1,736 matches
-
sobre, cravate asortate, politețe ceremonioasă. La mijloc, ceilalți. Las cititorul să completeze acest model de analiză, Îl Întâlnim și În mediul politic, În administrația Înaltă, În lumea slujbașilor mărunți. (05.05.2009) Psihosociologul În spațiul public (I) După afacerea „meditației transcendentale”, psihologia a fost expulzată din spațiul universitar, din rețelele de formare, din familia meseriilor onorabile. Era prin 1980. Însuși cuvântul „psihologie” era la un moment dat prohibit. Și această stare de lucruri a durat cam un deceniu. După 1989 a
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
carte cumpărată de mine recent, cu prilejul unei excursii la Moscova, de la imensa librărie „Casa Cărții”. Era o lucrare de sinteză, descriind starea psihologiei sociale În URSS, atunci când la noi tocmai se desființase studiul psihologiei, după tenebroasa afacere a „meditației transcendentale”. Am găsit numărul din Revista de psihologie În care a apărut recenzia; În timp ce la noi cercetările de psihologie socială erau interzise, În Rusia timpului se publicau aproape patru sute de titluri pe an, se organizau doctorate, se făceau cercetări asupra comunicării
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pe un destin sau ca pe o misie (de �mplinit)� A? �ndr?zni s? repet deci � g�ndindu-m? la cei care au scris �istoria� disciplinei noastre � c? nu exist? o istorie a disciplinei, c? istoricul sociologiei nu este nici �subiect transcendental�, dar nici �omul epocii�. Istoricul sociologiei nu se exprim? doar pe șine, nu exprim? doar �climatul intelectual al epocii� sale, divinitatea nu �se exprim? prin el El poate descrie �faptele� prin prisma unei orient?ri teoretice (pozitiviste, func?ionaliste, fenomenologice
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
i azi. �ntr-o lucrare din 1883, Dithey �ncearc? s? elucideze natură ?i condi?ia a ceea ce el nume?te con?tiin?a istoric?, printr-o ambi?ioas? sintez? care reconciliaz? filosofia istoriei, a?a cum o concepea Hegel, cu metoda transcendental? a lui Kant. Voind s?-l dep??easc? pe Comte, c?ruia �i contest? explicit argumentele, el ap?r? ideea c? ?tiin?ele nu se supun toate acelora?i reguli de func?ionare, ?i nu trebuie g�ndite �ntr-un acela
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
formă resuscitată (în sensul pe care-l descoperă Blaga: "spiritul omenesc tinde să dea unei idei funcțiunea pentru care ideea are finalitatea cea mai mare sau, cum am mai zis, valoarea maximă"), o idee ce devine comună: existența unei forțe transcendentale distribuită în lume și responsabilă de tot ceea ce se petrece ca fapt social. Imaginea despre lume și implicit despre societate suferă schimbări profunde. Rânduielile lumii sunt structurate pe două dimensiuni, cea a vieții în comun, pământească, a cărei expresie sunt
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în teoriile asupra identității, cît și în psihicul omului modern. Pe de o parte, anumiți teoreticieni definesc identitatea personală în termenii unui sine stabil, al unei esențe identice cu sine și înnăscută, care constituie persoana. De la cogito-ul cartesian, la eul transcendental al lui Kant și Husserl, de la conceptul iluminist de rațiune și pînă la anumite concepții contemporane asupra subiectului, identitatea este privită ca un ce esențial, stabil, unitar, fix și fundamental imuabil. Alți teoreticieni însă postulează o non-substanțialitate a sinelui (Hume
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
anumite limite propriile identități și să traverseze crize ale identității. În secolul al XVIII-lea, filosoful David Hume formulase deja problematica identității personale, a ceea ce constituie adevăratul "sine" al unui individ, sugerînd chiar că nu există un sine substanțial sau transcendental. Problema a devenit la Rousseau o obsesie, ca și la Kierkegaard și la mulți alți europeni care au resimțit schimbarea rapidă și dezmembrarea societăților tradiționale și apariția epocii moderne (vezi capitolul 7). În epoca modernă, moda reprezintă un constituent important
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
civilizații moderne ajunse în faza finală a declinului); eroul se aliază cu tineri/forme de inteligență artificială/grupuri rock cu spirit rebel și cu limbaj dur, care oferă o alternativă, nu în sfera vieții comunitare/socialismului/valorilor tradiționale/unei viziuni transcendentale, ci în suprema trăsătură hippie, o afirmare a vieții, mergînd acum în direcția curentului care promovează mașina, împotriva spectrului unei inteligențe artificiale/corporații multinaționale informatizate/geniu al răului care subminează existența întregii lumi? Cu toate acestea, judecînd după operele celor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a treia erau imobili și gravi, păstrând o tăcere de mormânt. Fețele lor erau înghețate și galbene, încât jurai că sunt personaje din Muzeul Figurilor de Ceară al lui Madame Tussauds. În ochii lor citeai teama existențială și apropierea momentului transcendental. Pentru ei, numărătoarea inversă începuse de mult, iar acum întreaga arhitectură divină se afla în fața dezintegrării: atomi și molecule, monade cu funcționalitate zero, populând spațiul interstelar și universul infinit: "Înmormântat în astă stea În nopți voi lumina cu ea." (L.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Așa te vreau, copil frumos! Atunci fii bun și îngăduie puțin. Acuși, acuși! În timp ce mi se pregătea o doză din nectarul florilor, sintetizat de neobositele adunătoare de polen sub formă de miere de albine, sufletul meu se umplea de frumusețea transcendentală a acestui colț de rai. Se zicea că, dată fiind șubrezenia sănătății lor, medicul de familie le-a recomandat insistent consumarea metodică și permanentă a tuturor produselor și derivatelor apicole: miere de albine, polen, lăptișor de matcă, propolis, pastura etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și prieten cu Crohmălniceanuă, și Sami m-a rugat, când mă’ntorc În țară, să-l caut pe prietenul lui Pleșu și să Încerc să-l Încurajez, aflându-se el Într-o „ciudată belea”; Într-adevăr, cu „ocazia” scandalului „meditației transcendentale”, alături de Marin Sorescu, fusese „prins” și Andrei Pleșu, tânăr eseist și cronicar de artă plastică a cărui figură extrem de expresivă o Întrezărisem odată la restaurantul Uniunii Scriitorilor: un tânăr Socrate, grav, cu o figură și frunte puternice, sprâncene de satir
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fermecați. Spre deosebire de Marin Sorescu, care a făcut eforturi dizgrațioase pentru a reintra În bunul plac al partidului - ambii fuseseră interziși de semnătură! -, Andrei declara și noi Îl credeam că nu face prea mare caz de acel grotesc incident al meditației transcendentale, unul din semnele tot mai clare ale paranoiei perechii prezidențiale. Ne-am Împrietenit apoi și am rămas prieteni până azi, deși el, după revoluție, a trecut prin câteva Învestituri oficiale, de două ori ministru etc. Spre deosebire de Gabriel Liiceanu, de care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
invizibile pentru darul sau darurile care li se fac, fără a le Înțelege prea bine pe toate sau rostul lor. „Natura este posibilă datorită intelectului nostru” sună, porfund paradoxal și pentru mulți chiar enigmatic, una din frazele cheie ale Esteticii transcendentale a lui Immanuel Kant. Aceasta vrea să spună, pe scurt, că individul uman este apt de a percepe realitatea din jur ce-i cade sub simțuri, spațiul, dar și timpul, prin ceea ce Kant numește categoriile apriorice, existente deci Înainte de experiență
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deveniserăm calzi și apropiați prieteni, ne-am văzut apoi la București și, cum el mă rugase, încă din Germania, să-l caut în țară pe Andrei Pleșu, aflat în situație dificilă politică din cauza acelei obscure și grotești afaceri a „meditației transcendentale”, ne-am împrietenit toți trei. De la Paris, în ’88, am trimis ultima mea apariție în presa literară „a lui Ceaușescu” - și n-aș mai fi publicat dacă nu era vorba de un amic valoros! -, un amplu studiu în Viața românească
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care, „alergând după Idee”, ajung în vecinătatea gândirii mistice... Sunt eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea, și în realitatea „idealului” ca motor primordial al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eu însumi un „idealist”, cred adică în „primatul ideii” sau, mai exact, ca la „tata Kant”, în categoriile apriorice de spațiu, timp, cauzalitate, substanță, în ceea ce el a numit „Estetica transcendentală”, estetica aici în sensul de cult al formelor absolute, transcendentale, apriorice, înaintea experienței și depășind-o. Și fiind eu un harnic și obedient al acestor mari magiștrii nemți, cred și în noțiunea, și în realitatea „idealului” ca motor primordial al energiei și existenței umane, dincolo de experiență, adaptare - evident, o lege
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu cunoaște alt chip de a exista decât chipul sensibil, Dumnezeu nu este și acest Dumnezeu nu se manifestă decât ca o acțiune pură, ca un ordin al evenimentelor, ca o lege a universului, ordo ordinans. Schelling, în Sistemul idealismului transcendental, dezvăluie, supt altă formă și față ideile lui Fichte; dar în Idei pentru a servi la o filosofie a naturei (1800), pune principiile filosofiei naturei și ajunge la Dumnezeul-lume, la panteismul lui Spinosa, la identitatea absolută a naturei cu gândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
abilitățile ieșite din comun ale perechii cal-călăreț. Cerul unde apare voinicul înainte de a înfăptui gesturile magice reprezintă spațiul privilegiat al zeilor și al eroilor trecuți prin „rituri de ascensiune celestă”. „Intrarea în scenă” singură, trădează așadar, natura superioară, în sens transcendental, a tânărului, iar textul ce urmează nu face decât să dezvolte și să exemplifice această trăsătură. „Simplul fapt de a fi «înalt», de se afla «sus», echivalează cu a fi «puternic» (în sensul religios al cuvântului) și a fi, ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
eului principal. Conform acestei interpretări, sensul global al textului este creat prin instituirea în text, în opoziție cu lumea Luceafărului și a celor doi pământeni care constituie, în ultimă instanță, un singur "câmp" semantic omogen, a unei lumi hyperionice sau transcendentale, ce figurează un cu totul alt tărâm, de statut semantic și substanță ontologică radical diferite" (Dedublarea nemuririi și a Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă, dificilă dar pasionantă, ne-o dovedesc toate cărțile ce au urmat, scrise sub semnul Luceafărului: Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atunci, Jean Piaget. În opera sa L'évolution creatrice, filosoful francez Henri Bergson considera că devenirea continuă a lumii ,,evoluția creatoare" este hotărîtă de un principiu spiritual "elanul vital". În concepția lui Ferrière, elanul vital nu mai are acel caracter transcendental din filosofia lui Bergson, ci aparține fiecărui organism viu. La copil, ca și la adult de altfel, elanul vital este energia internă care generează toate procesele psihice și care îl împinge spre acțiune (6, pp. 27-31). Ideea unui astfel de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
perioadă se desființează și Institutul de Perfecționare a Personalului Didactic. În 1981, în urma unor acuzații politice aduse Institutului de Științe Pedagogice și Psihologice (între timp institutele de pedagogie și psihologie fuseseră contopite), de a fi colaborat cu propagatori ai "meditației transcendentale" ("colaborare" cerută, de altfel, de "foruri superioare"), se hotărăște de către cea mai înaltă autoritate de stat desființarea unicei instituții create special pentru cercetări în domeniul educației și învățămîntului. Se confirma astfel opinia ,,activiștilor": era suficientă indicația politică! A urmat pentru
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
predilecție a lui pentru fiicele neamului ales, cu capacitățile lor milenare de pasiune pură, de devotamente totale și de deciziuni eroice, cu excepțio nalele lor aptitudini fizice, spirituale și de imaginație În dra goste și cu posibilitățile lor de elevație transcendentală pe scara ierarhizată a senzualității omenești, această predilecție este nu numai explicabilă, dar și firească și În ordinea superioară a naturii. Ea depășește stupidele, sălbaticele și anacronicele considerații rasiale. Iar apropierea și intimitatea tulburătoare a mării - cu gla surile și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vărguță ce ținea locul schimbătorului de viteză și aplicându-mi asupra picioarelor ușoare lovituri stimulative. Gâfâind, obosit și transpirat, m-am oprit în fața pridvorului casei unde, stând comod pe un fotoliu, bătrâna moașă asculta într-o acaparatoare transă teologicală, ecteniile transcendentale din cadrul sfintei slujbe duminicale de Florii. Dată fiind situația excepțională, am sărit peste formula obligatorie a salutului, gest minim de politețe caracterizând conduita unui om civilizat, intrând direct în subiect. Doamna moașă, vă roagă mama să veniți repede că fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
funcționar la Bibliotecă Centrală de Stat (1956-1965), metodist în Ministerul învățământului, profesor la o școală postliceala (1967-1971), în fine - încadrat cercetător la Institutul de Cercetări Psihologice și Padagogice, unde a rezistat până în 1982, când s-a declanșat nebunia cu „meditația transcendentala”, institutul fiind desființat, iar autorul ajungând muncitor necalificat la Uzinele „Timpuri Noi” din capitală. Paralel cu reintrarea în literatura beletristica, prozatorul a găsit răgazul, în anii mai liniștiți, să teoretizeze, pedagogic, pe marginea tainelor lecturii și ale biblioteconomiei. Apucându-mă
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]