1,745 matches
-
James. Acesta stătea sprijinit de una dintre coloanele din fundul sălii și vorbea cu o femeie între două vârste, care arăta de parc-ar fi fost în stare să alerge în cursele de cai de la Kempton. Bună, dragul meu, a tors Julia ciupindu-și soțul, pe ascuns, de fund și zâmbindu-i iepei în rochie roșie. Mă duc să mai vorbesc cu câteva persoane. Vrei să vii după mine la etaj, în barul mare al hotelului, cam în zece minute? Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
obicei, asta era progresia firească a oricărui mariaj fericit. Nașterea copilului era singurul lucru care o putea departaja, pentru totdeauna, de Deborah, Juliei parcă tot nu-i venea să facă pasul ăsta. Dragul meu, așa cum ți-am mai spus, a tors ea ca o pisică, înconjurând masa, o să mă mai gândesc. Julia l-a împins pe James în scaun și a încălecat în poala lui, ciugulindu-i gâtul cu buzele. Între timp, există ceva mult mai presant despre care aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor. Ce caută raza din ceruri venită, 10Din galbena steauă ce-aleargă prin cer, Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită Und-razele pier? În fundul cel umed al
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-l vezi. - Sunt undele de timp Ce viitoru-aduce, spre-a le mîna-n trecut. Deși privesc nainte-mi noaptea bătrână ruptă, Și văd c-o lume nouă dintr-însa se ridică, Dar pârghia aceea, ce desfăcând tenebre, Ridică viitorul - puterea care toarce Al vremii fir - aceea îmi e necunoscută Vai! cele întîmplate istoria le spune Și cele viitoare și-aruncă umbra lor În atmosfera groasă a zilei cei de azi. De ce se-ntîmplă toate, așa cum se întîmplă, Cine mi-a spune-o oare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut și ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas! Când posomorâtul basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a vremei înnapoi eu o întorc Și privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare Se întorc cu repejune ca gândirile ce sboară Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
între amândouă stă neclintita limbă. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine, ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut mi-i pe care-l văd întors. Același șir de patimi s-a tors și s-a retors, De mînile uscate a vremii-mbătrînite... Și clare-s pentru mine enigmele-ncîlcite... Nu-ntreb de ce în lume nu ni e dat de soarte Noroc făr-de durere, viața făr-de moarte. Am pus de mult de-o-parte acele roase cărți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nefastă arătare... Prea bun pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic 60Viața-mi, cum o duce tot omul de nimic, Supus doar ca nealții la suferințe grele, Unind cu ele știrea nimicniciei mele. O, pârghie a lumii, ce torci al vremii fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi - cu delir, {EminescuOpIV 300} Răspunde-mi cine-i suflet al lumii? Dumnezeul? Orbirea? nepăsarea? e binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oiu chinui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum înconjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu le spariu toată casa: {EminescuOpIV 305} Când ca lupul urlu jalnic, Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt, Plâng, Frâng Sperios v-o creang-uscată. ISVORUL (tenor) Isvor Din munte cobor, Când vântul v-o ramură farmă Fac larmă! (Cerul se coboară. Armonie. Schimbare. ) SCENA I Sara. Furtună. MUREȘANU (singur) Cum norii strigă jalnic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nor. Ar vrea să rătăcească câmpia înflorită, Unde ale lui zile din visuri le-au țesut; Unde-nvăța din râuri o viață liniștită, Părând să n-aibă capăt, cum n-are început. Mama-i știa atâtea povești, pe câte fuse Torsese în viață... deci ea l-au învățat Să tâlcuiască semne ș-a păsărilor spuse Și murmura cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulceie-mmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
visuri ș-o inimă de rând. De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult, Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult. Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors... Același șir de patimi s-a tors și s-a retors De mînile uscate a vremii-mbătrînite. Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncîlcite: Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte Noroc fără durere, viață fără moarte. Am pus de mult deoparte acele roase cărți Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu - Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul tău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce Bagi de seamă c-ai trăit. {EminescuOpIV 459} 4. NUMAI POETUL... (cca 1868) Lumea toată-i trecătoare. Oamenii se Trec și mor Ca și miile
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lacrimi și ca să poată fi n-a pus condițiunile vieței în alte lumi ci a legat-o de fundul cel negru a[l] pământului de care a legat gândirea geniului și cerșitura săracului - a pus pe muma vântului să toarcă viața prin viață, firul gândului și să stropiască celor de pe malul veciniciei floarea cea neagră a mormântului. În fundul pământului Unde muma vântului Toarce firul gândului La floarea mormântului Pe cărări nepricepute Sboar-a omului gândire Îngerul păcii cu floarea luminii în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
l] pământului de care a legat gândirea geniului și cerșitura săracului - a pus pe muma vântului să toarcă viața prin viață, firul gândului și să stropiască celor de pe malul veciniciei floarea cea neagră a mormântului. În fundul pământului Unde muma vântului Toarce firul gândului La floarea mormântului Pe cărări nepricepute Sboar-a omului gândire Îngerul păcii cu floarea luminii în mâna albă Doina Floarei - Doina Dainei ca și Klage des Ceres Und wie die Welt bewegt sich der Gedanke Aus Gedanken besteht der
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de seamă pe care-l juca cea mai bună bunicuță și cu nepotul său iubit), mărgelele gata să explodeze și coada Înfoiată a Conu’lui Bazil, petele florene și abilitatea de excelent vânător de vrăbii ale lui Ipsilanti, motanul care torcea, pe pernă lângă Va și pentru Va, cele mai frumoase vise cu care băiatul va răzbate prin multe anotimpuri, două secole, două milenii de istorie și ...atâtea iubiri. De cele mai multe ori, imaginile vechi difuzau unele În altele, se suprapuneau și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la supărarea generală, renunță să mai miaune de foame, Își atinse cu vârful cozii prietenul care Îl va părăsi, apoi se alătură cu tot corpul de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor a uitat să mai latre la Jănică, nepotul de soră al Ochenoaiei, și-a Îndreptat capul către grupul plângăreț, a ridicat numai o ureche și pricepând că prietenul său Va are probleme cu cineva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Saab argintiu se deschise, iar el se strecură pe locul șoferului și se aplecă să meșterească sub volan. M-am oprit În ușa unui tapas bar să mă uit cum manevra expert firele ca să pornească mașina. După ce motorul Începu să toarcă, scoase Saabul din parcare și acceleră pe strada pietruită, jumulind retrovizoarele mașinilor staționate pe margine. PÎnă m-am Întors la Citroënul meu, el dispăruse din peisaj. Am tot condus prin jurul pieței, apoi am cercetat portul și orașul vechi, sperînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nostru, cine știe pentru ce ciudățenii i-ar apuca entuziasmul. O să-i spun lui Elizabeth. (Arătă spre limuzina lungă care tocmai intra pe porțile clubului sportiv, eclipsînd strălucirea soarelui cu carapacea ei lăcuită.) Ce dichisită arată azi, de-a dreptul toarce de-ncîntare. Presupun că a cumpărat și ultimele concesiuni. Ciudat cum pot cîțiva hoți să impulsioneze o afacere. Știi, oamenii devin nervoși și Încep să-și plimbe banii de colo-colo... Așadar, sosea infracționalitatea În Residencia Costasol. După cîțiva ani de liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la mila benzinei noastre pot să se-alieze între ele și să nu mai cumpere din Iran! Nu-i așa de greu pe cât crezi! Cu femeile însă, e altceva. — Adică?... Știi cum zice proverbul: „Când îmbrăcămintea norocului ți-a fost toarsă din lână neagră, nici apa Zamzamului n-o mai poate albi!“. Așa le e soarta și nevestele trebuie să și-o ducă! — Și de ce, prietene, cine a hotărât asta? Salvatorul Islamului, Khomeini? Păi, de la Cyrus încoace sunt niște milenii să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca toți ceilalți, fes înalt, gălbui, de culoarea spicului și o mantie neagră peste șalvari și peste fustele albe precum caimacul. Îl vedea prima oară astfel înșurubat, ca un fus al Soarelui între cer și pământ, o unealtă menită să toarcă aleanul și lacrimile, trufia, până când nu mai rămânea decât darul ce ni s-a dat: de a fi ai lumii lui Dumnezeu, fie că El se chema Allah sau Hristos ori Ahura Mazda. Shams îl juca atunci pe șeic și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
acasă, dar se abținu de la întrebări. Venea toamna și pe lângă garduri creșteau arțari cu frunzele roșii, între pâlcuri de duzi și mesteceni cu trunchiul alb. Veterinarei îi plăcea ca și lui să vadă copaci în câmpie și s-audă frunziș tors de vânt. Oricum, în tăcerea lipsită de apărare a câmpului, ca o palmă întinsă, ei puseseră ziduri și forfotă, plănuind că așa ar fi trebuit. Acum chiar știa: Veterinarei îi plăcea, ca și lui, să stea singură, deși ranch-ul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jumătate de an, răspunsese aplecându-se către deschizătura ghișeului. — Admirabil!... Admirabil!... zisese omul și cuvântul acela, spus așa, apăsat și de două ori, îi dăduse din nou sentimentul că zboară. În mod clar, nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de volanul propriei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor, locuite fiind de cei numiți al-hiwa. Așa cum am scris în Descrierea Africii, al cărei manuscris a rămas la Roma, aceștia sunt bărbați permanent îmbrăcați în femei, fardați și purtând podoabe, care își rad barba, vorbesc cu glas ascuțit și torc lână în timpul zilei. Oamenii din Fès nu-i văd decât cu prilejul funeraliilor, căci există datina ca ei să fie angajați alături de bocitoare spre a spori jalea. E bine de știut că fiecare dintre aceste ființe are un concubin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asupra noastră, printr-o admirație ostentativă. Luându-și tot felul de măsuri de precauție, ne-a dus sub o oribilă caracatiță de bronz și singura indicație că acela era obiectul râvnit a fost un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu ochi speriați de gazelă și răspândind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sfințenie în odăița ei, locul unde stătea de vorbă cu Dumnezeu. Era tare credincioasă bunica; miercurea și vinerea nu mânca nimic pâna seara târziu, respecta cu strictețe toate posturile din an și sărbătorile. Dormea puțin. Nopțile de iarnă le trecea torcând lâna, împletind ciorapi și jachete, croșetând... tot ce-i aduceau gospodinele satului să le facă. Putea face orice și le făcea bine. Ca răsplată, lua ceea ce i se dădea, cine și ce putea; unii, bani sau de ale gurii, alții
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]