1,607 matches
-
pentru a se opune amenințării filistene și amonite (1Sam 9,16 și 11,15); dar, prezența celor trei tradiții diferite despre alegerea sa (1Sam 9,10-25; 10,17-27; 11) semnalează o intensă reelaborare literară a izvoarelor. Cât privește consistența regatului, toponimele din centrul povestirii despre Saul (Mițpa, Ghilgal, Rama) admit ipoteza că stăpânirea sa nu se extinde asupra întregii Palestine, ci se limitează doar la zonele colinare centrale, excluzând atât câmpia Izreel (cu cetățile Meghido și Bet Șean), cât și Iudeea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ne recomandă să nu atribuim relevanță istorică fragmentelor biblice în chestiune, pentru că ele răspund în principal unor interese teologice. Bazându-se pe mărturia unor texte egiptene din secolele al XIV-lea - al XIII-lea î.C. care atestă prezența unui toponim „Yahu” printre nomazii Șasu, locuitori ai regiunii de la sud de Edom (cf. Blenkinsopp, 2008), unii autori au susținut că cultul lui Yhwh provine din tradiții de origine meridională. Această presupusă origine meridională ar găsi confirmare în unele texte biblice conform
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
XII-lea î.C.) și în timpul mileniului I î.C. În timpul regatelor lui Israel și Iuda, cultul lui Baal a fost deosebit de înfloritor în unele cetăți-stat feniciene. În Biblia ebraică acest nume divin este prezent ca element teoforic în unele toponime, precum Baal-Gad (Ios 11,17) sau Baal-Perazim (2Sam 5,20) și în diferite nume de persoane, ca de exemplu, Iș-Baal (1Sam 14,49) sau Merib-Baal (2Sam 9,6). Prezența teoforului Baal în onomastica israelită e confirmată arheologic în ostracele din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
provine de la numele fostului județ Vlașca, de unde se trăgeau primii locuitori din zonă. La fel, numele cartierului Coloniști, situat la nord de calea ferată, amintește de populația strămutată aici ca urmare a împroprietăririi ei. În ceea ce privește aria de răspândire a unor toponime, s-a constatat că oiconimele Buliga 11 și Coloniști nu se regăsesc în regiunile geografice învecinate; numele Dudești 12 este purtat de alte patru sate din România (două în Timiș, unul în Hunedoara și altul în Brăila); toponimul Fetești mai
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a unor toponime, s-a constatat că oiconimele Buliga 11 și Coloniști nu se regăsesc în regiunile geografice învecinate; numele Dudești 12 este purtat de alte patru sate din România (două în Timiș, unul în Hunedoara și altul în Brăila); toponimul Fetești mai apare în județele Iași, Suceava și Vrancea, iar oiconimul Vlașca își găsește corespondentul în județul Teleorman. Evoluția vetrei orașului Orașul Fetești este o așezare polifuncțională constituită prin concentrarea spațială a mai multor localități apărute în diferite perioade istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fanteziei. În pădurile lui oamenii pătrund ca într-un templu, spre pășunile lui își mână turmele, calcarul de la poale i-l prefac în var, dar acela din piscuri strălucește în viața lor ca o lumină unei stele polare." (G. Bogza) Toponimul Rarău nu este lămurit, localnicii explicându-l prin terenul frământat, cu grohotișuri, greu de străbătut; lucru posibil, luând în considerare că de "la râu" s-a ajuns la "Rarău". (Seghedin T.G.) Academicianul I. Iordan, citându-l pe H. Tikitin, atribuie
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
raro" înseamnă șoim), explicație ce pare plauzibilă atât prin prezența sufixului "ro", cât și prin existența unei stânci calcaroase "Piatra Șoimului" în apropierea cabanei Rarău. Tudose D. susține că elemnetele cele mai impunătoare ale peisajului au impresionat d dintotdeuana, iar toponimul ar data încă din perioada daco-roman romană, derivând din adjectivul latin "rarum", ce înseamnă în limba română "raritate". Caracterizarea fizică și geografică a munților Rarău - Giumalău Masivul Rarău este așezat în partea central-nordic nordică a Carpaților Orientali. Din punct de
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
suspensie, Însoțite de explicații Între paranteze, de multe ori inutile. Această rigoare de neînțeles de a respecta Întocmai Înregistrarea și de a nu interveni Îngreiează lectura și face pe alocuri greu inteligibil discursul. Există erori stridente de transcriere a unor toponime sau denumiri străine, precum Ohaio În loc de Ohio sau Ghever Bever Ferai. Un necunoscător de germană și de istorie a Brașovului nu ar putea ghici că e vorba despre clădirea Societății Industriașilor (Gewerbeverein), azi Muzeul de Artă. În ciuda acestor incongruențe, cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se încheagă o atmosferă. Întoarcerea de la „făgădău”, în decor de argintărie sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
atenție ineditului roman L'Agonie sans mort53 apărut în 1960 la Paris (Editura "Le mont Saint-Clair") semnat de Ch. Sèverin, pseudonim identificat cu ilustrul clasicist N.I. Herescu, de către Virgil Ierunca 54, pe baza unor indicii precum numele ales aluzie la toponimul Severin, orașul natal al profesorului de istorie a literaturii latine, pasiunea pentru clasici, vădită în frecvența citatelor și a topoi-lor greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
puțin pentru ciclurile corespunzătoare lui t3 și t4 evoluția acestor văi se făcea concomitent. II 2. BAZINUL HIDROGEOGRAFIC - PROVIȚA Pârâul Provița străbate pe o distanță de 8-9 kilometri ținutul deluros din cuprinsul comunei Provița de Jos. (fig. 8) - Pârâul Provița Toponimul de Provița vine de la numele de „Prahovița” adică „Prahova cea mică”. În cursul vremii numele „Prahovița”, printr-o serie de modificări lingvistice a ajuns să se pronunțe Provița (Prahovița - Pracovița - Provița). Deci comuna își trage numele de la apa Proviței. Bazinul
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Cantacuzino au fost Drumișanu, din care se trag famiile Șchiopu, Comănescu și Vâlcu. Terenurile care au fost în custodia lui Barbu Catargiu au fost cumpărate de diferite familii precum: Șuțu, Albu, Geană, Nedelcu, Sitaru, Irimia, Horja, fapt dovedit azi prin toponimele străzilor: Șuțani, Nedelci, Sitari, Lăzărești, Horjești, etc. III 2. ÎNDELETNICIRILE LOCUITORILOR Locuitorii de pe Valea Proviței se ocupau cu prelucrarea lemnului. Timp îndelungat, majoritatea uneltelor folosite în gospodăria țărănească (plugul, grapa, războiul de țesut, carul, melița, furcile, greblele, scaunele, chiar și
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
mării"). Sensul termenului mediterraneus avea să se schimbe în contact cu alți termeni care se refereau în mod explicit la spațiul maritim. În cele din urmă, mediterraneus va ajunge să semnifice "spațiu marin", devenind apoi, prin ștergerea termenului mare, un toponim, un nume propriu pentru Mediterana de astăzi. În jurul secolului al XV-lea î.Hr., fenicienii (popor din grupul canaanean, având aceeași origine ca și evreii) brăzdau deja Marea Mediterană în lung și în lat, transportând la bordul vaselor lor comerciale vin produs
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Cumanii ca mai târziu tătarii au împiedicat extinderea stăpânirii ungurești dincolo de Carpați; cumanii au lăsat pe teritoriul românesc toponime cum ar fi Călmățui, Covurlui. 13) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Carpații Transilvaniei, de unde trebuie să fi luat și ungurii cuvântul lor tó. Mal este tot un cuvânt de substrat (în albaneza cu multe vestigii lingvistice tracice - mali); în Muscel și cu sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în limba latină prin Dacia Ripensis. În sudul Dunării, adică în sudul acestei Dacia Malvensis, Vidinul a fost numit de către geto-daci Pe Mal, tradus mai târziu de romani în Ad Malum. De origine
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
că au fost reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor ce țâșnește (vezi comuna Ciuroiu din județul Dolj, Aquae în antichitatea romană) și șipot (slav. șipotŭ), cu același înțeles. În colinele subcarpatice ale Buzăului, cu multe toponime din substratul traco-dacic, pârâul Fisici are o vale cu izvoare ce piștesc din maluri. Repartiția teritorială și clasificarea apelor României. Pentru necesitățile cadastrării apelor României s-au distins 15 bazine hidrografice principale 12. Le prezentăm în continuare, împreună cu principalii afluenți
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mecanismul formării sale, în secolele III-II î.e.n., prin închiderea cu un lung cordon de nisip, datorat curentului litoral nord-sud, a golfului marin inițial de sub promontoriul din sudul Deltei Dunării. Rădăcina originară indoeuropeană este salm = sărat, sare. De observat legătura cu toponimele antice de pe brațul sudic al Deltei, Salsovia, la Mahmudia, și Halmyris, la Murighiol. Este evidentă deci conservarea și transmiterea până în zilele noastre a străvechii hidronimii traco-dacice, pentru corpurile mari de apă. Jiul - o victorie a substratului autohton. După cum se va
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
poate fi foarte veche. Probabil că acum două milenii granița între cele două porțiuni ale Dunării era mai evidentă decât în timpurile moderne, mai puțin erodată de curgerea apelor. Pentru că în Defileul Porților de Fier se pot semnala două vechi toponime populare legate de acesta. Unul este desemnarea cataractelor prin cuvântul Gherdap, un nume compus din două cuvinte de substrat: gherd = gard și ap = apă; iar al doilea, denumirea însăși a defileului, cu cele două cataracte de la intrare și ieșire, prin
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
greaca veche). Să menționăm și pârâul Sadul, afluent pe stânga al Jiului, la ieșirea din defileul montan, al cărui nume are origine indoeuropeană (sned = dulce, plăcut). Și mai jos, pe dreapta aceluiași râu - Motrul, în antichitate Amutrion sau Amutria (cu toponimul Ad Mutrium, în Tabula Peutingeriană, VII.4.1 și în geografia lui Ptolemeu, 3.8.4); cu care, atât A. Vraciu cât și C. Poghirc înclină să înrudească hidronimul Lotru, afluent montan de pe dreapta Oltului, ce are un corespondent tracic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
originea într-un puternic izvor vocluzian, de la Runcul Gorjului. Axă Hidrografică a Olteniei, Jiul apare în hidronimia acesteia ca un arbore cu rădăcini și ramuri bogate. În Muntenia, Arcudei din preajma Bucureștiului, C. Poghirc îi atribuie origine traco-dacică, regăsind-o în toponimul dac Arcidava. Afluent al Dunării, hidronimului Vedea specialiștii i-au identificat originea traco-dacică prin radicalul indoeuropean ued = umed, ud. Pentru Transilvania, A. Vraciu și C. Poghirc atribuie Ampoiului - anticul Ampelum de origine traco-dacică. În mai multe inscripții romane de la Zlatna
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Hidronimul de substrat este Gabranus, din rădăcina indoeuropeană guebh, cu sensul de "a cufunda". În nord-vestul fostului teritoriu histrian, în apropierea localității rurale Garvăn, se varsă în lunca Dunării două pâraie cu nume slave: Jijila și Sorniac. Ținând seama de toponimul atât de apropiat de hidronimul antic, s-ar putea ca unul dintre aceste pâraie să reprezinte Gabranus-ul din hotărnicie, ce și-a pierdut numele antic. Limba latină a completat hidronimia minoră. Cuvintele cu origine latină de uz curent, legate de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
album), Balta Verde (lat. viridis), Amaradia, Amara (lat. amarus), Lacu Sărat, Sărata (lat. sal), Apa Caldă (lat. calida), Recea (lat. recens), Repedea (lat. rapida). Runcul este un nume de pârâu, nu numai de așezare, întîlnit în mai multe locuri și toponimul respectiv. Ele au origine latină - roncare, operație de defrișare ce a însoțit pe scară mare instalarea administrației romane în Dacia. Defrișarea care, făcută și după alte procedee, poartă numele tot de origine latină, curătura, arsura sau secătura. Cu nume de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
destul de puternic și care - spre vărsare în Lacul Tașaul, are o luncă mlăștinoasă. S-a arătat mai înainte că al cincilea, Gabranus, a fost considerat ca un hidronim din substrat; s-a făcut și o legătură între acest hidronim și toponimul modern Garvăn. În nord-vestul Dobrogei, în apropierea vestigiilor cetății romane și apoi romano-bizantine Beroe, de pe limesul dunărean dintre Carsium (Hîrșova) și Troesmis (Turcoaia), vechiul curs al Dunării se numește Băroi, preluat desigur din Beroe. În Dacia Romană s-au identificat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
etape, care au luat numele localităților În care a fost descoperită pentru prima oară o anumită formă din cultura calcolitică (În urma săpăturilor arheologice ulterioare, a fost descoperită aceeași facies culturală și În alte localități: din acest motiv, este folosit Întotdeauna toponimul primei descoperiri). Cele cinci etape calcolitice mesopotamiene se disting Între ele din punctul de vedere al expresiilor religioase. A. Etapa ¸ass¿na și Samarra (cca 5 500-5 000 Î.Hr.) Cele două localități arheologice se găsesc aproape de Tigru, În viitoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]