21,550 matches
-
bine spusă le poate, întotdeauna, salva. Două, întru totul mărunte, observații legate de traducere. Companion înseamnă și manual, enciclopedie, așa încât titlul unei reviste care a apărut lunar în America, până pe la sfârșitul anilor ‘50, Woman’s Home Companion, s-ar traduce, folosind o sintagmă care a circulat și la noi, ca Enciclopedia căminului pentru femei, și nu... Partenerul casnic al femeii (!). În al doilea rând, citatul din Goethe, favoritul mamei lui Groszinger din Thanasfera (și, în realitate, al lui Thomas Mann
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
care a circulat și la noi, ca Enciclopedia căminului pentru femei, și nu... Partenerul casnic al femeii (!). În al doilea rând, citatul din Goethe, favoritul mamei lui Groszinger din Thanasfera (și, în realitate, al lui Thomas Mann) ar fi meritat tradus în românește. Ar suna aproximativ așa: „Totul li-l dau zeii, nemărginiții,/ Aleșilor lor pe de-a-ntregul./ Toate bucuriile, fără margini,/ Toate suferințele, fără margini, deplin.” Cum Groszinger este un ales care nu prea se poate folosi de tainele pe
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
de altfel, mai tuturor scriitorilor ucraineni pe care i-am văzut săptămâna trecută. Pe vecinii aceștia, vă spun sincer, mi-ar plăcea să-i pot cunoaște mai bine și să pot citi în românește mai mult de doi, câți sunt traduși în prezent. În legătură cu cele ratate inevitabil la un târg atât de mare, nu pot decât să am regrete: programul Elveției, țara invitată, a rămas în afara agendei mele, după cum n-am reușit să ajung la evenimentul cel mai colorat al târgului
La Leipzig, cu ochii către Est by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2704_a_4029]
-
--- Noul roman argentinian Invitat principal la Salon du Livre de la Paris (21-24 martie) a fost anul acesta Argentina, după ce anul trecut onoarea a revenit, cum se știe, României. Între alte manifestări, au fost prezentate publicului câteva romane traduse în franceză de curând. Firesc, veți spune, așa procedează toate țările participante, mai ales invitații principali, România inclusiv. Deosebirea nu e una de politică culturală, politică din ce în ce mai eficientă și la noi, cu rezultate pe planul recunoașterii internaționale care nu se
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
istorie le fel de oribilă ca aceea argentiniană. Și cu mult mai lungă. Răsfoiam romanele, parcurgeam comentariile și îmi săreau în ochi situații și destine comparabile cu ale noastre. E posibil ca unul ori altul din romane să fi fost tradus în română, nu știu, așa că iată lista lor, pentru orice eventualitate, în traducerea mea a titlului francez: La căderea nopții de Leopoldo Brizuela; Recrutul de Martin Kohan; Micii combatanți de Raquel Robles; Joc de copii de Inés Garland; Naufragiați de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
fetiță de câțiva anișori. Ați fost inginer și ofițer în Armata Canadiană, dar și membru activ, de peste 30 ani, în comu nitatea de aici. Am fost consulul onorific al Republicii Moldova timp de opt ani, între 1996 și 2004 și am tradus cartea lui Ion Pascalută legată de istoria Parlamentului de peste Prut. Am avut onoarea să fac parte din delegația canadiană care l-a însoțit la Roma pe arhiepiscopul Thomas Collins, pentru ceremonia din 18 februarie, când Excelența Sa a fost ridicat la
Nuanţe româneşti la umbra frunzei de arţar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Cristina Balaj Mihai () [Corola-journal/Journalistic/93_a_105]
-
întâmplă cu orice întoarcere esențială a exilatului. Povestea Ginei Stoiciu este, în primul rând, istoria unei femei ce ascunde tenace însăși condiția de femeie. Nimic nu trădează în această carte ceea ce s-ar putea numi sentiment. O voce aparent impersonală traduce experiențele unei ființe echilibrate cu lecția învățată: să cunoască adevărul prin detașare. Farmecul confesiunilor ei intelectuale vine și din transcrierea metodică a unei sobrietăți ce exclude din discurs orice derapaj spre slăbiciune. Nici nu se putea altfel, doar modelul ei
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
ori dansând pe Răzvan Mazilu îl urmăresc de mai mult de douăzeci de ani și știu că, uneori, dansatorul l-a înghițit pe coregraful care i-a compus o partitură, tocmai datorită plasticii sale corporale specifice, care tinde să încorporeze, traducând în limbaj propriu ceea ce primește. Nu se poate vorbi de o înrudire stilistică între artistul care a fost Trisxy Checais și cel care este Răzvan Mazilu,dar se poate vorbi despre două personalități cu o plastică corporală aparte, greu încadrabilă
De la Trixy Checais la Răzvan Mazilu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2738_a_4063]
-
tutelează și această carte: roza e a iubirii, dar, deopotrivă, „orchestrează cimitire“ - rană „văzătoare“ în „întunecimea criptei la răscruce“ -, e a alchimiștilor, a truverilor și heraldicii medievale, într-o cavalcadă amintind de negurosul Uhland: „Aud cu ochii și nu pot traduce/ impulsuri surde sonuri de sonată/ o parte-a nopții cearcănul înoată/ întunecimea criptei la răscruce./ Obscura cavalcadă detonată/ asudă Răstignirea grea pe Cruce/ și rana văzătoare o străluce/ pînă se-închide roza-însîngerată./ Cît mă seduci? zeiță adorată/ anat-emheb (cu lance
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
predea prerogativele sale lui Angelo: „...Îi dăm puterea de a pedepsi / Și de-a-mpărți favoruri, după faptă.” Așa sună al doilea vers în versiunea interpretativă a lui Nigel Bawcutt, îngrijitorul ediției Oxford (1991, retipărită în 2008), dar el poate fi tradus și „Și, astfel, i-arătăm iubirea noastră” (cf. Brian Gibbons, îngrijitorul ediției New Cambridge Shakespeare, 2006) sau „Și-nsemnele iubirii ce-i purtăm” (cf. J. W. Lever, îngrijitorul ediției Arden Shakespeare, 1965, retipărită în 1990). În aceeași scenă, în dialogul dintre
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
întovărășirilor” (cf. Gibbons). O scurtă privire aruncată asupra traducerilor anterioare demonstrează că Nicolae Argintescu-Amza și Leon Levițchi fie au folosit ediții străine diferite (mărturisesc că mă îndoiesc în mod serios de competențele de anglist ale celui dintâi, care, probabil, a tradus din germană și a făcut-o prost, fiind fidel originalului în proporție de numai 25-30%), fie au pariat pe validitatea unei singure interpretări a unui pasaj generator de sensuri multiple. Un ultim exemplu: în finalul Scenei 3 din Actul IV
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Readuc în discuție problema traducerii numelor comice din piesele shakespeariene. Ca și la Caragiale sau Alecsandri, onomastica are rol de caracterizare a personajului. Netradus, numele își pierde această funcție. Nu este inovația mea: Șt. O. Iosif și Dan Grigorescu au tradus numele comice ale personajelor din Visul unei nopți de vară sau Vis de-o noapte-n miezul verii, cum judicios propune Horia Gârbea. În actuala ediție, am trecut, însă, la traducerea consecventă a numelor comice din toate piesele și am
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Nota traducătorilor ce a precedat noile versiuni la A douăsprezecea noapte (trad. Violeta Popa și subsemnatul) și Nevestele vesele din Windsor (trad. Adriana Volceanov și subsemnatul), apoi prin alte note de traducători prefixate altor traduceri. Oricât de prost ar fi tradus Argintescu- Amza (care nu numai că se situează foarte departe de original din punctul de vedere al fidelității, dar și gonflează un text de 2.680 de versuri și rânduri de proză dintr-o ediție engleză standard, ducându- l la
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
trecuse prin patul conjugal alături de nu mai puțin de nouă soți legitimi și ajunsese o epavă într-o Vienă dedată desfrâului scăpat de sub control. Citez un fragment dintr-un monolog al lui Pompei Buci (în engleză Pompey Bum, cu Bum tradus Șale la Argintescu- Amza și Thur la Leon Levițchi), codoșul întemnițat, care printre deținuți îi recunoaște pe toți foștii clienți ai bordelului unde o slujise pe doamna Răsfăcuta; dacă nu am traduce aceste nume și le-am lăsa în limba
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Pompei Buci (în engleză Pompey Bum, cu Bum tradus Șale la Argintescu- Amza și Thur la Leon Levițchi), codoșul întemnițat, care printre deținuți îi recunoaște pe toți foștii clienți ai bordelului unde o slujise pe doamna Răsfăcuta; dacă nu am traduce aceste nume și le-am lăsa în limba engleză, asemenea lui Leon Levițchi, tot comicul de limbaj pe care mizează autorul s-ar evapora: „POMPEI: Și-aici mi-am tras cunoștințe câte aveam și la vechiul nostru loc de muncă
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
unor lucruri bune este, în ultimă instanță, un omagiu adus precursorilor. Ediția pe care o coordonez își propune să aducă, însă, corective acolo unde ele se impun cu necesitate. Acolo unde Dan Duțescu, în anii terorii comuniste, sub presiune, a tradus yeoman prin „chiabur” și king prin „vodă”, evident că vom pune „răzeș” și „rege”; iar acolo unde Mihnea Gheorghiu a făcut din Maria o cameristă, o subretă a contesei Olivia (jucată în România vreme de șase decenii cu șorț și
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
așteptări la fel de mari pentru literatura din Răsărit și, aș spune, chiar pentru literatura română în special. Spun asta după experiența traducerilor anterioare, foarte bine primite în Spania: Panait Istrati, Mihail Sebastian, Mircea Eliade, Mircea Cărtărescu. Cît de greu este să traduci Levantul? S-a spus adesea că este o carte intraductibilă. Poți să ne dai câteva exemple, să auzim cum sună aventurile lui Manoil și Zotalis în spaniolă? Toată opera lui Cărtărescu e greu de tradus. Nici măcar operele considerate „mai ușoare
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]
-
pasajelor scrise în limbi străine, și o a doua secțiune, dedicată exclusiv textului maiorescian, reprodus ca atare după manuscrisul caietelor, așa cum s-au păstrat ele până în zilele noastre. Alături de notele exasperant de detaliate (o singură eroare: Al. Parodi, din care traduce Caragiale, nu este scriitor italian, ci francez), de un masiv glosar, de un indice de nume și de unul de locuri, această secțiune completează instrumentele filologice pe care editorii le oferă prezumtivului lector. Nu cred că vreunul dintre căuzașii „despărțirii
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
asumat rolul de consultanță pentru îndrăgostiți, cu subînțelesul: "facerea de bine nu e a noastră / Ne-a lăsat-o Dumnezeu, ca să ne aducem aminte de El", (Consulul îndrăgostiților, p. 18); Pierre, chiropracter la Chicago, recită versuri în franceză și le traduce pentru sine în engleză. Pourqui? îl întreabă poetul-observator. Răspunsul: "Să-mi păstrez în activitate creierul. La policlinică, îl conduce pacientul / Aici, îl conduc eu. Iar în somn, mă conduce el. Nu este și el chiropracter?", (Corp cu trei responsabilități, p.
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
câteva momente remarcabile, precum duetele Karenina - Vronski, terțetul Karenin, Anna, Vronski, în care este implicat și micul Serioja (o secvență ce urmărește destine paralele care se intersectează), participarea la operă a eroinei, un episod ce prilejuiește folosirea dansului expresionist ce traduce la nivel parodic, grotesc chiar, reacția unei lumi sociale față de eroină, tabloul curselor de cai care speculează calitățile tehnice ale dansatorilor bărbați. Și s-ar putea adăuga multe altele. Împletirea viziunilor și obsesiilor onirice ale Annei cu realitatea se face
O seară de balet de neuitat la Opera Națională București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2638_a_3963]
-
Injustețea lumii și de aici absurdul ei și al destinelor omenești, amoralitatea personajelor, autenticismul și un terbil Angst ce plutește peste toate sunt repere esențiale ale romanului Cei șapte nebuni și ale continuării acestuia, Lansatoarele de foc (Los lanzallamas), încă netradus în românește. În Cei șapte nebuni, eroul, Augusto Remo Erdosain, un mărunt funcționar la Compania de Zahăr, e acuzat că a furat șase sute de pesos din banii companiei, sumă foarte mare pentru a putea fi acoperită de el într-un
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
lanternă magică ce iluminează unul după altul diapozitive cu un oraș blestemat și cu femeile și bărbații condamnați să trăiască în el, ca o haită de câini veșnic goniți de portari și de proprietari”. Să sperăm că vom vedea curând traduse în românește celelalte romane și dramaturgia lui Arlt, considerat întemeietorul teatrului modern argentinian.
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
a lui Woland, petrecute într-o Moscovă a anilor ‘30, o înrămează pe a treia, petrecută în Yerushalaim) sau rescrieri aproape de erezie sau blasfemie, ca Ultima ispită a lui Isus de Nikos Kazantzakis. Romanele Copilăria lui Isus și Testamentul Mariei, traduse de curând, îmbogățesc proza de inspirație cristică prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-a fost
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
nu știam însă e că de zece ani, după încercarea nereușită de a scrie o piesă de teatru despre Villon, se consolase cu revizuirea traducerii sale din 1958, al cărei tiraj de peste zece mii de exemplare era de mult epuizat, ca tradusese și ce mai rămăsese netradus, si ca, ridicîndu-și ștacheta la înălțimi aparent de neatins, reușise să recompună în română diferitele anagrame și cifruri cuprinse în original. Am avut privilegiul atunci să citim în avanpremieră editorială și să ascultăm în lectură
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
în 1489, cînd nu se știe dacă poetul mai era în viață; în fine, cele 40 de octete ale Micului Testament însoțite de comentarii critice. Volumul al doilea este dedicat părții celei mai importante a poeziei, si care nu fusese tradusă integral în ediția din 1958: Testamentul cel mare („La anii mei treizeci etate, / Cînd dîndu-mi cinstea pe rușine...”), cu baladele din cuprinsul lui, cele 13 balade și poezii din grupul de Poezii diverse, intitulat aici Codicilul lui François Villon, din
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]