4,979 matches
-
consideră că revitalizarea s.c. va aduce cu sine și o revitalizare a democrației (vezi Glasius, 2001). Societate civilă și democrație În cazul societăților nedemocratice sau al democrațiilor emergente, s.c. este tratată, în general, ca un oponent al statului totalitar, respectiv ca un înlocuitor al unui stat slab, corupt. Se consideră că, în aceste două situații, calea către un sistem democratic funcțional este tarsată de preluarea anumitor funcții ale instituțiilor statului de către s.c. și producerea schimbării de jos în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
constituie în câmp de bătaie al unei dezbateri unitare, ci mai degrabă în cel al unei colecții de luări de poziții în jurul mai multor aspecte incluzând relația dintre capitalism și război, definirea strategiilor de adaptare la provocările agresive ale statelor totalitare sau disputa - clasică în politica externă americană - dintre adepții intervenționismului și cei a izolaționismului (Ashworth, 2002, p. 33). Devine tot mai clar faptul că prin mitul „primei dezbateri” conceptele internaționalismului liberal interbelic sunt interpretate dintr-o perspectivă realistă. Se ridică
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
domnia legii (Kegley și Wittkopf, 2006, p. 33). Se poate spune că mare parte dintre propunerile liberalilor interbelici au fost făcute înainte ca vremea lor să fi sosit. În același timp, înfrânt de realitățile anilor ’30 - apariția și dezvoltarea regimurilor totalitare și incapacitatea Ligii Națiunilor de a răspunde provocărilor acestor regimuri -, liberalismul pare a trăi o nouă tinerețe la începutul secolului XXI. Luând serios în considerare apelul lui Charles Kegley de a nu cădea în capcana acceptării necondiționate și premature a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai întâi, de garanțiile de securitate pe care NATO le acordă membrilor săi în calitate de alianță. Pe de altă parte, există și atracția exercitată de această organizație, de club al statelor stabile, puternice și prospere. În țările abia ieșite de sub regimul totalitar comunist se manifesta o puternică dorință de a se construi o nouă identitate politică, mult mai apropiată de idealurile acestor societăți. NATO a lansat pentru aceste state programul Parteneriatul pentru Pace (PpP), spațiu instituțional de construire a încrederii reciproce între
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
serie de ipoteze, dintre care cea mai importantă este caracterizarea democrației ca fiind forma de guvernare asociată cu cel mai redus grad de violență externă și război, violență domestică sau „democid” extern și/sau intern. La polul opus democrațiilor, regimurile totalitare ar fi caracterizate de un grad sporit de implicare în diverse forme de violență politică externă și război, violență domestică, democid intern și extern. După cum se poate observa, Rummel combină idei despre comportamentul extern și intern al democrațiilor, pe linia
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
realiste ale competiției interstatale pentru asigurarea propriei securități prin înarmare, formarea de alianțe și, în ultimă instanță, război sunt formulate prin analiza factorilor sistemici, precum condiția de anarhie și distribuția puterii în sistemul de state, indiferent de natura democratică sau totalitară a acestor state. Pentru Școala realistă, caracteristicile interne ale statelor, cum ar fi natura regimului politic, sunt, dacă nu complet irelevante pentru pace, cel puțin secundare pentru analiza cauzării războiului. În schimb, pentru adepții pacifismului democrat, natura regimului politic intern
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
67%), urmată de PSD (59%), PRM (52%), PC (43%) și UDMR (42%). Cu siguranță, poziția Alianței D.A. este una favorizată de faptul că se află la putere în contextul în care tendința oamenilor (în special a celor din fostele țări totalitare) este să respingă mai puțin puterea. Încrederea ridicată (mare și foarte mare) a populației este atrasă în primul rând de Alianța D.A. (31%) (separat: PNL 24%, iar PD 29%), urmată de PSD (17%), PRM (12%), UDMR (6%) și PC (4
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
Ce credeți dvs.? — Eu mi-aduc aminte că Hegel, atât în Istoria filozofiei, cât și în Filozofia istoriei face din procesul lui Socrate modelul exemplar al momentului dialectic în care conștiința morală, ca fenomen individual, deci diferențiat, se opune conștiinței totalitare, este momentul de negație dialectică, de conștiință-pentru-sine, care se naște din și împotriva conștiinței-în-genere. Pân’ la urmă, conform schemei dialectice hegeliene, contradicția aceasta urmează să se rezolve într-o unitate sintetică superioară a conștiinței-în-genere-și-a-conștiinței-pentru-sine. Evident că momentul Socrate reprezintă într-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Socrate reprezintă într-un fel disoluția conștiinței globale. Orișice societate civilă, deci orișice societate în care relațiile sunt articulate, diferențiate, presupune dezvoltarea conștiinței individuale, relația ei cu alte conștiințe individuale. Dintr-un punct de vedere, aceasta descompune, distruge unitatea globală, totalitară, primară a comunității. Este treapta necesară a fenomenului istoric pe care-l numim civilizație. — Bine, dar nu cred că acesta era cazul societății ateniene. Nu, nu era. Îți amintești că Nietzsche, în multe locuri din cărțile lui, consideră pe Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
disperare. Cea care a manipulat și a transformat radical (antropologic) marile mase țărănești și muncitorești italiene este o nouă putere pe care îmi vine greu s-o definesc, dar de care sunt sigur că e cea mai violentă și mai totalitară din câte au existat vreodată: ea preschimbă natura oamenilor, pătrunde la nivelul cel mai profund al conștiinței. Așadar, dedesubtul alegerilor conștiente există o alegere forțată, „comună deja tuturor italienilor”; iar aceasta din urmă nu poate decât să le deformeze pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aceasta nu pentru cucerirea puterii, Biserica ar putea să fie conducătoarea măreață, dar nu autoritară a tuturor celor ce refuză (iar cel care vorbește este un marxist, tocmai în această calitate a sa) noua putere consumistă care este complet ireligioasă, totalitară, violentă, fals tolerantă, ba chiar mai represivă ca niciodată, corupătoare, degradantă (niciodată nu au avut mai mult sens ca astăzi cuvintele lui Marx conform cărora capitalul transformă demnitatea umană în marfă de schimb). Acesta este refuzul simbolic pe care l-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
întârziate, dar cel puțin aceea „în planul copulării” are meritul ca, pe lângă o logică și o rigoare mai mari, să aibă și o potențialitate de aplicare infinit crescută. Trebuie să luptăm în primul rând împotriva „falsei toleranțe” a noii puteri totalitare a consumurilor, detașându-ne de ea cu toată indignarea firească în această situație; în al doilea rând, trebuie să impunem ariergardei acestei puteri, care este în continuare conservatoare și fascistă, o serie de liberalizări „reale” referitoare la copulare (și, implicit
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
demne de dispreț împotriva „diversității” sunt oameni în vârstă, care s-au format înaintea epocii consumului și a pretinsei sale permisivități; în al doilea rând, așa cum am spus și am repetat întotdeauna, consumismul nu e altceva decât o nouă formă totalitară, întrucât este alienantă până la limita extremă a degradării antropologice - genocidul (Marx) -, așadar, permisivitatea sa este falsă: el reprezintă masca represiunii celei mai cumplite pe care puterea a exercitat-o asupra maselor de cetățeni. Într-adevăr (aceasta este replica unuia dintre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Am văzut deci „cu simțurile mele” comportamentul forțat al puterii consumului recreând și deformând conștiința poporului italian, până la o degradare ireversibilă. Lucru care nu s-a întâmplat în timpul regimului fascist, când comportamentul era complet disociat de conștiință. În zadar puterea „totalitară” își tot repeta obligațiile în materie de comportament, conștiința nu era implicată în ele. „Modelele” fasciste nu erau decât niște măști pe care trebuia să ți le pui și să ți le scoți. Când fascismul fascist a căzut, totul a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascismului la spirit de economie și la moralitate: acum puterea consumurilor îi impunea schimbări radicale, până la acceptarea divorțului și, la modul potențial, a tuturor celorlalte, fără limite (sau măcar în limitele îngăduite de permisivitatea noii puteri, mai rea decât puterea totalitară, întrucât era violent totalizatoare). Democrat-creștinii au suportat toate acestea, crezând că le pot administra. Nu și-au dat seama că era vorba despre „altceva”, ceva incomensurabil nu doar pentru ei, ci pentru o întreagă formă de civilizație. Ca întotdeauna (cf.
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
într-o lume aflată la un nivel infinit mai înalt și este convins că le-a și aplicat: în realitate, le-a zădărnicit printr-un conținut total „diferit”, adică aparținând unei alte culturi. Aceea pe care astăzi aculturația celei mai totalitare dintre puteri o distruge. Nici măcar nu se poate imagina că înșiși nepoții de 20 de ani ai lui Francesco De Gaetano, de-acum „aculturați” și de aceea transformați în niște adevărați slujitori ai puterii, mai pot fi ca el. Tempo
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cele mai spectaculoase acțiuni În acei ani, dar În nici un caz singurele. După 1948 represiunea a fost legalizată prin Codul Penal, decrete, noul sistem juridic de inspirație sovietică și adoptarea Constituției RPR după modelul Constituției staliniste din 1936. „Impunerea modelului totalitar și persecuția religioasă” este cel de-al cincilea capitol al lucrării și atinge o chestiune (Încă) sensibilă pentru o Însemnată parte a populației României. Concurentă a comunismului, religia nu putea scăpa de confruntarea cu regimul. În general toate confesiunile au
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
au estimat exact modul de gîndire al lui Ceaușescu și măsura În care el ignora situația reală din România, românii au dovedit o lipsă de Înțelegere pe mai multe planuri. Pentru aceia dintre observatorii politici care cred că ultimul regim totalitar a fost În Uniunea Sovietică a lui Stalin, cartea lui Kirk și Răceanu merge, parcă, pe definiția totalitarismului, atingînd toate punctele pentru a demonstra că regimul din România se Încadra În această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
oficial anunțată de partea americană. În ultima instanță Însă, conținutul convorbirilor și al Înțelegerilor Încheiate determină importanța unei astfel de vizite, și nu caracterul acesteia”. Un al doilea element, la fel de important, este viziunea asupra drepturilor omului. Faptul că un regim totalitar nu punea nici un preț pe drepturile fundamentale nu trebuie să mire; Însă Bucureștiul a dovedit o incapacitate totală de a Înțelege importanța acestei chestiuni pentru conducerea de la Washington - nu atît pentru ramura executivă, care a arătat adesea că se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
populist naționaliste interbelice sînt citate extensiv și cel mai adesea favorabil În detrimentul celorlalte nu este tocmai Întîmplător. Personajele „preferate” ale istoriei românilor rămîn tocmai cele care se află În genealogia ideii de naționalism integrant, a ideologiei naționale și a proiectului totalitar de stat național. Semnificativă este lipsa preocupărilor de istorie culturală, de istorie a ideilor, istorie a mentalităților, istorie a ideologiilor etc. Mulți clasici ai literaturii române au avut o foarte intensă activitate politică și cel mai adesea aceste două aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
om-istorie sunt reconstituite aici într-o continuitate temporală corespunzând biografiei autorului în punctele sale esențiale. Despre clovni: dictatorul și artistul (1997) este o continuare la Anii de ucenicie... Textele de aici vorbesc despre formare ca deformare, despre scriitor în societatea totalitară, despre premiul ce i-a fost retras autorului la apariția volumui Pe contur, despre cenzură, despre exil și limbă, despre demitizări. Intervențiile lui M. în presa americană, reluate în țară, au suscitat discuții în spațiul cărora chiar și comentatori liberali
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167; Negoițescu, Scriitori contemporani, 254-256; Papahagi, Interpretări, 125-128; Marco Cugno, Norman Manea rătăcitorul, APF, 1995, 3-4; Virgil Nemoianu, Profil Norman Manea, ST, 1996, 7-8; Matei Călinescu, „Plicul negru”, ST, 1996, 7-8; Ruxandra Cesereanu, Amintiri despre circul totalitar, ST, 1997, 8; Claudiu Groza, România cu oameni și clovni, APF, 1997, 10; Marta Petreu, Să mergem la bibliotecă, APF, 1997, 19; Gheorghe Grigurcu, Norman Manea între clovni, RL, 1997, 44; Z. Ornea, Eseurile lui Norman Manea, RL, 1997, 50
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
Sahara (1984) are ca personaj central pe basarabeanul dezrădăcinat care, revenit în mediul de obârșie, mânat ca de soartă, își află aici moartea. Proza din ultimii ani de viață ai lui I. este polemică, adeseori cu aluzii străvezii la adresa sistemului totalitar. Nuvelele i-au fost traduse în limbile rusă, germană, slovacă ș.a. Ca regizor, a turnat numeroase filme de lungmetraj, a semnat scenariul și regia la câteva filme inspirate din basmele populare, creația lui cinematografică caracterizându-se prin aplecarea spre baladesc
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
care trec un medic basarabean și familia sa în timpul celui de-al doilea război mondial), figurează câteva proze (Ruine, în primul rând) de o reală forță emoțională, ce surprind cu acuitate mizeria - fizică și psihică - a individului în cadrul unui sistem totalitar. Umilința, compromisurile, frica, teroarea zilei de mâine sunt trăsăturile, devenite coordonate esențiale, ale insului anihilat ca entitate unică și nerepetabilă. Ultima secvență a cărții, Labirintul, conține amintiri ale autoarei despre tatăl său. Conștientă de riscurile unei asemenea întreprinderi (subiectivismul aproape
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
vocația de a tachina, de a face, pe scurt, haz de necaz, dar vocația cere, acum, mai multă abilitate. Oricând „șeful” poate fi avertizat de un turnător și, atunci, Mitică este în primejdie. Această adaptare la circumstanțele vieții în regim totalitar este bine sugerată în narațiuni. Mitică este un spirit bizantin. Știe să facă față exigențelor și complicităților unei lumi care una zice și alta face. În afara acestor fantezii ironice, există în proza lui I. și un număr de „documente” (reale
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]