1,268,996 matches
-
Veronicăi a făcut-o să Înțeleagă din capul locului ce valoare au. Ea l-a numit pe Eminescu poetul-geniu, Înaintea altora, cam În același timp cu Maiorescu, dar cu mai multă fervoare. Chiar numai pentru intuiția ei fără greș, ar trebui să Îi recunoaștem inteligența și calitatea gustului artiștic. Eminescu, Îndrăgostindu-se de frumoasă, spirituală, cultivata Veronica, cea plină de mister și poezie, romantică și provocatoare, Își va Întrerupe studiile și se va Întoarce la Iași ca să fie aproape de „dulcea minune
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Dar nu. Sentimentul care mă călăuzește În acest moment este cu totul altul”. Prima persoană care a aflat despre marea lor dragoste, a fost confidentul lui Eminescu, Titu Maiorescu. La Început nu s-a opus. A considerat că fiecare poet trebuie să aibă muza lui. Mai târziu, când Eminescu și-a mărturisit intenția de a se căsători cu Veronica, Maiorescu s-a folosit de autoritatea lui opunându-se căsătoriei. Se temea că această Împlinire Îi va aduce fericirea supremă și atunci
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Crezând că poate vei veni O, dulce alinare. De câte ori am plâns Văzând că noaptea vine Și lampa singură s-a stins, Iubite, fără tine. (Lampa) Dacă nu ar fi avut decât meritul de a fi muza lui Eminescu, Veronica ar trebui veșnic venerată. Dar ea a fost mai mult decât atât, a fost un om minunat și o scriitoare cu mijloace de expresie delicate. Veronica este una dintre primele poete din literatură română. Tudor Vianu remarcă cu obișnuitu-i discernământ: „Veronica Micle
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă femeie i-ar fi oferit mai mult și În așa fel ca să nu stârnească ironiile unui șir nesfârșit de critici? Cum trebuia să arate acea femeie? Veronica a fost prima și singura femeie care l-a iubit pe Eminescu. Față de o fire atât de expansivă, temeinic ancorată În concret, ripostând cu măsuri adecvate la nedreptăți, jicniri, bârfe, Eminescu se simțea oscilatoriu, la
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
de cruțare aș fi vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. „Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă Între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm Împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii trebuie să primim cu inimă bună o clipă de fericire pe care ne-o dă fatalitatea, cu toată ferocitatea ei răzbunătoare”. Tia Șerbănescu a publicat un amplu eseu În România
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
pentru Eminescu. „Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă Între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm Împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii trebuie să primim cu inimă bună o clipă de fericire pe care ne-o dă fatalitatea, cu toată ferocitatea ei răzbunătoare”. Tia Șerbănescu a publicat un amplu eseu În România liberă În 1992 comentând cu multă competență și mult fler feminin
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
liberă În 1992 comentând cu multă competență și mult fler feminin aura personalității Veronicăi Micle așa cum se desprinde din corespondenta lor. Printre altele, ne spune: „Și-a dozat foarte bine notele comportamentului. A știut să fie muza ideală: cochetă când trebuia, indiferentă când trebuia, fidelă mereu și infidela din când În când, adică exact cât era necesar pentru ca această iubire să-și găsească mereu prospețimea, și ca poezia să Înflorească pe soluri noi, copleșitoare când se cuvenea și, În fine, solidară
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
comentând cu multă competență și mult fler feminin aura personalității Veronicăi Micle așa cum se desprinde din corespondenta lor. Printre altele, ne spune: „Și-a dozat foarte bine notele comportamentului. A știut să fie muza ideală: cochetă când trebuia, indiferentă când trebuia, fidelă mereu și infidela din când În când, adică exact cât era necesar pentru ca această iubire să-și găsească mereu prospețimea, și ca poezia să Înflorească pe soluri noi, copleșitoare când se cuvenea și, În fine, solidară și În moarte
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Nicolae Mareș Cerul De la aceasta trebuia început: de la cer. Fereastră fără de pervaz, fără giurgiuvea, fără geam. Un orificiu și nimic în afara lui, un orificiu larg deschis. Nu trebuie să aștept noaptea cu stele, nici să-mi înalț capul să pot vedea cerul. Cerul îl am în
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
Nicolae Mareș Cerul De la aceasta trebuia început: de la cer. Fereastră fără de pervaz, fără giurgiuvea, fără geam. Un orificiu și nimic în afara lui, un orificiu larg deschis. Nu trebuie să aștept noaptea cu stele, nici să-mi înalț capul să pot vedea cerul. Cerul îl am în spate, la îndemănă și pe pleoape. Cerul mă înfașă ermetic și mă ridică de jos. Chiar și munții cei mai înalți nu
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
vadă. N-a mai ținut seama de porunca data odată a împrăștiat până și hârtiile. Ce mai are de făcut? Să doarmă și să aștepte. Doar de s-ar întoarce el. Măcar să se arate. Atunci ar și afla că nu trebuie să se poarte cu pisica așa. Ii va ieși în întâmpinare, cumva ca din întâmplare, galeșă, pe labe foarte încordate. Iar la început - nu va mai sări de bucurie în sus. Dragoste la prima vedere Amândoi sunt convinși că dintr-
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
ci una care le angaja întreaga existență. Subversivitatea e echivalentă, într-un fel, cu noțiunea lui Artaud de cruzime, care se confundă cu "noțiunea unui soi de aridă puritate morală care nu se teme să plătească viața cu prețul care trebuie plătit"". Ceea ce probează că judecarea esteticului prin prisma ethosului său intrinsec, precum și rezerva față de postura de atîtea ori abuzivă a scriitorului-instituție are precedente remarcabile. Și că pretinși "demolatori" ai valorilor naționale, înspăimîntîndu-i pe cei dispuși a le tabuiza și a
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
interpretării de înaltă clasă a ansamblurilor Contraste, Violoncelissimo, Orchestre Française de Flutes, Tokio Philharmonic Orchestra și a dirijorilor și soliștilor Aurelian Octav Popa, Dorel Pașcu Rădulescu, Marin Cazacu, Pierre Yves Artaud, Pierre Alain Biget, Norichika Iimori. Asemenea evenimente discografice ar trebui fără îndoială să continue. începutul e excelent!
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
încheie cu "Cântecul Sf. Ioasaf când a intrat în pustie". Câteva momente ale acțiunii pot fi remarcate pentru bunul efect pe care îl realizează în economia romanului. Unul dintre ele este episodul XXVI în care, amenințat cu moartea, vrăjitorul Nahor trebuie să-și "mărturisească" legea creștină în fața filosofilor idolatri. Cuvântarea lui demnă de... nepotul lui Rameau - vrăjitorul este și el un alter-ego al autorului - în care demontează "maieutic" religiile politeiste, este pur și simplu antologică. De altfel, însăși confruntarea dintre împăratul
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
personalități, să îmbogățească viața acestora prin "conexiunile laterale" ce biografiile acestora le accesaseră, lucrând cățărat pe rafturi, în ciuda răului de înălțime, prin spațiul nebănuit de adânc. Destinul unei femei care-și sfârșise existența prin sinucidere devine destinul propriei sale iubiri. Trebuie să afle cine a fost, s-o reîncarneze, să dea sens vieții ei și a lui. Fără căutarea și "îmbogățirea" arhivarului (adică a scriitorului, adică a demiurgului, metafora rostului artei, al literaturii, al Creațiunii, fiind evidentă) adâncul antropotecii ar fi
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
naționale". Cu o simpatie izvorâtă din alte rațiuni (din care nu lipsesc însă cele culturale) este privită națiunea daneză. Danezii - definiți undeva "un soi de nemți care se doresc englezi" - sunt pragmatici, profund democratici, disciplinați, modești și activi, naționaliști cât trebuie și europeni de asemenea, ei putând servi, la o adică, oricând ca model. În final un minunat capitol ne propune percepția unui "vizionar" din secolul trecut asupra Europei: marele povestitor H.C. Andersen care pe la 1840 face o călătorie aproape inițiatică
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
fiscul. CVT, care a adunat procese peste procese, și care nu are nici pe departe anvergura lui Capone, nu e chemat să explice cum se plimbă banii și cum se cheltuiesc ei în partidul lui. Hlizeala despre care aminteam nu trebuie să atingă și instituțiile statului, care au datoria să intervină în asemenea cazuri, nu să facă haz de insultele pe care și le adresează CVT și foștii săi acoliți.
Scandalul și penalul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15463_a_16788]
-
și ideologii absolut indecentă. Pot înțelege că în jurul unei reviste precum Observator cultural, construită declarativ pe ideea ilustrării modelor momentului (vezi programul publicat în primul număr al săptămânalului) s-au adunat adepții corectitudinii politice, adică ai unei stângi radicalizate. Nu trebuie să spun eu cum au început tragediile secolului douăzeci, inclusiv cea comunistă: de la intoleranța unor "intelectuali fini" și a unor "oameni drăguți". Adică exact tipul de oameni care, astăzi, nu vorbesc decât în ghilimele despre concepte precum "securism", "neocomunsim" ori
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
a fi pusă și ea cât de curând la zid) ne cam arată din ce direcție bate vântul în înaltele cercuri politic-corecte. Lăsând de-o parte faptul obiectiv că H.-R. Patapievici n-a fost niciodată membru al cercului Noica, trebuie să fii rău de tot pălit în cap să susții că Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Sorin Antohi, Andrei Cornea, Dan Pavel, Liviu Antonesei, Vasile Popovici, Marius Ghica - apropiați ai lui Constantin Noica - ar fi exponenții unei ideologii retrograde, conservatoare, anti-europene
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
Când un segment important din propria-ți bază de masă îți spune că ești beat, nu-ți rămâne decât să mergi la culcare. Când o pătură reprezentativă pentru idealurile tale politice te invinuiește de "genocid" probabil că, prin analogie, ar trebui să-ți tragi un glonte în cap. în această situație se află PSD-ul. Capitalizând gras atât erorile de neiertat ale fostei guvernări CDR-iste, dar și câteva dintre realizările ei (mai ales de politică externă), stânga leninistă din România
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
scrupul să-și voteze, la unison, un nou șir de avantaje. Cu cât mai rău la bază, cu atât mai roz-bombon la vârful piramidei. Cu un cinism posibil doar într-o țară de vânători și pescari, parlamentarii au decis că trebuie să li se verse în cont diurnă nu doar pentru zilele când se află la serviciu, ci și atunci când stau acasă, în preajma soaței, a secretarei-amante și a diverse admiratoare din "teritoriu". Printr-o singură mișcare, aceste bășici umflate au mai
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
IX. Petrol), o crimă pasională (XVI. Penelope) etc. Mira Feticu manifestă aici un talent special în dozarea tensiunilor, în construirea unor situații perfect coerente, "inocente" și "așezate" pe care le răstoarnă printr-o întorsătură de frază. Poate că aici ar trebui să înceapă următorul volum. Mira Feticu - Femei cu veverițe, Editura Crater, București, 2001, 120 pag., f.p.
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
Se pun întrebări la care nu se pot da vechile răspunsuri. Oricît de mare ar fi inerția (și, în cultură, ea este foarte mare), vine o vreme cînd dorințele scriitorilor și așteptările cititorilor se schimbă. Noi credem că această schimbare trebuie bine cîntărită. O umbră de conservatorism trebuie să se aștearnă totdeauna peste tentativele inovatoare. Mai ales fiind la mijloc literatura care este, în esența ei, "reacționară". Promovarea schimbării înseamnă totodată promovarea tinerilor. E lesne de remarcat că nu începem doar
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
pot da vechile răspunsuri. Oricît de mare ar fi inerția (și, în cultură, ea este foarte mare), vine o vreme cînd dorințele scriitorilor și așteptările cititorilor se schimbă. Noi credem că această schimbare trebuie bine cîntărită. O umbră de conservatorism trebuie să se aștearnă totdeauna peste tentativele inovatoare. Mai ales fiind la mijloc literatura care este, în esența ei, "reacționară". Promovarea schimbării înseamnă totodată promovarea tinerilor. E lesne de remarcat că nu începem doar acum să ne asigurăm moștenirea. Nu de
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
și la fel de irealizabilă, a unei limbi universale. Instrumentele metodologice nu sînt atît cele ale semioticianului, cît mai degrabă ale istoricului ideilor, iar demonstrația urmărește să conducă, prin reconstituirea traiectului unei utopii, la concluzia că însăși istoria culturală a Europei ar trebui revizuită. În privința abordării metodologice, chiar autorul precizează, în Introducere că, dacă ar trebui să se hotărască la ce rubrică să fișeze această carte pentru bibliotecă, nu s-ar gîndi la lingvistică sau la semiotică (chiar dacă un anume interes semiotic i
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]