1,605 matches
-
-și colonizeze oamenii în regiunea dintre Szombathely și Petronell în Panonia. Cererea avarilor a fost aprobată în 805. Documente ale bisericii romano-catolice îi plasează pe la 870 pe avari printre credincioșii diocezei din Salzburg. András Róna-Tas, Gyula Kristó și consideră că toponimele "Várkony" din nordul și nord-estul Bazinului Panonic sunt o dovadă a prezenței avarilor în zonă până la sosirea ungurilor aici. Un document emis în anul 860 de către Ludovic Germanul pentru abația Mattsee face referire la „mlaștinile wangarilor" "(marcha uuangariourum)" din extremitatea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în istoria Ungariei medievale C. A. Macartney consideră că relatările lui Anonymous cu privire la Menumorot și Glad sunt inspirate dintr-o cronică târzie, care privea domnia lui Ahtum, presupusul urmaș al lui Glad. Alexandru Madgearu susține pe de altă parte că toponimele "Galad", "Kladova", "Gladeș" din Banatul secolelor XIV - XVI atestă amintirea domnitorului local Glad. Hungarians reached the region of Bega and stayed there for two weeks while they conquered all the inhabitants of that land from the Mureș to the Timiș
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
dintr-un "urheimat" nordic, după care au continuat deplasarea spre sud. În Bașkiria, descoperirile arheologice din 150 de morminte din secolul al VIII-lea - al IX-lea din regiunea Volga-Kama au confirmat prezența strămoșilor ungurilor în zonă.. Cercetările lingvistice și toponimele sugerează că maghiarii au venit în contact cu bulgarii de pe Volga în regiunea Volga-Kama după anul 680. Alți cercetători cred că maghiarii au venit în contact cu popoarele turcice încă din secolul al V-lea, iar migrația spre sud din
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
un important port de intrare-ieșire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici și medii. În câmpia Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puțin intenționate care au circulat în anumite perioade. El
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Brăilei avem de-a face cu o multitudine de toponime formate din cuvinte românești înțelese de toată lumea, dar și din toponime antice autohtone, sau date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puțin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
date de alte populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puțin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
populații care au trecut prin regiune. Referitor la numele Brăilei, acesta este un toponim clar de origine autohtonă, cu toate confuziile mai mult sau mai puțin intenționate care au circulat în anumite perioade. El provine dintr-un toponim asemănător cu toponimele tracice sud-dunărene ca Bragylor-Bragiola în care gi se va transforma în i; Astfel s-a ajuns la numele proprii în primul rând de Brăila asemănător cu Chitilă-Chitila, Bănilă-Bănila. Este tipic românesc fiind atestat documentar încă din evul mediu ca nume
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
total), Tabula Peutingeriana reprezintă lumea cunoscută în epocă, din Anglia în Africa de Nord și de la Atlantic în India. În secolul al XIX-lea, aproape de Roma, în lacul Bracciano, au fost găsite patru pahare de argint. Paharele de la Vicarello, numite așa de la toponimul descoperirii, poartă gravate mai multe coloane cu nume de popasuri și distanțele care le separă, pe drumul de la Roma la Cadiz. Au existat și alte documente, mai precis axate pe un itinerar. Este, de exemplu, cazul itinerarilor de pelerinaj la
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
drumurilor uitate, prin semnele lor vizibile, în parcele sau în hotarele comunelor.</br> Rectiniaritatea traseului unui drum, prezența satelor, succedând vechile villae romanae („ferme agricole”), le oferă cercetătorilor, deseori, o primă indicație. Toponimia este o sursă de informații deosebit de importantă. Toponimul francez "le chemin de César", sau corespondentul său spaniol "el camino de César" indică faptul că în Antichitate era un drum roman. Alte toponime spaniole ca "el camino de hierro", "la vía blanca", sau în franceză: "la chaussée", "la haute-borne
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
agricole”), le oferă cercetătorilor, deseori, o primă indicație. Toponimia este o sursă de informații deosebit de importantă. Toponimul francez "le chemin de César", sau corespondentul său spaniol "el camino de César" indică faptul că în Antichitate era un drum roman. Alte toponime spaniole ca "el camino de hierro", "la vía blanca", sau în franceză: "la chaussée", "la haute-borne", "le chemin ferré", "la voie blanche" indică posibilitatea existenței unui drum antic important. Drumul roman era denumit, în latină, de obicei, "via strata", sau
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
ferré", "la voie blanche" indică posibilitatea existenței unui drum antic important. Drumul roman era denumit, în latină, de obicei, "via strata", sau pe scurt, "strata", adică „pietruită”, în raport cu alte drumuri care nu erau pietruite. În Franța există o serie de toponime care amintesc de vechile "viae stratae": "Estrée(s) " (cu variantele "Estrat", "Étrat", "Lestraz " (în Savoia)...) Cuvântul latin "strata" s-a transmis în diferite limbi actuale: , , , , sau împrumutat de ...
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Ford, si ca Jones tocmai i−a oferit o plimbare lui Smith în timp ce conducea un Ford. Să ne imaginăm acum că Smith are un alt prieten, Brown, fiind complet neștiutor cu privire la locul în care se află acesta. Smith selectează trei toponime complet la întâmplare, si construiește următoarele trei propoziții: (g) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Boston; (h) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în Barcelona; (i) Fie Jones deține un Ford, fie Brown este în
Probleme de tip Gettier () [Corola-website/Science/329474_a_330803]
-
Se crede că Hasan Sabbah și-ar fi scris o autobiografie, scriere ce nu a supraviețuit în întregime trecerii timpului dar care pare a se regăsi într-o biografie în limba persană a ismailismului, numită Sarghudașt Sayyidna; indiciu oferit de toponimul Sayyidna, unul dintre apelativele lui Hasan Sabbah. Tot acesta a mai scris și diferite tratate ce stabilesc în linii clare doctrina ismailită (ta’lim, învățăturile imamilor), el însuși, prin poziția de putere deținută spre sfârșitul vieții orbitând în jurul autorității religioase
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
de râul Bârlad. Dealurile coboară de la altitudinea de peste 400 de metri (la vest) până sub 200 de metri (la est), pe văile afluenților Bârladului. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Bârlad și târgurile Ghidigeni, Murgeni și Puiești. Toponimul ținutului Tutova este de origine slavă și înseamnă „ținutul murelor”. Existența unei unități administrative cu centrul la Bârlad este destul de veche, un anume Negrea (Negru) de la Bârlad fiind menționat într-un document din 1 septembrie 1400 ca membru în sfatul
Ținutul Tutova () [Corola-website/Science/335469_a_336798]
-
a Republicii Mozambic. Este vorbită în fapt de peste 50 la sută din populația țării, ca primă limbă. Restul populației, vorbitoare nativă de limbi locale și dialecte tribale, Swahili, arabă și engleză, vorbește în mare măsură portugheza ca a doua limbă. Toponimele sunt în mare măsură de origine portugheză. Africa Orientală Portugheză a exploatat populația și a fost o sursă importantă de sclavi pentru alte teritorii și piețe. Sclavia a fost abolită de autoritățile coloniale abia în secolul XIX. Cu toate acestea
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
putea să fie de origine galică), "pot" „oală” (intrat în latina populară, de unde a fost moștenit de franceză), "patte" „labă” (ipotetic de origine preceltică), "clapier" „coteț de iepuri” (preluat de franceză din limba occitană veche). Cuvinte de origine galică (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual. Unele au trecut mai întâi din galică în latină înainte de cucerirea Galiei de către romani, și din aceasta au fost moștenite de franceză, de exemplu , cuvânt care a dat în franceză "braies" „ițari
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Evul Mediu cu împrumuturi din alte limbi germanice. În primul rând este vorba de limba vikingilor care ocupă Normandia în secolul al X-lea și sunt asimilați de populația locală, care vorbea o limbă "oïl". De la ei rămân mai ales toponime: "Honfleur", "Harfleur", "Barfleur" ("-fleur" însemnând „golf mic”), "Appetot", "Robertot", "Yvetot" (în care "-tot" înseamnă „sat”), "Houlbec", "Caudebec" ("-bec" „pârâu”). Alte cuvinte de această origine sunt puține, de exemplu "joli" „drăguț” și "duvet" „puf”. Ca influență a vecinătății cu populație flamandă
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
se bucură de câteva drepturi în constituția iraniană, în practică și prin excludere socială sunt supuși discriminării. Aceștia se confruntă cu restricții în ceea ce privește utilizarea limbii arabe în școli și nu numai. Negarea identității arabe s-a manifestat și prin înlocuirea toponimelor de origine arabă din provincie cu denumiri din limba farsi. În timp ce regimul moderat al lui Khatami a făurit legi pentru a remedia situația populației arabe, venirea la conducere a lui Ahmadinejad a dus la abolirea lor.
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]
-
ocazia unor săpături arheologice, compus din propoziții scurte, fragmente de expresii, a căror interpretare este dificilă. Se știe despre această limbă că era flexionară, cu un lexic bogat în cuvinte derivate și cuvinte compuse. Cuvinte de origine galică certă (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual (vezi exemple în Lexicul limbii franceze, Substratul galic). În afară de acestea mai sunt probabil și altele, dar etimologia lor nu este lămurită. Din limba galilor s-au păstrat și unele sufixe lexicale. În
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
probabil și altele, dar etimologia lor nu este lămurită. Din limba galilor s-au păstrat și unele sufixe lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey", "-ay", "-é" și "-y". Influența galică asupra evoluției fonetice a latinei vorbite în Galia nu este complet documentată, dar este dovedită de unele fenomene atestate de inscripții. Astfel este evoluția grupurilor consonantice [pt] și [ps], care
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
oraș Antwerpen, așa cum se prezenta el înainte de fuziunea, în 1958, cu satele Berendrecht, Zandvliet și Lillo. Pe 1 ianuarie 1983, cele trei au fost separate de districtul Antwerpen și comasate într-un district separat, numit Berendrecht-Zandvliet-Lillo. Într-o primă variantă, toponimul „Antwerpen” este explicat etimologic și arheologic prin faptul că numele dat primei așezări din zonă ar fi fost „Anda Verpa”, însemnând „pământ aruncat” (pe malul râului) în vechea limbă germană. O a doua variantă consideră că numele provine de la „aan
Antwerpen (district) () [Corola-website/Science/335708_a_337037]
-
care era vorbită îndeosebi de burgunzi, provenită din "germanica orientala", iar aceasta din "germanica comună". Există o ezitare în clasificarea acestei limbi între limbile germanice orientale și limbile germanice occidentale. Această limbă este puțin cunoscută, în afară de câteva antroponime și câteva toponime. Termenii dialectali care ar putea să provină din burgunda nu sunt prea diferiți de cei din alte limbi germanice vecine. Influență burgundei asupra evoluției distincte a francoprovensalei din Gallo-Romania este și ea discutată.
Limba burgundă () [Corola-website/Science/332826_a_334155]
-
ul sau castorul european ("Castor fiber") este un animal rozător (cel mai mare și greu din Europa), înrudit deaproape cu castorul nord-american ("Castor canadensis"), si care a lăsat în zonele locuite de români multe toponime precum "", "Breboaia", "Brebeni", "Brebina", "Brebenei", "Bibor", "Biber", "Biborțeni" ș.a. A fost vânat pentru blană și castoreum aproape până a duce la dispariția să, iar în 1900 mai existau doar 1.200 de brebi în opt populații relicte din Europa și
Breb () [Corola-website/Science/333898_a_335227]
-
sufletul și să ne facă responsabili față de mesajul mântuitor pe care l-am primit de la Sfântul Apostol Andrei. El a propovăduit în Sciția Mică și a întemeiat Biserica noastră românească, și conform izvoarelor scrise și Sfintei Tradiții, dar și conform toponimelor din Dobrogea care îl pomenesc: pârâul Sfântului Apostol Andrei, peștera Sfântului Apostol Andrei, lângă care s-a zidit acum o mănăstire frumoasă, și multe alte lucruri care ne pomenesc de Sfântul Apostol Andrei. Cum era ziua de 30 noiembrie pe
Sfântul Andrei. Mitropolitul Clujului, despre PROVOCĂRILE creștinismului de azi by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101621_a_102913]