2,536 matches
-
fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele au băut polen otrăvit / vine seara cu lumini de mucegai și rugină / cresc bureți pe indicatoarele drumurilor / și bîjbîim deodată în somn" ( Și cînd ne trezim). Sub aspectul calm, sub tonalitatea ușor glumeață prin incredulitate transpare un derizoriu dezamorsat. Angoasa e îmblînzită grație unui minimalism asumat, unui firesc al dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
nu" răzbate un fel de exasperare expresiva și, totodată, de raționament, care marchează o criză a demonstrației: e un moment de amuțire retorica, o oprire elocventa a argumentației, un suspense al explicitării, toate avînd rostul de a declara, într-o tonalitate cît mai simplă și mai directă, ceea ce mie una mi se pare ca Besançon evita să rostească pe tot parcursul cărții. Și anume că între două orori, precum cea a nazismului și a comunismului, pot exista oricît de multe zone
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
vieți ce pînă acum/ n-au existat vreodată" (Literatura, fericirea în care trăiesc sărac și umil). Cărțile înseși devin vise, virtualități ce îngînă trăirea sortită inactualizării. Dintr-o atare incongruență cu viața cu care se confruntă poetul, ia naștere o tonalitate sarcastică. Preluînd principiile vieții, principii neonorate, acesta îi intentează un proces, ale cărui "dezbateri" notifică neîmplinirile, frustrările, dezamăgirile ce dau în vileag "adevărul" primordial, promisiunile respectării lui. Autenticității i se atribuie, prin invocarea concretului, o natură divină: "Mai stai, mai
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
dezamăgirea poetului stăpînit de nostalgia posturii de "copil iubit" nu merge prea departe pe drumul anihilant al ironiei, ai cărei acizi rod fără milă tot ce întîlnesc, sfîrșind prin a ține în șah însuși discursul poetic. Fără a renunța la tonalitatea ironică (binevenită pentru a tempera, relativiza formal incandescenta, patetismul, abisalitatea), autorul o implică într-o mișcare reconstitutivă. Lumea aurorală pierdută - lume naturală a sufletului însingurat - e înlocuită de una artificială, în care arhetipurile cosmice coabitează, în duhul, poeziei moderne, cu
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
se află într-o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. Poemul liminar al ultimului volum are tonalitatea gravă a epitafului: „pe urmele lăsate de Iisus pe ape / pătrund în eter / cu fiecare clipocit de undă”. Acvaticul (marea, fântânile, apele adânci, râul, izvorul, ploaia) devine un ecran pe care se proiectează viziunile negre ale conștiinței ce se zbate
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
a fost realmente uimită de personalitatea artistică deja conturată și de strălucirea solistică a violoncelistului Stefan Cazacu, interpretând Variațiunile pe o temă rococo, de P.I. Ceaikovski. Astfel, nimeni nu a fost surprins de ropotele de aplauze intense, îndelungi și în tonalități înalte care s-au revărsat la încheierea unei interpretări învederată de a fi de clasa superiorității. Se știe că aceste Variațiuni pe o temă rococo au partitura solistică scrisă pianistic, drept care concertiștii violonceliști se confruntă și trebuie să surmonteze spații
?tefan Cazacu ?i Camil Marinescu by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83130_a_84455]
-
Sorin Preda, Liviu Ioan Stoiciu) sau mai puțin cunoscuți (Ioan Dumitru Denciu, Gheorghe Stroe, Ion Tudor Iovian) și cîteva recenzii ale unor cărți de critică (semnate de Gheorghe Grigurcu, Constantin Călin, Ioana Pârvulescu). Și, dincolo de creșterile, descreșterile și modificările de tonalitate ale fiecăruia din acești autori, discursul lui Mircea Dinutz urmărește zig-zagurile geografice ale biografiilor lor: Bacău, Focșani, București, Teleorman, într-o demarcare a periferiei în raport cu centrul (și în privința apartenenței înșelătoare sau parțiale la ironica, ludica generație '80). Mircea Dinutz - Popasuri
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
punctul de a se stinge cu tot cu universul atât de expresiv al tradițiilor, cu amintirile și romanțele lor, sau Vlad Ilicevici și Andrei Tănase cu Zmeii, un film plasat în Ankara, acolo unde copiii își încrucișează zmeiele deasupra zidurilor vechilor cetăți. Tonalitățile emotive pe care le reflectă chipurile copiilor și o singură întrebare, „De ce nu filmezi apusul?”, sunt în măsură să povestească despre acea lume mai mult decât o poate face un lungmetraj documentar. Dintr-o altă substanță, una ironic-derizivă, este alcătuit
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
literar și artistic, stilul lui Vianu Mureșan nu poate să nu sară în ochi. Textele lui frapează precum un fenomen nefiresc apărut pe fundalul unei realități comune. E ca un sunet strident în mijlocul unui zgomot de fond ce nu depășește tonalitatea obișnuită a gazetăriei culturale. Numai că stridența nu vine din ridicarea glasului, ci din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
în ediția bibliofilă Vasile Alecsandri, Poezii, Editura Minerva, București, 1974, p. 388, figurează poezia Imn religios, cu aceeași mențiune, iar la subsol data și locul primei apariții: "Convorbiri literare", 15 august 1871. Pentru cel familiarizat cu poezia lui Eminescu și tonalitatea poetică, și stilul par străine, de altminteri.
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii/ ridicînd în memorie arhitecturile străinului/ îndepărtat de la purificările anotimpului/ și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ pe care periferiile își tot trimit solii
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
a gustului pe care persoana lui ne-a lăsat-o. E ca și cum, apucîndu-te să-l descrii, îi scoți toate trăsăturile dintr-o intuiție inițială, astfel încît înceata schelărie descriptivă o vei ridica pe fundația rapidei impresii de la început. După cum e tonalitatea impresiei, așa îi va fi și portretul pe care i-l vei face. Ea va da tonul și tot ea îi va prefigura detaliile. Mai mult, gustul acesta lăuntric, ca reacție umorală spontană față de omul cu care ai avut de-
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
se ghicea că în răgazul unei introduceri fade sau în pauza unor aplauze se consuma efortul de gîndire pentru ceea ce trebuia să spună mai departe. Am și acum tabloul în fața mea. începea cu un glas scăzut și monoton, lipsit de tonalitate, aproape șoptit, parcă povestea un basm de adormit copii. De pe masa îmbrăcată în pînză roșie, își scruta cu ochii micșorați de miopie mulțimea din fața lui, ca și cum abia o vedea și încerca să-și dea seama cine sînt oamenii din fața lui
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-o perspectivă mai largă asupra socialului: elitismul autorului apare expus cu toată convingerea, uneori cu toată insistența. Mînat de sentimentul superiorității sale față de ceilalți, a detestat instinctiv vulgul, masa populară, a disprețuit în mod sincer
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
parte a romanului, consacrate episodului agoniei și morții mătușii, capitolul median, avînd un puternic suflu autobiografic, deține rolul unui cifru. Istoria familiei este derulată, cînd liric, cînd prozaic, cu acceleratorul. Regăsim secvențe, urme de imagini din prima carte, reluate în tonalități sumbre, reci. Criza de identitate a autoarei este dublu marcată: de carența de iubire din partea mamei și de exil. Etapele pribegiei unei familii de artiști de varieteu și circ, ale căror fotografii, numeroase, ca și videofilmele turnate cu cele mai
Raftul cu ultimele suflări by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14291_a_15616]
-
a culorii pe care vocația pictorului o subînțelege în mod natural. Acest dualism constitutiv, dacă îi putem spune așa, se regăsește în expoziția lui Gili Mocanu și la nivelul construcției propriu-zise a imaginii. Pe de o parte, pictura lui are tonalități grave, materialitatea ei este densă și marcată de o anumită stare de melancolie, iar, pe de alta, disponibilitatea sa de a construi se sprijină pe o evidentă ordine de tip grafic. Între aspirația către o anumită geometrie, către o rigoare
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
comică discrepanță. Eroul se închipuie o făptură a subteranei, o ipostază românească și romanescă a abjecției umane, o sumă de vicii și de rateuri (,ratat în carieră, frustrat economic și dezechilibrat mintal"), însă limbajul și psihologia lui, reacțiile și umorile, tonalitatea discursului sunt la limita infantilismului. Ce înseamnă oare ,să vă explorați bestialitatea"? Personajul ar fi trebuit să ofere un (contra)model în această privință, descoperind înlăuntrul lui și transformând în act variate impulsuri sadice, plăcerea torturii, bucuria crimei; și totul
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
sau mai putin completă. Buffery și Burton (1982) compară creierul uman cu o orchestră simfonica capabilă să interpreteze complexă simfonie ,,hemisferica’’. Complexitatea ,,sonoră’’ este rezultatul intervenției mai multor categorii de intrumentisti conduși de un dirijor (scoarță cerebrală) care armonizează game, tonalități, sunete. Accidentele vasculare cerebrale pot fi comparate cu agresiuni prin care dispar un număr important de ,,instrumentiști’’ ai ansamblului orchestral. În această variantă creierul poate reacționa prin dezvoltarea plasticității cerebrale și prin intrarea în acțiune a altor mecanisme compensatorii. La
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Any Docu Axelerad , Daniel Docu Axelerad , Anca Hancu () [Corola-journal/Journalistic/247_a_541]
-
Cele patru secțiuni ale romanului surprind înstrăinările din familie, exilul fetelor la un cămin elvețian, emanciparea artistică a nimfetei și epilogul. Mai mult poetico-teatral decât picaresc, romanul înaintează printre senzațiile amestecate ale tinerei naratoare. Problema identității se revarsă peste toate tonalitățile. Țara e recunoscută prin mirosul mâncării și scrisorile celor rămași (între care bunica este ucisă de dor sau de Securitate, iar unchiul Petru, artistul pederast, va fi torturat și încarcerat). Până și Dumnezeu trebuie să aibă miros, pentru a fi
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
în zona atât de generoasă a genului, a scriiturii de concerto grosso. în altă ordine de idei, nu pot decât să apreciez ca fiind șocant finalul Concertului în re minor pentru pian și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart. Este o tonalitate rar folosită de compozitor, o tonalitate în care se poate instala dimensiunea tragică a existenței, cea care condiționează o parte importantă a creației compozitorului. Este un concert marcat de o viziune teatral dramatică cu totul captivantă. Evident, pianul solistic este
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
genului, a scriiturii de concerto grosso. în altă ordine de idei, nu pot decât să apreciez ca fiind șocant finalul Concertului în re minor pentru pian și orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart. Este o tonalitate rar folosită de compozitor, o tonalitate în care se poate instala dimensiunea tragică a existenței, cea care condiționează o parte importantă a creației compozitorului. Este un concert marcat de o viziune teatral dramatică cu totul captivantă. Evident, pianul solistic este personajul central. Lucrarea derulează o dramaturgie
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
sale livrești, poeta pune un bemol confesiunii, indicîndu-i un traseu deviat. De asemenea pe direcția obiectivării se află și o seamă de exerciții satirice, care altădată lipseau din repertoriul poetelor. E o dovadă a unei mentalităț i unisex, inclusiv prin tonalitatea pitorească, mustoasă (Vișinele nu mai coboară din cer). Întorcînduse la senzualități, Lucia Negoiță le acordă o orientare maternă, așadar un cadru instituțional ce le purifică. Ele nu erup anapoda, nu ajung în derivă morală, organizîndu-se pe un cîmp magnetic aidoma
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
pseudoresignare ,care nu este în fond decît o luptă mai dură decît o alta, mai atrăgătoare și mai directă, dar de sfîrșitul căreia depinde tot ce este mai omenesc încă în om" (cuvinte dintr-o ,notă finală" a Cavalerului resemnării ). Tonalitatea patetică, formă de asumare interioară a subiectului, nu-l împiedică pe scriitorul ce-a trăit peste o jumătate de veac departe de țara sa de la o analiză atentă a acestuia. Ne propunem acum a-i urmări articulațiile principale în cuprinsul
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
cine a frecventat pe Eschil și pe Vergiliu știe să modeleze și să apere însăși limba română. Ar mai fi ceva: toate aceste cercetări nu stau numai sub semnul respectului față de știință, ci și sub cel al afectivității: pasiunea pentru tonalitatea lirică inimitabilă a unui anume poet latin, sau pentru chinuitoarea reflecție filozofică a unui tragediograf grec sau, de asemenea, ecoul unor cursuri ținute de vreun profesor iubit, toate acestea vibrează în adînc, dar își fac loc uneori și la vedere
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]