1,739 matches
-
din propriul meu gram, aveam chef să-mi laud motorul. - Hey, Jayster - uită-te și tu. Yamaha Y2F-RI. O sută cincizeci și doi de cai putere. Viteza maximă: doar o linie sub o sută șaptezeci de mile pe oră, am tors eu. - Cât? - Doar zece mii. - Bravo. Ce s-a ales de Ducatti? - Trebuit să-l vând. Jayne credea că-i va da idei periculoase lui Robby. Iar idea mea că puștiului nu-i pasă de nimic s-a dovedit inutilă. - Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
9 p i s i c a M-am trezit uitându-mă la tavanul întunecat din dormitorul nostru. Scriitorul își imagina un moment delicat: Jayne luându-și rămas-bun de la copii, îngenunchind pe pavajul de granit, în spatele ei șoferul în mașina torcând în relenti, copiii fiind gata echipați pentru școală, însă îi lăsase singuri de atâtea ori înainte încât Sarah și Robby erau obișnuiți cu astfel de despărțiri - nu se îmbufnau, abia dacă erau atenți, fiindcă era ceva normal: Mami pleca iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că nu te pot influența, nu-ți pot face rău, că le poți ignora cel puțin o bucată de timp, cât cuprinde programul Literatur Express-ului - un fel de covor împânzit cu rune, în care tu ești una dintre ițele toarse de „suveica” organizatorilor, un fir indispensabil al desenului mistic. Până ajungem în Germania, trecem prin câteva orașe belgiene. Mai importante sunt Anvers și Liège. În Germania, prin Köln și Aahen - în acesta din urmă ar fi trebuit să avem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sens, pentru totdeauna, la nivelul memoriei afective. Relația va mai funcționa, în mod real, prin contacte individuale și, poate, prin „rețeaua literară internațională”. Deocamdată însă nu mă gândesc la ce ar putea fi după. Mă scufund în mine însumi, îmi torc tristețea finalului. „Nu e un sfârșit, e doar un început!”, a spus Felicitas Hoppe la despărțire, la serata care, teoretic, ar mai trebui să continue încă preț de vreo oră, până la 4 dimineața. Nu-și putea stăpâni lacrimile de emoție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că lupta pentru drepturile individului e prioritară, dar acest lucru nu te împiedica să iei în derâdere "hegemonia distrugătoare a Occidentului". Modernitatea de care vorbeai nu era un 4x4 cromat, comandat prin Internet și livrat la domiciliu, al cărui motor toarce ca un motan. Ambivalența ta față de Occident am regăsit-o la toți frații tăi arabi, laici și progresiști. Ei ne iubesc pentru că la noi au învățat să gândească și să trăiască liberi. Și ne detestă pentru că v-am colonizat și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limbile la cocoș’, fata - ca să nu să scoale frațâi. Ș-a sumes poalile-n brâu, ș-a întins-o la focu ăla acolo” (Fărcașele - Olt). Puterile ei ordonatoare vor ține diluviul în frâu și vor țese lumea din nou, așa cum luna „«toarce» Timp și «țese» vieți omenești”. Ipostaza umană a astrului nocturn - fata nubilăse află în strânsă legătură cu principiul acvatic. „Toate divinitățile lunare păstrează, mai mult sau mai puțin perceptibil, atribute sau funcții acvatice. La unele popoare amerindiene luna sau divinitatea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care construiesc pentru ea o casă suspendată, heliotropă. Casa solară apare în Cântecul Lioarei ca spațiu formator feminin: „Ieste-o casă mare,/ Cu ușe pă soare,/ Scrisă-n șezătoare/ De noauă fecioare/ Și de fete mari./ Șed în șir și torc,/ Și feciorii joc” (Valea-de-Jos - Bihor). Casa iluminată de astrul diurn apare în momentele marii treceri, fie că este, prin moarte, la statutul de inițiat, fie la așezarea din lumea fără dor. Șezătoarea a fost analizată ca reminiscență a cetei feminine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tema înghițirii de către un animal, al cărui interior este al gestației din timpul genezei, căci „șederea neofitului în stomacul animalului ritual este înlocuită cu șederea eroului sau a eroinei într-un cuib”. Fata nu doar stă, ci țese, chindisește ori toarce, are activități magice, cu implicații maritale. Argeaua amintește de casa solară prin amănuntul nefiresc al ferestrelor: „Mi-este-o argelușă/ Mică,/ de sipică,/ Ferestre de sticlă.../ Și-acolo că-m’ țese/ Iana Sâmziana” (Malu - Ilfov). Într-o variantă culeasă în Pătroaia Vale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și produsele țesutului și torsului simbolizează în mod universal devenirea”. M. Eliade observa că fetele, în timpul recluziunii, învață mai ales torsul și țesutul, obiceiuri care „explică lumea”. Toate precauțiile legate de tors implică puterea lui magică: nu este bine să torci noaptea, torcătoarele nu trebuie să se apropie primăvara de stâne ca să nu se stranguleze mieii în pântecele oilor, iar „pentru femeile unor sate din Basarabia torsul simboliza destinul propriei vieți, fusul încărcat înseamnă viață lungă”. Basmele păstrează coordonatele rituale pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi desăvârșită, fiindcă trebuie să parcurgă mai întâi o mutație ontologică. În absența cufundării în mit, fecioarele nu pot crea o lume bine legată și palma de pânză nețesută va fi completată odată cu recunoașterea statutului superior. Pentru Ileana din basmul Toarceți, fete, c-a murit Baba Cloanța torsul seamănă cu o probă imposibilă care crește exponențial, în decursul celor trei încercări. Cânepa și inul din saci vor fi prelucrate de însăși Baba Cloanța, al cărei ajutor năzdrăvan duce la căsătoria fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Boișoara - Vâlcea). Aflate în microcosmosul feminin floral, prințesele prefac din degete lumea: „fetele împăratului stăteau într-un pridvor care da în grădina a frumoasă și plină de flori mirositoare ce era în dosul palatului, că acolo veneau de coseau, or torceau, când le prididea căldura”. Recoltarea inului sau cânepii constituie, în basm, momentul conștientizării propriei capacități de valorificare a plantei textile, ceea ce devine o promisiune maritală, specifică surorilor mari: „Vai, da’ ce frumos îi băiatu de-mpărat! Dacă m-ar lua
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici, fata valorifică puterile magice pentru a captura jefuitorul. Mătasea, fir nobil și puternic, „leagă” și domolește pretutindeni formele zoomorfe ale stihiei. Obținerea mrejei implică etapa formatoare a toarcerii firului, imposibil de surmontat: „Acasă c-au mers,/ Mătase și-au tors,/ Mreaj-au împletit,/ La grădină s-antors,/ Mreaja au întins./ Cel pește de mare/ Din mare-a eșit,/ În mreajă a dat,/ Rău că s-ancurcat” (Utconosovca - Odesa). Actele descrise aici secvență cu secvență au o ambivalență simbolică: „împletirea năvodului (ca și țesutul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de ce peștele nimicitor de grădini trebuie prins și legat, el conține poarta de intrare pe tărâmul privilegiat al fecundității vegheate de însuși soarele. Firul de ață are puteri magice revelatorii de sacru și voință proprie adeseori. Lăsată de mașteră să toarcă, fecioara se vede nevoită să urmărească ghemul de lână asemenea unui animal călăuză în legende. Casa de pe cealaltă lume la care o conduce ghemul aparține Sfintei Sâmbete și aici fata va depăși probele consacrante. Strigoiul care o curtează pe fecioară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sinonimia cântec cu jalecântec frumos accentuează în plan poetic capacitatea demiurgică a muzicii create de fecioară. Și Cântecul de Lioară, în care recluziunea dezvăluie „instituția” feminină a șezătorii, revelează un plâns asociat torsului. „Șed în șir și joc/ Și fetele torc./ Numai fica me/ Firu-și firuie/ Sta și lăcrima” (Valea-de-Jos - Bihor). Opoziția neofit - grupul fetelor integrate social augmentează drama inițiatică, în care forțele născătoare de lumi se conjugă cu energiile fecunde ale viitoarei mirese, printr-o montare antifonică a jelirii cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu totul de aur, zisese fata cea mică”349. Promisiunile făcute de surorile mai mari valorifică energiile acumulate și constituie trepte către abilitatea maximală de a crea: „...vede o căsuță în marginea drumului și acolo era trei fete mari. Una torcea, alta frământa și alta cosea. El asculta la ușă. Da ce-a zis care frământa? - Făi, făi surată, să mă ia pă mine fecioru dă-mpărat, eu i-aș țâne toată țara lui c-o pâine. Da, ailaltă, care torcea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
torcea, alta frământa și alta cosea. El asculta la ușă. Da ce-a zis care frământa? - Făi, făi surată, să mă ia pă mine fecioru dă-mpărat, eu i-aș țâne toată țara lui c-o pâine. Da, ailaltă, care torcea, ’ce: - Eu toată țara lui și toată armata lui i-aș îmbrăca-o c-un fir dă tort. Aia, care cosea-n pat, ’ce. - Dacă m-ar lua pă mine fecioru dă-mpărat, eu i-aș face trei feți logofeți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
penitență. Nesocotirea interdicției de a zări chipul ascuns prelungește sarcina neofitului și o condamnă la călătorie. Traseul inițiatic acționează asupra mamei și a pruncilor săi, nașterea lor în chip de „idoli” fiind dovada supremă a evoluției inițiatice. Casa fetelor care torc în noaptea rituală se află întotdeauna la marginea satului care figurează spațial îndepărtarea de statutul uman obișnuit și statutul incert, periculos al neofiților. Acolo, ele grijesc firul lumii și conștientizează sub efectul coborârii în mit capacitatea ideală a propriei ființe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
limita paraxistica a tragicului ”, în cea „a preaplinului sufletesc.” Astfel, în Limite: „La logodna insului cu luna, Când sub gene candele s-aprind, Stelele coboară câte una Din mătăsuri palide foșnind. Logodiți nimicului, tăcerea Plopii ca din caiere și-o torc Vântul doare lin ca mângâierea Mâinilor ce nu se mai întorc. Sieși neputând să-și mai încapă Sub adanca zare-a nimănui Sufletul se varsă ca o apă Dincolo de limitele lui.” Farmecul eroticii lui Robert Cahlueanu constă în: „ căutarea unei
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
lemnele de foc, stivuite din vară În locurile destinate ale curții. Tata se retrăgea la bancul de lucru din tindă și numai rareori Își ridica privirile spre bărbații veniți cu ghetele lor sau ale copiilor pentru reparații. Bunica și Mama torceau din caierele de cânepă și pregăteau firele destinate războiului de țesut. Copiii ne confecționam jucării din te miri ce, și toată casa se umplea de animale pe care le Însuflețeam și le transformam doborând toate legile firii. Tinda devenea casa
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
într-un articol (Eminescu și urmașii) din Ramuri, la 15 iunie 1923, data comemorării trecerii în neființă a poetului. El îi denunța pe acei scriitorii bucureșteni "doritori de senzații neașteptate, de bizarerii scânteietoare, de cacofonii în genul jazz-bandului, de rafinării toarse la cafenea" pentru care Eminescu a fost mereu un "neînțeles", sau căruia i s-a refuzat înțelegerea, tocmai pentru că "e adânc român chiar cu subiectele, fie și cu modelele cele mai străine", fiind "unul din marii cugetători ai rasei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
îmi era milă. și apoi ce drept aveam eu să mă amestec în iubiri străine? Iar dacă nu mi erau cu totul străine, cu atât mai mult nu aveam dreptul să o fac. Nu, singurul lucru cuminte era să în torc lucrurile în așa fel încât totul să decurgă într-un ton glumeț și amuzant. Convorbirile mele cu Mihai au aerul unor confesiuni în sensul religios al cuvântului. Mă ușurează. 27 noiembrie 1952 Lunea trecută, când i-am povestit lui țumpi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că am de ce să mă bucur, și totuși, în suflet un teribil gol mă apasă. Totul mi se pare fals, în mine, în oamenii dimprejur, totul o minciună! și ploaia asta măruntă care îți intră în măruntaie și le în toarce pe dinafară... și teama, teama de toți, teama de viață. și singurătatea care te apasă... Inima - ca o minge care se zbate între minciună, teamă și singurătate. și scârbă de toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dea : 2 ferdele de mere pădurețe, 2 ferdele de ghindă de fag și un cop de alune pe care trebuie să le adunăm dumineca, pentru că peste săptămână, n-ajungem din cauza slujbelor, fiind noi la lucrul domnului, iar soțiile noastre acasă torc continuu cânepa iarna și lâna vara. Domnul ne-a oprit pretutindeni, din pădurea noastră să luăm nuiele de alun cu care am putea îngrădi niște locșoare, ceea ce nu puțină pagubă ne face, fiindcă cu altceva nu avem a îngrădi un
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Când domnul merge la adunări trebuie să-i mai dăm peste ce datorăm anual 5 măsuri de unt, 40 găini și 400 de ouă.... Lucrul domnesc niciodată nu se isprăvește în casa noastră, noi într-o parte iar muierile noastre torc necontenit și e de mirare că mai avem cămașă în spate sau o bucată de pâine la gură. Locuiesc în satul nostru mai mult de zece servitori ai domnului, care pe noi nu ne ajută nici la dări, nici la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pișau la artezienele de pe Victoria Socialismului (gest de care erau mîn dri, considerîndu-l de maximă disidență) și, ajunși în cimi tir, erau fugăriți de cîini. În cele din urmă, lăsau o sticlă pe mormînt, „Pentru Nichita, săracu’ !“, și se în torceau spre dimineață cu sentimentul datoriei împlinite. Întîlnirile din camera mea de cămin au început, de fapt, încă din primele zile de facultate. După ce ne- am identificat unii pe alții, am decis - băieții „căminiști“ din anul întîi - să ne întîlnim ca să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]