2,164 matches
-
După 1989 a publicat mai multe articole și volume despre perioada de detenție. Cornel Popovici Născut la 15 septembrie 1928 în Piatra Neamț, era student la Pedagogie în București când a primit o condamnare de 3 ani de detenție. A fost torturat în cel de-al treilea lot din camera 4-spital, fiind introdus în celulă pe 19 ianuarie 1950. Fire sensibilă, total dezorientat de brutalitățile și absurditățile cerințelor agresorilor, care reclamau renunțarea la vechile credințe, a izbucnit: Spuneți-mi, vă rog, fiindcă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
moment, a fost din nou luat la întrebări pentru că uitase să precizeze un nume în autodenunț; și-a recunoscut vina, dar nu a scăpat de bătăi, fiind trecut din nou prin tot procesul, timp de câteva zile și nopți fiind torturat doar el: bătăi, șmotru, fandări, sărituri ca broasca, statul într-un picior, mâncatul din troacă pe burtă cu mâinile la spate etc. Pe 8 iunie 1950 a fost transferat din Pitești la Gherla, unde știa că va trebui să acționeze
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Stănescu, care dădea lovituri la cap cu un bici ud. Rodas a plecat spre Gherla cu transferul din august 1951, dar și-a prevenit doi cunoscuți să nu vorbească cu nimeni despre activitatea lor din libertate, pentru că riscă să fie torturați. Unul dintre cei doi i-a transmis lui Eugen Măgirescu cele aflate de la Rodas, astfel că Țurcanu a aflat tot și l-a torturat timp de o săptămână într-o celulă separată. Desfigurat în urma bătăilor, a fost plimbat cu un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
doi cunoscuți să nu vorbească cu nimeni despre activitatea lor din libertate, pentru că riscă să fie torturați. Unul dintre cei doi i-a transmis lui Eugen Măgirescu cele aflate de la Rodas, astfel că Țurcanu a aflat tot și l-a torturat timp de o săptămână într-o celulă separată. Desfigurat în urma bătăilor, a fost plimbat cu un sac pe cap prin mai multe camere atunci când deținuții se întorceau de la munca din atelier, ca să servească drept exemplu celor care ar fi încercat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Pe la sfârșitul lui noiembrie, începutul lui decembrie 1949, o parte dintre ei au fost duși la camera 3-biserică, unde li s-au adăugat ulterior loturi de la Timișoara, Craiova și Cluj, întreținând o atmosferă anticomunistă. Mutat în camera 4-spital, a fost torturat aici de către un 'comitet' format din Țurcanu, Popa, Roșca, Livinschi, Pușcașu și Virgil Bordeianu. Romanescu evită să spună că a fost bătut, menționând că 's-a trecut la acțiune'. În mai 1950 a fost dus la îndoctrinare în camera 4-spital
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ultima dată pe 18 martie 1949 pentru apartenența la Organizația Național-Creștină. Condamnat la 5 ani de închisoare, a fost transferat la Pitești la începutul lui decembrie 1949, unde, după obișnuita perioadă de carantină, a fost inclus în primul mare lot torturat în camera 4-spital, format în marea majoritate din timișoreni. În mai 1950 a făcut parte din lotul transferat la Canal, dar returnat pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți s-a zvonit însă că Sebeșan a deconspirat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru că erau prea slăbiți și nu puteau munci. Printre deținuți s-a zvonit însă că Sebeșan a deconspirat acțiunea din Pitești și că acesta ar fi motivul real pentru care lotul nu a rămas în colonie, astfel că a fost torturat și la Gherla, unde a ajuns la începutul lui iunie. A fost bătut până i s-a fracturat mâna de către un 'comitet' condus de Alexandru Popa. La Gherla a trecut prin mai multe camere, iar în primăvara lui 1951 a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
până i s-a fracturat mâna de către un 'comitet' condus de Alexandru Popa. La Gherla a trecut prin mai multe camere, iar în primăvara lui 1951 a fost trimis la Canal, unde a scăpat de brigăzile de studenți (unde se tortura în continuare) datorită unei cunoștințe din Timișoara. Sebeșan a fost eliberat pe 18 martie 1954 și a avut destinul tipic al foștilor deținuți politici, șicanați în permanență de Securitate. Și-a terminat studiile abia în 1989. Ion Simionescu Victima care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la atragerea sa rapidă de partea agresorilor, încă din 31 decembrie 1949. Popa 'Țanu' pretinde că era condamnat pentru trecere frauduloasă de frontieră înspre Ungaria și că trecuse de partea acțiunii fără a fi bătut, la propunerea lui Țurcanu. A torturat la Pitești și la Canal, de unde se pare că a fost eliberat prin primăvara lui 1951, având probabil o condamnare de 2 sau 3 ani. Ion Stoian Un alt agresor foarte tânăr, dar dintre cei care s-au manifestat în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ianuarie 1951, unde a fost schingiuit și strangulat de Vasile Pușcașu. Deși Livinschi i-a avertizat să nu raporteze ce se petrece în cameră, la închidere, Teja a cerut raport la director, dar, în loc să fie scos la raport, a fost torturat în prezența gardienilor. L-a înfruntat și pe Stoian când acesta îi smulgea unghiile, spunându-i că îl compătimește pentru că autoritățile se folosesc de ei și îi vor împușca. Infatuat, acesta i-a răspuns că e un bandit prost, care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nicolschi le-a promis că îi va elibera și îi va face ofițeri de Securitate dacă obțin informații. În aprilie 1952 a fost anchetat la Baia Sprie pentru procesul Țurcanu, iar anchetatorul i-a transmis că deținuții care l-au torturat vor fi pedepsiți. Mihai Timaru Născut în comuna Gornești, județul Mureș, la 5 februarie 1918, a fost ultimul dintre cei 16 copii ai părinților săi. A absolvit gimnaziul la Târgu Mureș, s-a angajat la fabrica de cherestea 'Lomaș' pentru
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la camera 98, unde Livinschi și Pușcașu l-au fixat pe niște scânduri și l-au agățat cu un cârlig de un belciug de fier din perete, după care au fixat un bidon de apă deasupra lui și l-au torturat după metoda picătura chinezească. S-au uitat la el să vadă cum reacționează, după care l-au scuipat și înjurat. În urma acestei torturi a înnebunit din nou pentru o lungă perioadă, revenindu-și abia după ce bătăile au fost interzise în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
înscris în Partidul Muncitoresc Român și că a cedat încă din anchete, blamând Mișcarea Legionară în procesul său din aprilie 1949, motiv pentru care a primit una dintre pedepsele cele mai mici. Nu este clar dacă a fost sau nu torturat la Pitești, dar se pare că a trecut repede de partea agresorilor, probabil într-o nouă încercare de a profita de calitatea sa de membru PMR. În mai-iunie 1950 a condus acțiunea din camera 3-parter. Totuși, Toldișan nu a fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost condamnat la 10 ani de detenție. A fost transferat direct la Pitești, probabil în mai-iunie 1949, întrucât amintește de înrăutățirea bruscă a regimului la scurtă vreme după sosirea sa. A stat o vreme la camera 3-subsol, însă a fost torturat de către Mărtinuș și Livinschi într-o celulă de lângă camera 4-spital. Recunoaște că nu a trecut mult timp prin bătăi, pentru că a acceptat să se autodenunțe, după care a fost transferat la camera 4-spital, unde i-a găsit pe Mărtinuș, Livinschi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care pot fi folosiți mai departe în acțiune ca agresori, pentru a fi mutați în camere cu regim mai blând, să îi facă o listă cu cei din secțiile muncă silnică și temniță grea care trebuie torturați, dar și să tortureze. Ordinul de a bate l-ar fi primit în a doua jumătate a lui noiembrie 1949 și a 'rămas valabil până la plecarea mea din penitenciarul Pitești, adică până în august 1951'. Popa 'Țanu' întărește afirmațiile lui Țurcanu, chiar dacă la momentul anchetei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
vara lui 1948 pentru că organizase un grup de elevi în Sighetu Marmației pe o structură asemănătoare cu aceea a Frățiilor de Cruce, a fost condamnat la 10 ani de temniță grea. Transferat la Pitești în toamna lui 1949, a fost torturat la camera 4-spital la sfârșitul lui decembrie, după ce i-au fost smulse informațiile de către Coriolan Gherman. La schingiuirea celor din seria sa au participat atât deținuții din jurul lui Țurcanu, cât și directorul Dumitrescu, care i-a bătut pe șefii 'instigatorilor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la Jilava. A ajuns în Pitești În iunie 1950 a fost mutat la camera 2-subsol, unde Virgil Bordeianu și Cornel Pop aveau rolul de a obține de la el informații. A fost introdus de Țurcanu în camera 4-spital, unde a fost torturat de Virgil Bordeianu, Alexandru Mărtinuș, Titus Leonida, Nicolae Călin Zaharia, dar mai ales de Țurcanu, care l-a chestionat asupra atitudinii sale legionare. Iritat că un coleg deținut l-a luat la întrebări, Voinea l-a înfruntat, provocând bătăile. A
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
unde s-a reînscris în cadrul Frățiilor de Cruce Câmpulung. A fost judecat în martie 1949 de către Tribunalul Militar Iași și condamnat la 6 ani de închisoare corecțională. În Pitești a ajuns prin septembrie 1949 și se pare că a fost torturat la camera 4-spital, în primele loturi. Prin mai 1950 devenise deja colaborator al lui Țurcanu și a fost transferat în iunie 1950 la Gherla, participând, în primele zile, la întâlnirea din camera 99, unde s-a hotărât organizarea planului de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la punct înainte de a fi aplicat în închisorile din România. Victimele preferate ale echipelor de agresori erau reprezentanții de seamă ai tineretului legionar și reprezentanții Bisericii, fie ei preoți, fie studenți teologi, viitori preoți. Au existat numeroase cazuri de persoane torturate pentru simpla pomenire a creștinismului ori a ideologiei legionare. Octavian Voinea, de exemplu, a fost pedepsit pentru aceasta de către Țurcanu însuși, care a ordonat câtorva să îl țină nemișcat, cu gura deschisă (cu ajutorul unei dalte de fier, fixată între dinți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
momentele înjositoare. Iordan Răitaru își aduce aminte că de Crăciunul lui 1949 a reușit să-și curețe degetele de fecale cu salivă, ca să poată mânca sfertul de pâine pe care îl primea zilnic. După momentul bătăii generale, în care erau torturați absolut toți cei care urmau a fi trecuți prin malaxor, se trecea la schingiuirea pe rând a victimelor, pentru a putea fi folosite și metodele în care era nevoie de mai mulți agresori, așa cum era celebra bătaie la tălpi, de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cum de m-am putut înșela chiar atât de amarnic? Cât de sublim e regimul comunist care ne-a trimis pe acest profet-pe domnu Țurcanu-ca să ne lumineze și să ne scoată din întuneric! Dacă el nu m-ar fi torturat n-aș fi putut scoate putregaiul din mine și aș fi rămas pentru totdeauna în mocirlă și întuneric. Neculai Popa descrie o scenă înspăimântătoare din perioada în care era torturat: înainte de a mă ridica de pe WC, am încercat să-mi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ne scoată din întuneric! Dacă el nu m-ar fi torturat n-aș fi putut scoate putregaiul din mine și aș fi rămas pentru totdeauna în mocirlă și întuneric. Neculai Popa descrie o scenă înspăimântătoare din perioada în care era torturat: înainte de a mă ridica de pe WC, am încercat să-mi fac toaleta cu o bucată de cârpă. Aceasta, după folosire, am avut impresia că nu a căzut în WC și am căutat să o îndepărtez. Spre surprinderea mea, nu era
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
bandiți să se trezească la realitate. Este dificil de precizat numărul celor care au murit din cauza bătăilor, în primul rând prin lipsa documentelor. Mulți deținuți au murit după o perioadă de câteva luni ori la câțiva ani după ce au fost torturați, însă în urma unor boli contractate în perioada schingiuirilor. Este cazul lui Matei Rusvid, decedat în sanatoriul din Târgu Ocna, dar și al lui Constantin Oprișan, Dan Dumitrescu, Pafnutie Pătrășcanu ori Aristotel Popescu, stinși la Jilava în 1958. Numărul victimelor poate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
totalității tineretului deținut'. Astfel, avantajele metodei Pitești au fost completarea anchetelor prin denunțuri și legarea deținuților între ei prin complicitatea crimei. Vinovate sunt, în primul rând, autoritățile comuniste, dar și primul grup al lui Țurcanu, cei care nu au fost torturați înainte de a adera la mișcare. Din grupul autorităților, ca principali vinovați îi consideră pe Nicolschi alături cei doi adjuncți ai săi, coloneii Dulgheru și Sepeanu, dar și pe directorul Alexandru Dumitrescu, locotenentul Marina și colonelul Zeller. Primul vinovat dintre deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
frază: ' Să faci spionaj în favoarea propriului tău dușman, căruia îi ascuți securea cu care urmează să-ți taie capul. Acesta este fenomenul Pitești!'. Titus Leonida crede că deținuții au fost victime fără excepție și că inclusiv lotul inițial a fost torturat. El adaugă că victimele nu pot fi privite ca informatori, atât timp cât toți deținuții erau terorizați și știau că nu există scăpare. Adevărații și singurii vinovați pentru crimele de la Pitești sunt reprezentanții Partidului Comunist. Ștefan Davidescu apreciază că generația sa trebuia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]