3,898 matches
-
sine. Se răsuci pe trei sferturi, își întinse brațele în lături și începu să cânte. De astă-dată dădu drumul din plin vocii lui, cu acea forță pătrunzătoare, aproape nepământeană. Sunetele înalte umplură grădina și o făcură să vibreze ca o tobă; valuri armonioase, reverberate, preschimbară grădina într-o cupolă de cleștar, răsunând de muzică. Dincolo de grădină, glasul puternic și dulce inundă străzile cufundate în noapte și pătrunse în casele din jur; oamenii se deșteptară din somn ca atinși de un fluid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aș fi dacă ai veni mai des! — Când vin aici, e ca și când mi-aș vizita trecutul. Îmi place trecutul. Urăsc prezentul. — Vorbește-mi despre prezent. — Citesc multe cărți, scriu referate, îmi împuiez capul. — Și inima? — Goală. Găunoasă. Plesnită ca o tobă veche. — Nu te cred. Și cânți. Am de gând să pun punct final cântatului. — Ce vrei să spui? — Pe vecie. — Aiurezi. Aș dori să-ți aduci prietenii aici. Nu am prieteni. — Nu fi atât de morocănos. — Morocănos! Îmi place cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
melomania exacerbată a muzicii "techno", "rap", "hard rock". Toate amintind incantațiile societăților primitive. Urlete sălbatice pentru a-și face curaj în fața ineluctabilității destinului. A-și lua inima în dinți pentru a trăi clipa. De fapt, zgomot de alămuri și de tobe care servește la adaptarea respirației sociale la aceea a naturii. La marcarea ritmului vieții ca un exemplu care capătă sens hic et nunc. Este acest "aici și acum" care dă sens unei etici a clipei, unui situaționism generalizat. Care permite
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
școlar, Daniel abia reușise să-l scoată pe noul său coleg din cercul celor care îl înghesuiseră într-un colț și îl batjocoreau fără pic de milă țopăind în jurul lui, strâmbându-se și dând din mâini... Repetentul după ușă bate toba la păpușă!... Horia Victor repeta clasa întâi de gimnaziu... Câteva zile mai târziu însă, gata, supărarea îi trecuse și Horia Victor era prieten la toartă cu toată coada clasei... Din locul pe unde trecuse directoarea Bruda până la celălalt capăt al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura din ureche n-avea să mai treacă niciodată! Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Adevăratul vinovat?... Horia Victor fugea înaintea lui, îndepărtându-se și, aruncând priviri înapoi, rânjea neascunzându-și satisfacția. Era de felul său agil, la fel de agil ca o sălbăticiune, și nu putea fi prins. Și trebuia să ai și multă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai mult ce-ar fi putut să-și dorească? Sirena de la "Steaua Română" suna de ora unsprezece. Ora unsprezece din noapte. Daniel stătea lungit, cu ochii deschiși în întuneric, către tavan. Nu era chip să adoarmă. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină, ea singură, se apropia mereu, cu pas încet; nu era decât ea pe toată lungimea străzii I.C. Brătianu și a străzii Judecătoriei și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, și pe întinderea tuturor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
În gură, dinții i se încleștau de la sine. Nu, trebuia să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea mâna cu o încetineală mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
plină ochi cu apă de ploaie. Cu toții întorceau privirea într-acolo întreaga coloană -, pasul li se împleticea. Se poticneau unii, râdeau alții, până când din cadența pionierească nu mai rămânea nimic. Până și Grosu, oricât era el de meșter într-ale tobei și oricât de serios din fire, începea să piardă cadența. Bețele de lemn se loveau unul de altul și ambele loveau neîndemânatic marginea de metal a tobei. Râdeau cu toții nervos, deși erau gata să pretindă că se amuză. Instructorul însă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai rămânea nimic. Până și Grosu, oricât era el de meșter într-ale tobei și oricât de serios din fire, începea să piardă cadența. Bețele de lemn se loveau unul de altul și ambele loveau neîndemânatic marginea de metal a tobei. Râdeau cu toții nervos, deși erau gata să pretindă că se amuză. Instructorul însă nu se amuza. Intervenea autoritar și le cerea să redevină un detașament de pionieri. Asta se putea realiza fiindcă acum casa surorilor Onofrei rămăsese în urmă. Marilena
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
orice clipă și să pun un lighean sub gura burlanului, chiar pe timpul furtunilor de vară... Furtuna se îndepărta, dar o bucată de vreme pe burlan, în urma ei, la câteva palme de fereastră, jos, continua să se zbată, cu tam-tam de tobă de tinichea, șuvoiul de apă scursă de pe acoperiș. Dunărea albastră Mamei îi plăcea când tata fredona "Dunărea Albastră". Și o făcea destul de des atunci când era bine dispus. O încânta când îl auzea bolborosind pam-pam-pam-pam, pam-pam, pam-pam și când bătea tactul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care-i stimulează tendința spre reflexivitate: pe de o parte, insul cu traseul său ontologic prestabilit, și, pe de altă parte, lumea cu toate ale ei, nepăsătoare nu numai la frământările acestuia, dar, mai grav, și față de plecarea lui, când tobele ei răsună, ca la orice răscruce de pe linia vieții. Nu este însă vorba de pesimism, fiindcă, așa cum arătam, titlul sugerează un echilibru pe care și-l construiește eul pentru a putea să-și asume viețuirea, cu luciditate, fiindcă totul îți
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de sănătate, ultima fișă de externare, dovada plății la zi a contribuției la asigurările pentru sănătate și, în general, adu și o sticlă de vin că, după cum mă pricep eu la fizionomii, caltaboși n-ați făcut anul ăsta. Nu. Nici tobă, chișcă, cârnați ? Ba de astea avem. Aveți și bancote de 500.000 scoase oficial de Banca Națională? Avem, domnilor inspectori. Atunci totul e-n regulă...Primiți cu Ursu?!? PLUGĂREL ASEMĂNATU Am invitat în studiou pe madam Plugărescu, purtătoare de pantaloni
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să-l scriu vreodată. Mirosul meu de bărbat tînăr, de tînăr poet, se strecoară ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici În infernul meu, În ultimul meu exil, aici unde Îmi scuip de pe limbă etnia. Aici În barul lui Iani, alături de poeta bătrînă, alături de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
vreodată. Mirosul meu de bărbat tînăr, de tînăr poet, se strecoară ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici În infernul meu, În ultimul meu exil, aici unde Îmi scuip de pe limbă etnia. Aici În barul lui Iani, alături de poeta bătrînă, alături de tăiata de jur-Împrejur
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ca un abur printre picioarele ei albe și cărnoase. Mă privește ca și cum ar fi Înțeles totul, mă privește și deodată bătrîna poetă nebună Începe să bată tobele, să bată tobele În cutia craniană, În cutia craniului meu; poeta bătrînă bate tobele, tocmai aici În infernul meu, În ultimul meu exil, aici unde Îmi scuip de pe limbă etnia. Aici În barul lui Iani, alături de poeta bătrînă, alături de tăiata de jur-Împrejur a viziunii, Înconjurat de pelerinii acelor de ceasornic, levitînd printre narcotice
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
În infernul meu, În ultimul meu exil, aici unde Îmi scuip de pe limbă etnia. Aici În barul lui Iani, alături de poeta bătrînă, alături de tăiata de jur-Împrejur a viziunii, Înconjurat de pelerinii acelor de ceasornic, levitînd printre narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pelerinii acelor de ceasornic, levitînd printre narcotice orchestre , bat tobele , ridicînd un nor de praf din care nu reușesc să mă ridic. Simt mirosul de femeie nebotezată venit din hainele grele ale bătrînei poetese, Simt mirosul de piele Încinsă al tobelor ce bat În cutia craniană, răsunînd În scrinul maeștrilor, aud ucenicii batînd pe nicovală pielița de fată mare a bătrînei visătoare, care ar putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
perlele nefolosite În poemele sale, perle răscoapte, bune doar de trimis ca ilustrate, scrise cu sîngele cald al mamiferelor, al mamiferelor hrănite cu poveștile și poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii ce nu mai contenesc să bată În tobele lor de tablă, astfel hotărîndu- mi destinul. Sunetele de tobă ale diatezei active, mă izbesc cu capul de sînul poetei nebune, În chiar miezul crucifixului, prin bojogii căruia respiră acest poem, care mă țese, mă scrie, mă desăvîrșește prin tehnici
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
trimis ca ilustrate, scrise cu sîngele cald al mamiferelor, al mamiferelor hrănite cu poveștile și poemele scrise de ea, poeme de tămîiat visătorii ce nu mai contenesc să bată În tobele lor de tablă, astfel hotărîndu- mi destinul. Sunetele de tobă ale diatezei active, mă izbesc cu capul de sînul poetei nebune, În chiar miezul crucifixului, prin bojogii căruia respiră acest poem, care mă țese, mă scrie, mă desăvîrșește prin tehnici muzicale ― un semn de rodnicie pe care-l Închin celeilalte
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
multe picături de ploaie -Vrei să-ți spun o poveste adevărată despre ploaie și furtună? - Da, aș vrea. Odată... Cerul albastru, fară pată s-a acoperit de nori, știi se mai întâmpla uneori! Norii alergau pe cer și băteau în toba mare: „bummm, bumm, bummm!” Gândăceii de prin iarbă cască ochii de mirare, iară gâzele o iau la fugă alergând printre tufișuri. Deodată, de sus, în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ridică problema unui om, ci problema unei metode. Nu mai putem învia pe nimeni dintre cei care au murit, dar putem evita ca să mai urce alții pe eșafod. Vă cer, prin urmare, să condamnați răul de a preda filosofia cu ajutorul tobelor și să dovediți prin sentința dumneavoastră că frica nu poate orice. Vă cer să condamnați grotele, pe cei care le provoacă și pe cei care aleargă în ele. Nu mă feresc să precizez că astfel cer inclusiv condamnarea dumneavoastră și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lipeam de ea, o îmbrățișam, o sărutam. Toate astea mi se păreau așa de ireale, de parcă s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe, în cea mai frumoasă dintre cele 1001 de nopți. ― Mâine n-ai decât să bați toba, mi-a spus, insinuant. Am lăsat-o brusc din brațe. Reproșul ei mă durea. Cum îi venise să mă învinovățească de atâta josnicie? Aș fi putut să-i jur că niciodată nu voi da pe față taina noastră, dar am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cerea lui Chiriac, prin carte poștală, la Radio Free Europe, München 5, PO Box-numai știu-cât), la I’m going home cu Ten Years After și Alvin Lee, trecând prin șocurile pe nume Whole Lotta Love, Moby Dick (cu soloul de tobe al inegalabilului John Bonham), Speed King, Smoke on the Water, Sunshine of Your Love, Child in Time, Black Dog, Nights in White Satin, Lady Jane, When the Levee Breaks, Atlantis,White Room, Hey Joe, Bridge over Troubled Water, Bad Moon
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împăcăm cu ele aspectul studios al personajului. Se zice că tatăl său e milionar și că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii teroriste. Ar fi, după unele zvonuri, un foarte avizat filolog. Cam straniu, dar tobă de carte. Silueta lui fină, fragilă, vulnerabilă pare să facă legătura dintre bibliotecă și ospiciu. Pe vas, e mereu preocupat. Apare pe neașteptate, căutând, parcă, pe cineva sau ceva, după care se îndepărtează. Foarte rar stă, ca acum, pe scaun
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
atunci imaginea. Era într-o vară, pe un culoar al universității, la un examen de admitere. Din ușă președintele striga candidații care așteptau încordați; le bâțâiau picioarele iar buzele li se desfăceau în zâmbete albe, stranii. Având capul ca o tobă, unul dintre ei se auzi strigat. Cu ochii stacojii și fața roșie, își duse mâinile în lungul șalelor, luă o poziție de drepți, se strâmbă, zâmbi și, din roșu, albi. „Solomon Mironel !” se auzise timbrul cultivat al președintelui. Din nou
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]