24,122 matches
-
mea nu trebuia să se elibereze de aceste tentații decât în moarte. Abia atunci, în sfârșit, și-ar găsi aparența naturală? Dar, chiar și în acest ultim stadiu, aspectele pe care voinței mele ironice îi plăcuse totdeauna să le imprime trăsăturilor mele n-ar fi făcut să subziste semnul lor veșnic? În orice caz, tocmai înțelegeam de ce eram capabil. Devenisem conștient de capacitățile mele. Dintr-odată, am izbucnit în râs. Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care îi vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta cu viața, fizionomie a unei ființe care crede că totul îi este permis pentru a-și câștiga existența. Natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta cu viața, fizionomie a unei ființe care crede că totul îi este permis pentru a-și câștiga existența. Natura părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Asia, supunea și religiile gata pescuite de pe-acolo, pragmatismului propriu mentalității occidentalului. Cred că nici măcar nu reprezentau fidel originalele din cele trei perioade ale culturii statelor grecești, dominate de ordinele: doric, ionic și corintic. Nu reprezentau poate că nici trăsăturile zeităților cu pricina: puterea, demnitatea, grația feminină, etc.” 4. Luni, 10 noiembrie ‘80. De dimineață, Mircea Eliade et les aventures du sacre: „Peut-on imaginer une societé sans religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non...” Toamnă deosebit de grea. Grea de amintiri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
chiar dacă nu le merită. În rest-zicea-lasă-l să-și rupă el singur, gâtul. Doamne feri!” Dar iată că nici în Dacia 1310, Mihai-omul meu de hârtie, Mihai de Gulești-nu mă părăsea nici în ruptul capului. Fie cămi fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam hârtiile volante și mototolite în grabă, unde aveam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă această scenă nu va fi prinsă în sceneta mea, ea ar trebui să fie pentru mine, ca dramaturg, aer și apă, deoarece pe parcursul ei, prind contur trăsături ale personajului cum ar fi demnitatea, curajul și răbdarea. Cu alte cuvinte, și această scenă era să fie o lecție magistrală. Întâlnirea, în tinerețe, a lui Mihai cu seniorii străini și cu tăcerea lor întunecată de cavaleri adormiți pe de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
etc. Acesta este, cu alte cuvinte, începutul carierei sale. Abia acuma vom asista la avatarurile viitorului cancelar. Pentru aceasta el parcurge o adevărată școală. Nu se naște nici el cancelar. Și dacă cititorul poate gusta din plin cristalizarea frumoaselor lui trăsături morale, spectatorul va fi văduvit de a le mai gusta în cazul în care eu n-o să includ în replici sau în didascalii, câte ceva din trimiterile discursului narativ. Cred că mă-nțelegi, nu? Și totuși, ce vrei să spui cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oglindesc emoțiile și sentimentele ascunse, ceea ce ne permite să le recunoaștem și să le recuperăm. Dacă nu ar exista fenomenul proiecției, umbrele noastre ascunse bine în interiorul nostru, ar putea rămâne ascunse în noi toată viața. Noi proiectăm asupra altor oameni trăsăturile negative dar și cele pozitive. Cum am face și am desface, tot în interiorul nostru sunt toate secretele universului. E bine să ne conformăm responsabili pentru acest diamant interior. Acceptând că ceea ce suntem este rezultatul gândirii noastre care vine de unde? Din
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să fie conectate la curent. Dacă există o explicație pentru toate astea, ei bine, nu sunt sigur c-aș vrea s-o aflu. De Îndată ce-am rostit aceste cuvinte, am și regretat. Figura Giocondei s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar mai fi putut forma acolo. A scotocit Înfrigurată prin poșetă, de unde a scos telefonul, iar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Întâmpinându-și oaspeții. Cumva, forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți. Sus, te simțeai stăpân, apoi, pe durata coborârii, vântul Îți sculpta alte trăsături, schiul stâng ți se rotea ca o elice, dreptul gonea ca un râu de munte, iar jos ajungeai un om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
microbiști, nici la social-democrați, nici la vegetarieni. Pe scurt, viața Îl lăsa totalmente rece. Prezența lui putea fi caracterizată doar prin faptul că era permanent absent. Totuși, Îmbătrânea. Barba și mustățile Îi creșteau. Trupul i se alungise cu trecerea anilor, trăsăturile i se modificaseră. Era Însă ca și cum toate aceste schimbări i-ar fi fost total străine, nu-l afectau și nici nu-l priveau, iar el doar le găzduia pentru o oarecare perioadă de timp. Din punct de vedere social, avea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lung, ca Împrumutul la bancă. Dilema bizantină „Câte grăunțe formează o grămadă?“, transpusă În „Câte femei au loc În același timp Într-o fantezie erotică?“, Își va găsi aici rapid răspunsul: niciodată prea multe. Un număr exagerat le va șterge trăsăturile, făcând imposibil de ștanțat În memorie experiența individuală a posesiei, care este un fel de zăcământ prețios În creierul masculin, din care bărbatul poate trăi și după ce sursele clasice de energie se vor fi epuizat, iar Pământul va fi doar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ca picăturile de lapte din cafea, un timp, ani? secole?, ele s-au păstrat nemișcate În mintea mea, apoi o ușoară vibrație, cum se Întâmplă când trece un camion greu pe stradă, le-a făcut să-și Înceapă deriva, Îmbrățișând trăsăturile altora sau ale nimănui. Uneori, rețeaua de nervuri a unei frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de vânt Îți recompune silueta din momentul În care te-am văzut pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trebui introdus un dispozitiv la mare adâncime de ungere a axei ruginite. „Iar Elveția?!“ protestează membrii conciliului strânși de-a dreapta Lui. „Parcă am stabilit cu bancherii că acolo nu ne băgăm.“ 12 decembrie 2012. Michael Jackson Învie. Pielea galbenă și trăsăturile pronunțat asiatice sunt puse de familia artistului pe seama unei boli rare. Megastarul susține un concert de adio În timpul căruia numeroși martori susțin că pop-starul a mers cu spatele pe apă și a vindecat un ipohondru, ținând apoi un discurs fulminant
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a uitat de problemă. Așadar, ne putem permite să lăsăm câteva secunde să lunece pe lângă noi. Când râsul i s-a sleit asemenea unei oale de supă uitate pe bufet, pe fața Verei a apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am Început să perorez: — Tu, Înger care mi-ai Învelit singurătatea cu aripi diafane, perlă Închisă pe veci În scoica
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
obiceiurile ("darurile") în genere românești și în particular maramureșene - și mai ales anulîndu-se orice judecată prin sloganuri generalizatoare (de tipul: toți fură, nimeni nu e cinstit, așa e pretutindeni în lume etc.). La un nivel superficial, exterior, atrag desigur atenția trăsăturile regionale ale dialogurilor (no, merem, o fost, litere "litri", bugătă "multă, destulă", nu-i bai..., Vaaai, țîpe-i Dumnezeu...): acestea aparțin modului de a vorbi al persoanelor în cauză, dar prezența lor masivă poate indica, sociolingvistic, și un grad mai mare
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]
-
cultură, scriitori și gazetari, George W. Bush și George Pădure, Adrian Năstase și Traian Băsescu, Michael Guest și "dl Corneliu Vadim Tudor" (politețea formală e ucigătoare, la Dorin Tudoran) defileză prin această lume de hârtie care are suspect de multe trăsături comune cu cea reală. Absurdistan e un teritoriu al absurdului, firește; dar se prezintă așa fiindcă România - personajul principal și cadrul în care evoluează toate celelalte - este o țară a simulacrelor. Judecata morală nu are în ce să se înfigă
În țara simulacrelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9161_a_10486]
-
efemerul moment de glorie pînă la ultima aventură. Noodles este conștient de riscul maxim al unei astfel de lovituri și încearcă să preîntîmpine dezastrul denunțîndu-și la poliție prietenii. Rezultatul este un întreg măcel, iar corpul lui Max este ars fără ca trăsăturile să-i mai poată fi recunoscute, după care banii pe care banda îi ținea într-un geamantan mic de piele într-un seif dispar. Noodle o pierde pe Deborah, după episodul infamant de un real tragism al violului, încercare neputincioasă
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
de o parte, "preot, evident, cu pulsiunea paranoidă de a avea un mesaj de transmis omului și umanității, înzestrat cu un fel de super-ego, purtat peste tot, aproape, ca o insignă - un super-ego descifrat cel mai adesea fals ca o trăsătură megalomanică, dar care, de fapt, trădează mai degrabă o oarbă credință în literatură, mai ales în subspecia numită roman", iar pe de altă parte, "comerciant - în sensul de colportor de senzații, idei, vești și false istorii, ins sensibil la o
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
alții să priceapă ce a priceput el, atunci nu face decît să-și pună o mască a perspicacității: în spatele ei vom găsi goliciunea searbădă a unei minți ce nu a putut singură să pună ordine în lucruri. Or tocmai această trăsătură e impresionantă la Richard Feynman: lejeritatea cu care, vorbind de fenomene pe care puțini oameni le pot cu adevărat intui, reușește să pune ordine într-o masă de cunoștinte cu desăvîrșire disparate. E ca atunci cînd, peste un haos ce
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
este și întâlnirea cu o condamnare de clasă. Într-un fel Waligny era condamnat înainte de a face orice doar pentru că era un aristocrat. Și stânga reapare! Nu de data asta chiar nu m-am gândit la clasa. I-am înnegrit trăsăturile, dar am procedat la fel și cu oamenii modești. Pe cei doi țărani care asistă la ultima vânătoare i-am luat dintr-o realitate pe care am trăit-o așa cum se întâmplă adesea, pentru ca, de fapt, construim un patch-work și
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
cu oamenii modești. Pe cei doi țărani care asistă la ultima vânătoare i-am luat dintr-o realitate pe care am trăit-o așa cum se întâmplă adesea, pentru ca, de fapt, construim un patch-work și sunt niște creaturi total abrutizate. Înnegrirea trăsăturilor face parte din meserie. Nu fac cadouri nimănui! Waligny poate să fie patetic, poate să fie odios, dar nu-l percep ca fiind ridicol, si de aceea nu l-am masacrat. Lucru pe care l-am făcut cu țăranii care
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
este vorba despre mine?". (Râde) Recunosc, mă așteptam la această întrebare. I-am răspuns: "Pierre, scriitori iau deseori tot felul de detalii și fac un patchwork așa că cele pe care le-ați văzut în comerț. Și de la Dvs. am luat trăsăturile eroice ale personajului meu." Mi-a raspuns pe jumătate ironic " Sper că nu pe cele erotice" (n.tr. personajul este un performeur erotic remarcabil). Superb! Îl cunosc de pește treizeci de ani si il stimez, țin la el și mi-
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
că visul lui Sarkozy este să depășească tirajele lui Marc Levy! Să încercăm un exercitiu cinic. Poate că este doar unul dintre multele simptome ale psihopatologiei franceze. Este probabil capacitatea lor de a fi retori. Și cred că este o trăsătură singulară francezilor. Francezii trăiesc iluzia că schimbând cuvintele, schimba lucrurile. Bineînțeles că schimbând cuvintele singură consecință este evitarea schimbării lucrurilor. Ori acest lucru care face să râdă lumea întreagă, cum să nu râzi când reforma justiției înseamnă a schimba numele
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
șanse să fie băgată în seamă, mi-am zis să-i fac câteva fraze introductive; și așa am ajuns la portretul de mai jos al lui Nae Ionescu, mai curând o schiță de portret, dată fiind alinierea sumară a câtorva trăsături, fără pretenții de rigoare, cu atât mai mult cu cât persoana lui Nae Ionescu nu face parte din preocupările de prim interes ale subsemnatului. Avusesem în mână multe cărți din biblioteca personală a lui Nae Ionescu, multe din ele cumpărate
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]