2,431 matches
-
footnote>. Mai exact: întrucât „filosofia rămâne mai presus de toate gândire metafizică”, o gândire care trăiește cu accent de ultimă intensitate în zona „Transcendenței”, aceasta (Transcendența) „ocupă unloc primordial în intenționalitatea cognitivă a speculației”<footnote Ibidem. footnote>. „Con ceptul de Transcendență” este „proba supremă pentru măsurarea puterilor sufletului omenesc, paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266 footnote>. „Problematica crucială” este Transcendența, adică problema existenței unui „dincolo
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
trăiește cu accent de ultimă intensitate în zona „Transcendenței”, aceasta (Transcendența) „ocupă unloc primordial în intenționalitatea cognitivă a speculației”<footnote Ibidem. footnote>. „Con ceptul de Transcendență” este „proba supremă pentru măsurarea puterilor sufletului omenesc, paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266 footnote>. „Problematica crucială” este Transcendența, adică problema existenței unui „dincolo” ce nu poate fi dovedit, de unde și limitarea kantiană (și altele) a metafizicii, care restrânge
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ibidem. footnote>. „Con ceptul de Transcendență” este „proba supremă pentru măsurarea puterilor sufletului omenesc, paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266 footnote>. „Problematica crucială” este Transcendența, adică problema existenței unui „dincolo” ce nu poate fi dovedit, de unde și limitarea kantiană (și altele) a metafizicii, care restrânge speculația la „feno mene”. Prin fixarea „conceptului de Transcendență”, filosofia „îșigăsește forța de propulsie nu atât în rezultatele cognitive pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266 footnote>. „Problematica crucială” este Transcendența, adică problema existenței unui „dincolo” ce nu poate fi dovedit, de unde și limitarea kantiană (și altele) a metafizicii, care restrânge speculația la „feno mene”. Prin fixarea „conceptului de Transcendență”, filosofia „îșigăsește forța de propulsie nu atât în rezultatele cognitive pe care leobține, cât mai ales în perspectivele spirituale (subl. n.) pe care ledeschide”<footnote Ibidem, p. 269. footnote>.Cu un „dincolo” și cu „perspectivele spirituale” se apropie și maimult
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
două lumi(Zweiwelten - Theorie): deosebirea unei lumi a devenirii (imanență)de «cealaltă» lume a Unului, a ființei (care persistă, dincolo de oricedevenire)”<footnote A. Metzger, Dämonie und Transzendens, Neske, Pfüllingen, 1964, p. 145. footnote>. La baza teoriei se află „cunoașterea (Wissen) transcendenței Ființei față de fapte și experiența lor posibilă și cu aceastași certitudinea despre măsura care dă oricărei practici, norma valabilă, «necondiționată», și o conduce, orientând prin timp”<footnote Ibidem, p. 146. footnote>. Omul însuși este „ființă (Wesen) orientată spre transcendent”;dar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
față de fapte și experiența lor posibilă și cu aceastași certitudinea despre măsura care dă oricărei practici, norma valabilă, «necondiționată», și o conduce, orientând prin timp”<footnote Ibidem, p. 146. footnote>. Omul însuși este „ființă (Wesen) orientată spre transcendent”;dar „punerea transcendenței nu este aceeași în credință ca și într-orealitate metafizică”<footnote Ibidem, pp. 146, 147. footnote>. Căci „fiecare persoană umană e o taină adâncită în taina infinită a Persoanei Cuvântului. Toți, adâncindu-ne prin comuniune unulîn altul, Îl descoperim tot mai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
El este singurul care există însens propriu (...) vorbind de El, nu e nevoie de a mai pomeni de nimicpentru a determina Existența Lui, cum e cazul cu toate celelalte”. Unitatea dintre Ființă și lucrare în metafizică: ființă și fiind, în-tre transcendența lui Dumnezeu Ființa și prezența lui (tot o transcendență) prin Duhul Său. Și cu alte cuvinte, o unitate de nedespărțit,transcendență venind prin această prezență, așa cum metafizic Ființaeste, cum spunea Heidegger, „ființa fiindului” (Sein des Seienden). În înțelegerea Sfântului Grigore
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
El, nu e nevoie de a mai pomeni de nimicpentru a determina Existența Lui, cum e cazul cu toate celelalte”. Unitatea dintre Ființă și lucrare în metafizică: ființă și fiind, în-tre transcendența lui Dumnezeu Ființa și prezența lui (tot o transcendență) prin Duhul Său. Și cu alte cuvinte, o unitate de nedespărțit,transcendență venind prin această prezență, așa cum metafizic Ființaeste, cum spunea Heidegger, „ființa fiindului” (Sein des Seienden). În înțelegerea Sfântului Grigore Palama (De cun. nat., cap. 74),Ființa prin prezență
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Existența Lui, cum e cazul cu toate celelalte”. Unitatea dintre Ființă și lucrare în metafizică: ființă și fiind, în-tre transcendența lui Dumnezeu Ființa și prezența lui (tot o transcendență) prin Duhul Său. Și cu alte cuvinte, o unitate de nedespărțit,transcendență venind prin această prezență, așa cum metafizic Ființaeste, cum spunea Heidegger, „ființa fiindului” (Sein des Seienden). În înțelegerea Sfântului Grigore Palama (De cun. nat., cap. 74),Ființa prin prezență (lucrare) capătă expresie astfel: „Ființa și lucrarea dumnezeiască fiind pretutindeni de față
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
observat, se pune accentul „pe prezențalui Dumnezeu în creație prin Duhul său”. Prin aceasta „vom căuta sădepășim imaginea unui univers închis, în propria imanență, care a dusla opoziția dintre cultură și teologie, pentru a înainta în direcțiaunui univers deschis față de transcendența divină”<footnote Pr. Dumitru Popescu, Teologie și Cultură, Editura Institutului Biblic și de Mi siune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993, p. 6. footnote>. 5. Transcendența constituie astfel punctul de întâlnire al unuidialog constructiv între metafizică și teologie. Și aceasta
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dusla opoziția dintre cultură și teologie, pentru a înainta în direcțiaunui univers deschis față de transcendența divină”<footnote Pr. Dumitru Popescu, Teologie și Cultură, Editura Institutului Biblic și de Mi siune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993, p. 6. footnote>. 5. Transcendența constituie astfel punctul de întâlnire al unuidialog constructiv între metafizică și teologie. Și aceasta pentru în-țelegerea conceptului central al oricărei gândiri veritabile: Ființa, -ființa fiindului uman (metafizico ontologic) și Dumnezeu-Tatăl, Ființa în sine, nedespărțită. Cheia înțelegerii la care ne referim
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ființa în sine, nedespărțită. Cheia înțelegerii la care ne referim se află tocmaiîn această nedespărțire, fie că ne situăm în perspectivă teologică,fie că ne îndreptăm spre metafizică. În moduri diferite, ambele per spective ne pun în fața unei experiențe a transcendenței.Așa cum spunea Hegel, filosofia are „obiectele ei în comun, înprimul rând, cu religia. Ambele au ca obiect Adevărul (Wahrheit), șianume în înțelesul cel mai înalt, acela că Dumnezeu, El și numai Eleste Adevărul”<footnote F.W.F. Hegel, Enzyclopädie der
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de o apologie sau polemică, ci de încărcarea vocabularului filosofic cu semnificații supradiscursive, ca posibilă exprimare a adevărului suprem”<footnote Remus Rus, Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, Editura Lidia, București, 2003, p. 185. footnote>.Întâlnirea transcendentului (ca transcendență) se petrece astfelși metafizic și teologic în obiectul comun al acestor demersuri interpretative fundamentale: Adevărul. Aceasta înseamnă aducere în primplan a poziției omului în univers: după cum spune un metafizician- „Viața noastră se desfășoară în deplina conștiință a unei ordinicare ne
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
orientată către El”<footnote Idem, Ambigua, 48, PG 91, col. 1361 AB. footnote>.Raționalitate și Adevăr sunt astfel valorile în planul cărora dis cursul teologic și cel metafizic se solidarizează relevând totodată unitatea dintre credință și cunoaștere, armonizate prin prezența transcendenței, a Ființei: metafizic postulată, teologic trăită, în „dorința firii” orientată către Dumnezeu. Raționalitatea creației vădește înțelepciunea și mărirea Creatorului: „Dumnezeu vrea ca tot omulsă se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). În-credințare și credință Gheorghe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
fundamentau teologic șievidențiau deplin adevărul credinței în dumnezeirea Logosului întrupat Sfântul Atanasie cel Mare ocupă primul loc<footnote Eduard Weigl, Untersuchungen zur Christologie des heiligen Athanasius, Pa-deborn, 1914, p. 14. footnote>. 1. În opoziție cu Arie, care pleca de la ideea transcendenței absolute a lui Dumnezeu, Care nu Și poate comunica ființa, Sfântul Ata-nasie cel Mare pleacă de la faptul mântuirii. Cuvântul întrupat esteînainte de toate Mântuitor, prin aceea că în El omul se îndumnezeiește și devine fiu adoptiv al lui Dumnezeu. Dar
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nici un ajutor de la o făptură, pentru că toateau nevoie de harul lui Dumnezeu”<footnote Contra arienilor, II 41, PG, col. 233 B și 42, PG, col. 236 BC-237 AC. footnote>. 2. Sfântul Atanasie cel Mare respinge ideea ariană că Dumnezeu,din cauza transcendenței Sale, nu poate crea nemijlocit, ci exclusivprin Logos, creat în acest scop. Afirmația ariană este pur arbitrară șiîn plus face confuzie între creația de fapt prin Logos și o pretinsă necesitate absolută de a se crea prin El. De fapt
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
despre noaptea divină, ei vor să spună același lucru<footnote C.W. Macleod, op. cit., p. 363. footnote>. Nu există nici o apropiere între γνόφος-ul de la Sfântul Grigorie al Nyssei și nopțile obscure ale Sfântului Ioan al Crucii. Pentru primul, întunericul înseamnă transcendența ființei divine, pentru ultimul, noaptea are semnificația unei purificări active sau pasive a simțurilor și a spiritului<footnote Nicolae Fer, „Cunoașterea lui Dumnezeu și ideea de epectază la Sfântul Grigorie de Nisa”, Ortodoxia, Anul XXIII (1971), Nr. 1, p. 88
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Leuven, 2001, pp. 288-289. footnote>. Tema aceasta a întunericului divin (ό Θεϊος γνόφος) sau a întunericului supra-luminos (ὀ λαμπρός γνόφος) se leagă de o tradiție anterioară ce urcă la Filon din Alexandria, care interpretează întunericul de pe Sinai, afirmând incognoscibilitatea și transcendența absolută a ființei divine. Sfântul Grigorie rămâne primul care dezvoltă o teologie a γνόφος -ului divin, moștenită apoi de Sfântul Dionisie Areopagitul. El îi închină acest tratat special, De vita Moysis, în care urcușul pe Sinai către întunericul divin e
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
energiilor divine. Moise intră în întunericul în care se află Dumnezeu și cu cât se apropie mai mult de vedere, cu atât mai mult vede că natura divină este nevăzută. Este subliniat și sensul adevărat al întunericului divin, ca fiind transcendența absolută a lui Dumnezeu în ființa Sa. De aceea evanghelistul Ioan, care a pătruns în acest întuneric luminos (εν τω λαμπρω γνόφω) zice că „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (In., 1, 18)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Sa. De aceea evanghelistul Ioan, care a pătruns în acest întuneric luminos (εν τω λαμπρω γνόφω) zice că „pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată” (In., 1, 18)<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis..., p. 73. footnote>. Transcendența naturii divine este afirmată nu numai în lucrarea De vita Moysis, ci și în omilia a VII-a din In Ecclesiasten, în omilia a XI-a din In Canticum canticorum, precum și în scrierea Contra Eunomium<footnote Nicolae Fer, op. cit., p.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
poate descoperi omului. Căci dacă Ființa nu ar fi transcendentă cunoașterii, veșnic inepuizabilă în manifestările ei de lumină, curând mișcarea de cunoaștere s-ar termina, ca și progresul în bine. Întunericul luminos „exprimă un fapt doar pozitiv dogmatic: acela al transcendenței absolute a naturii divine. Întunericul nu se opune luminii, căci e un întuneric supraluminos. Astfel înțeles, nu e decât excesul orbitor de lumină divină. Am notat deja că Moise nu se oprește în întuneric, ci urcă chiar în cortul imaterial
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
se va părea adevărat celor ce nu pricep mai mult decât el și care judecă după culori și atitudini." (600c-601a) Duplicat al lumii fenomenelor, himere de la care Platon vrea să-l îndepărteze pe om pentru a-l introduce în universul transcendenței, literatura este o artă a imitației. Ea nu face decât să-l mențină pe om în greșeli grosolane. "Creatorul de fantome, imitatorul, zicem noi, nu înțelege nimic din realitate, nu-i cunoaște decât aparența, nu-i așa?" (601c) Platon consideră
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și în fiecare zi în cadrul sacrificiului slujbei religioase. Din punct de vedere teatral, nu știu nimic mai eficace decât înălțarea." Teatrul le apare ca un loc special în care, în momente excepționale, se poate manifesta ceva care este de ordinul transcendenței. Întâlnirea actori/ spectatori îmbracă atunci un caracter ceremonios până la a deveni comuniune. Acesta este cazul lui Artaud în Franța, al lui Grotowski în Polonia, sau, cu un grad mai scăzut, al lui Stanislavski în Rusia, care, pe căi diferite, vizează
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Horia Simionescu face dovada, astfel, că și-a însușit opera maestrului și că o poate continua exemplar, pe cont propriu. 6.2.4. Reciprocitatea datoriei textuale Depistarea elementelor de caragialism în proza scriitorilor târgovișteni presupune un exercițiu de marcare a transcendenței textuale în ansamblul operelor analizate. Hipotextul caragialian se configurează atât ca prefigurare a unor tehnici scripturale "clasicizate" prin contribuția "Școlii de la Târgoviște", cât și ca sursă de modele tipologice și de limbaj, resemantizate peste timp în noi contexte ficționale. Esențială
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
două "spirite" antagonice, dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]