătoare a aspectelor celor mai respingătoare ale tiraniei lui Ceaușescu, respingătoare chiar în opinia masei membrilor de partid. Cu asemenea ochi trebuie citită „Scrisoarea”, situând-o în contextul acelor timpuri, pentru că numai așa poate judeca cineva un act politic. „Scrisoarea” demasca necruțător violarea Constituției și a drepturilor omului
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
cere o muncă de cinci-zece ani, nicidecum de un an sau doi. De asemenea, pretenția ca guvernul să-și desfășoare activitatea într-un mod mai deschis și responsabil este una cam excesivă pentru politicieni care și-au învățat meseria în timpul tiraniei lui Ceaușescu. După ce Uniunea Europeană va înghiți în anul 2004 un număr atât de mare de țări «prost echipate», ea nu se va grăbi să repete experiența. Amânarea viitoarei extinderi, să zicem, pentru 2009 i-ar acorda României răgazul pentru a
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
45-46), în care Tismăneanu observă afinitățile subite dintre viziunile regaliste ale megaafaceristului și un anumit fel de a fi al acestuia. Și mai interesant este că Patriciu avea să dezvăluie obsesii oarecum asemănătoare. Vladimir Tismăneanu identifică, de asemenea, crearea paradigmei „tiraniei“ ca aparținându-i lui Dinu Patriciu care, prin forța sa mediatică directă sau indirectă, ar fi impus imaginea de Putin balcanic a lui Băsescu. E posibil, deși îmi amintesc incredibila ofensivă „voiculesciană“ într-o direcție identică. Și acum o mostră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
asupra locuitorilor lor...” Iată ce mai găsim într-un memoriu din 21 iunie 1805, aflat la Ministerul Francez al Afacerilor Străine, asupra politicii lui Ipsilanti: Domnul se folosește (de această teamă de Rusia a boierilor) spre a mai îngreuia jugul tiraniei sale. Planul este de a sustrage cele două Principate de sub jugul Porții, supunându-le suzeranității Rusiei; dar acest plan întâmpină mari greutăți din partea boierilor, pe care interesul lor îi leagă de guvernul turc, și e foarte îndoielnic ca ei să
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
perfect credibilă în contextul imaginar, fabulos al basmului pe care și-l inventează ca să poată supraviețui. Persoanele reale, deformate de agresivitatea și intransigența autorului, reprezintă idei antinomice: pe de o parte Puritatea, Adevărul, Dreptatea, pe de altă parte Viclenia, Minciuna, Tirania. Aduse pe terenul de luptă al autorului - Inorog, personajele sunt teribil minimalizate, decăzute într-o “cumplită inferioritate”, lipsa de principii și puținătatea minții fiind responsabile de înfrângerea lor în planul ideal. Cantemir și dublul său ideal par a fi văzut
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
progresiste ale umanismului și iluminismului, al căror precursor luminat este. Cantemir “se sugestionează cu ideea autoperfecțiunii și începe lupta cu adversarii în terenul său, unde victimele cad intelectual și moral într-o cumplită inferioritate.” Folosind “spada cuvântului”, autorul face satira tiraniei și se complace în deformarea agenților ei absurzi. Singurul aspect pe care nu îl falsifică este scara valorilor morale, poate și pentru că era în avantajul personajului său imaculat, “protejatul” său, căruia trebuie să-i afirme superioritatea absolută într-o lume
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
amănunte prin reacțiile personajului personificat, ales ca pretext al demonstrației. Izolarea și reducția satirică a obiectului constituie un important proces de stilizare, prin care obiectul satirei este ridicat la rang de simbol. Astfel, Vulpea simbolizează viclenia dar și lăcomia, Corbul - tirania, Struțocămila - prostia etc. Victimă a unui astfel de proces reducționist al anamorfozei este Struțocămila, personaj care stârnește râsul tuturor prin prostia sa nelimitată. Violența anamorfotică a lui Cantemir construiește o mască grotescă, atât prin folosirea tehnicii simplificării (specifică caricaturistului, care
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Constantin I.C. Brătianu 72. În deceniul al treilea al secolului al XX-lea, Ionel Brătianu a dominat partidul, prin personalitatea sa. Potrivit lui D. Drăghicescu, el asigura "indisolubila concordanță și unitate sufletească între șef și partid [...], care văzute din afară, [păreau] tirania șefului și disciplina de fier a partizanilor"73. Ionel Brătianu a inițiat acțiuni care au ilustrat un veritabil "liberalism de guvernământ", îmbinând acte cu semnificație istorică, precum încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia sau adoptarea Constituției, în 1923, cu o
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
conceptelor de democrație (cârmuirea prin popor, pentru popor) și liberalism (cultul individualității), el aprecia că liberalismul reprezenta temelia, dar și frâna necesară a democrației, care, încercând să aducă supremația celor mulți, risca să alunece pe panta demagogiei, transformându-se în tirania mulțimii 322. Potrivit lui Constantin Banu, fruntaș georgist din organizația județului Iași, fost ministru al Cultelor, în timpul guvernării PNL din perioada 1922-1926, adaptarea ideologiilor 323 la realitățile zilnice era reclamată ca formă de manifestare a spiritului politic 324. În aceste condiții
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
altor analiști, ar caracteriza doctrina liberală, Gh. Strat susținea că ea constată realități și se mulțumește a trage consecințele impuse de "logică și de interesul general". Caracterul democratic al liberalismului rezultă, potrivit fruntașului georgist, din faptul că a sprijinit desființarea "tiraniei minorităților privilegiate". Lipsa sa de demagogie este demonstrată de faptul că nu exploatează "credulitatea populară" și nici "spiritul de gelozie socială". Fruntașul georgist apreciază democrația liberală ca "un regim al libertății fără dezordine și al autorității fără despotism", în care
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Dinastia și așezământul monarhic"602. Formulările la adresa coroanei par estompate. Se spune numai că lupta celor două partide "e lupta de mântuire a Coroanei". În manifest sunt precizate, din nou, obiectivele comune ale celor două partide: "Luptăm pentru autoritate împotriva tiraniei, pentru libertate împotriva asupririi, pentru demnitate împotriva slugărniciei, pentru naționalismul faptei împotriva făgăduielilor înșelătoare"603. Deși georgiștii au desfășurat o campanie electorală intensă, marcată de întruniri în diferitele sectoare ale capitalei, cu atacuri repetate la adresa camarilei, rezultatele alegerilor desfășurate la
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
democrației; democrația nu se poate dezvolta fără el, dar el este și frâna necesară a democrației. Pentru că democrația, încercând să aducă supremația celor mulți, riscă adesea să alunece pe pantele periculoase ale demagogiei și de multe ori ea devine o tiranie a mulțimii, o înăbușire a procesului firesc de selecțiune umană, care rămâne caracteristica esențială și permanentă a ideii liberale. Obiecțiuni privind rostul liberalismului în țara noastră: prima, de ordin istoric, liberalismul este o rupere a continuității istorice, crearea unui regim
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
la aceasta. [...] acum 7 ani, când se discutau în Cameră legile pentru înființarea unor magazii de cereale, ni se deschidea perspectiva unei selecționări, a unei producții calitative și variate. Dar aceasta presupune, în primul rând, muncă și inițiativă individuală, nu tirania colectivă a Kolhozului de dincolo de Nistru. Din punct de vedere social: să recunoaștem că în sfârșit s-a îndeplinit o revoluție: o elită s-a prăbușit și alta trebuie să îi ia locul. Dacă această elită a României de mâine
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
instrument de artă sau mijloc de expresie artistică, așa cum socotea doctrina clasică, deoarece „Toată firea lui tinde spre independență, întreaga lui persoană arată în mod evident că n-ar putea fi folosită ca material scenic.” El propune dezrobirea teatrului de sub „tirania textului”, deoarece este chiar „întristător” acel spectacol în care un om exprimă gândirea altuia, în forma în care acesta a conceput-o, însă exhibând în public propria persoană. Craig recomandă actorilor un joc „deasupra sentimentelor personale și deasupra sensibilității nervoase
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
pentru a sugera, de fapt, că dincolo de forme (costume), temele și mesajul operei sunt eterne. Astfel, în Antigone de Jean Anouilh, personajele poartă haine de secol al XXlea, deși joacă într-o tragedie aparținând Antichității. Se sugerează astfel, vizual, că tirania statului și conflictul lege-dreptate sunt teme la fel de actuale ca și în vremea lui Sofocle. în alte piese, costumul poate marca frontiera dintre natural și supranatural, dintre real și ireal, dintre cotidian și feeric, cum se întâmplă în Visul unei nopți
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
sociabil sau prins de treburi. Încă din Evul Mediu, cum observă Huizinga, nu în mânăstiri este deplânsă perfidia oamenilor, ci în preajma principilor, mai ales de poeții osândiți să trăiască la o curte sau alta. Mai târziu, saloanele aveau să instituie tirania omniprezenței umane, existența odioasă din care solitudinea este izgonită. Cine trăiește pentru societate trăiește împotriva ei. În bună măsură, portretul ca gen provine din răzbunarea și din coșmarul omului sociabil care și-a frecventat prea mult semenii pentru a nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aceasta ca im pur, năuci tor și irezistibil. În schimb, un mare număr de scrieri în care se răsfață un verb transparent, fără prelun giri sau mistere, un verb supravegheat și cenzurat de nu se știe ce Inchiziție a clarității. Tirania gustului „Nu am destul răgaz pentru a avea bun-gust.“ Vorba aceasta, al cărei autor nu-l cunoaștem, depășește înțelesul unei simple vorbe de duh. Într-adevăr, bunul-gust este apa najul leneșilor și al diletanților, al celor care au timp: societatea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și bine făcută. Vanitatea ei este de un gen special; deși absurdă, face o impresie mai puțin șocantă, pentru că nu trece prin mintea și prin judecata ei. A avea de a face cu ea înseamnă a te supune unei sclavii; tirania ei este fără ascunzișuri; nu se coboară până la a o colora cu aparențele prieteniei. Spune cu ingenuitate că are nenorocul de a nu se putea lipsi de niște persoane de care îi pasă prea puțin: și dovedește asta prin fapte
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
său, dar mai ales o neasemuită energie a impresiilor contribuiau mai mult la felul său de a vorbi decât pretenția de a domina și dorința de a străluci. Așa stând lucrurile, lumea se aco moda foarte bine cu specia de tiranie din conversația sa; preferai să-l asculți decât să-i răspunzi și, exceptând cazul că erai obligat să negociezi cu el, caz în care nu-mi pot imagina cum ai fi putut să te descurci, nu erai tentat să-l
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
vlagă cu vremea, dobândiseră, spre sfârșitul vieții ei, și mai multă vehemență. Cum raționa corect, ea, spre deo sebire de atâția alții, nu ajunsese la concluzia că, dat fiind că sub numele de libertate se instituiseră succesiv diferite moduri de tiranie, tirania era un bine și liber tatea un rău. Nu ajunsese să creadă că Republica poate fi dezonorată pentru că au existat niște ticăloși sau niște proști care și au zis republicani. Nu adoptase această doctrină bizară care pretinde că, oamenii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu vremea, dobândiseră, spre sfârșitul vieții ei, și mai multă vehemență. Cum raționa corect, ea, spre deo sebire de atâția alții, nu ajunsese la concluzia că, dat fiind că sub numele de libertate se instituiseră succesiv diferite moduri de tiranie, tirania era un bine și liber tatea un rău. Nu ajunsese să creadă că Republica poate fi dezonorată pentru că au existat niște ticăloși sau niște proști care și au zis republicani. Nu adoptase această doctrină bizară care pretinde că, oamenii fiind
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la convenția verbală. Autorul în primul rând romancierul Desperado e cât se poate de conștient că, dacă se năștea un al doilea Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai bine sub tirania lui T.S. Eliot, dar poezia nu e în primul rând narațiune (deși Moderniștii așa o concep, doar că în maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să participăm, altfel n-am citi). Vorbele aveau la Moderniști o putere esențială de a comunica altfel decât discursul basmului. Accentul cădea mai mult pe cuvânt decât pe frază. Pe de altă parte, internetul de azi e în fond tot tirania cuvântului. Moderniștii au sfidat un discurs coerent ce se întindea pe nouăsprezece veacuri, fragmentându-l, operând o revoluție în sânul lui. Trans-romanul neagă convenția / coerența însăși. Dar cum am putea să nu știm că orice lucru devine convenție și că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]