4,267 matches
-
om, chiar de fac față, e uneori, prea greu. Mi se- mpietrește iar sufletul și- aș vrea O viață plină numai cu ploi de catifea, Să iasă soarele și chiar de apar nori, Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători. Citește mai mult Curcubeu...Ploua albastru, abisal deasupra sufletului meu,O ploaie insistența, monotona și mi- e greu.Nimeni nu știe, nu vede peretele de sticlăDe după care va privesc, cerul s- a-ntunecat și se despică.Aș vrea să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
euSunt om, chiar de fac față, e uneori, prea greu.Mi se- mpietrește iar sufletul și- aș vreaO viață plină numai cu ploi de catifea,Să iasă soarele și chiar de apar nori,Să fie dintre cei albi, pufoși și trecători.... XIX. PRETEXT FLORAL, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1950 din 03 mai 2016. Pretext floral A- nflorit, iubite șocul Și salcâmii sunt în floare, Tu nu ești să-mi mistui focul, Nici nu știi că încă doare. Zarzări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
de voința sau lipsa de voință a acelei părți materiale care ne definește și ea în mod firesc. Tremură în mine prin mine pe mine toți franjurii de visări, amorțirile femeii și săruturile imaginate a-mi fi velințe de bucurie trecătoare spre durere, pentru că ea, durerea, așteaptă mereu ieșirea din scenă a tuturor măștilor pe care le aștern mai mult nevrând sufletului pe chip. El primește transfigurarea aceasta absurdă și rămâne acolo, în colțul învinșilor, căutându-mă neîncetat printre hanțele numite
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
pe luntrea prezentului râul opac al mitului morții asumate voi fi voi vedea și poate voi ierta începutul miezul de foc al vieții în mocirla umanului apoi pe mine însămi pentru a-mi fi lăsat sufletul sub tălpile aspre ale trecătorilor umbre asemuindu-mi pașii cu șerpii albi și negri încrustați profund în zidurile tunelului lunecării dinaintea câmpului liberului gând negândit Anne Marie Bejliu, 29 septembrie 2014 Referință Bibliografică: liber gând negândit / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
sunt dezvăluiri semnificante ale tăcerilor, miracolelor, ale cântecului originar în care ființa se regăsește cu voluptatea primului om care descoperă latențele lucrurilor ascunse în cuvânt. Versul se amplifică asemenea unei ape mari care trebuie să cuprindă „strașnicul suflet” prizonier în „trecătorul” trup. „Uriașul copac” pe care-l înalță în spirit este un „Babel vegetal” care sprijină „bolta albastră, nesfârșită a cerului”, având rădăcinile adânc înfipte în „măduva pământului”. Poetul este acest copac metafizic capabil de percepții extrasenzoriale: „Eu trebuia să pier
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > NU ȘTIU DE CE... Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2332 din 20 mai 2017 Toate Articolele Autorului Nu știu de ce e viața trecătoare și fuge că o pasare în zbor când să te bucuri de acest dar sfânt, te mai lovești de câte-un negru nor. Nu știu de ce trăim așa puțin și traversam această punte-n grabă ajungi bătrân și nu-ți
NU STIU DE CE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374457_a_375786]
-
am dumirit cum să trăiesc și cine-o să mă-nvețe . O Umbră a fost. Era nedezlipită ! Un fapt normal atunci când este soare. Povață-mi da în oricare clipită, dar a venit un gând nebun, ce doare... Și-un eres trecător a însoțit ruptura lăsând o ușă pentru revenire. Iar Eu-l vrea să regăsesc măsura, s-alerg prin Umbră, pentru-a avea iubire. Să fie Dumnezeu umbra din mine ?! Trezirea mă va face să gândesc, că fără El pe nicăieri
UMBRA DIN MINE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374454_a_375783]
-
Ierusalime, Ierusalime, cetate dragă Mie! Nu mă primești și mă respingi mereu. Ești îndărătnică, neprimitoare... Și din deșertăciunea zidurilor tale, Nu va rămânea nimic, nicio paloare. (Marina Angela Glodici, volumul de poezii „Lacrimi stelare” 2003). În lumea acesta totul este trecător și se transformă în uitare, dar Cuvântul Lui Dumnezeu se va împlini întocmai. Nu lăsați dragostea adevărată să plângă cu suspine negrăite! Haideți să ne întoarcem spre Dumnezeu, nu doar de sărbători, ci în fiecare zi să Îl avem ca
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]
-
morții vii Pleacă, pleacă și ne lasă-n amorțire @ Melancolic vin tiptil Și se scurg depart-n zare , Fost-au sau nu au fost oare Fost-am sau n-am fopst copil ? Ce frumoase vin tiptil ! Dar se duuuc ...că-s trecătoare Jumătate sfântă,jumătate drac, Nici nu știu să intru,sau să-ncerc să scap? E un geamăn dulce, dulce-amărui De-mi vine adesea să mă leg de-un cui Când o mare-ntinsă,când un punct intens Lângă care imi
CLIPE DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374619_a_375948]
-
obtuză, o concepție meschină a vieții și un atașament avar pentru arginți, Isus iarăși ni se înfățișează ca un adevărat gentelman. Și totodată ca un model pentru toți creștinii care se cade să fie cât mai puțin înrobiți de bunurile trecătoare ale acestei vieți și cât mai convinși că Iisus Hristos este vrednic de orice sacrificiu, că nimic nu-i bun ori prea mult, ori prea costisitor pentru EL. (16) Se cuvine a cunoaște că iertarea este de patru feluri: 1
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > FLOARE Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului FLOARE floare... eternă culoare răsari dintr-un pământ scăldat de soare în adâncuri albastre din mare din iubiri eterne,din iubiri trecătoare risipita în vânturi risipita în gânduri poeme pierdute-n candoare... a lumii culoare se naște din tine din viața ce pleacă,din viața ce vine simboluri divine trăiesc doar din tine... floare... aroma dimineții lumină caldă a tinereții hrană albinei
FLOARE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373413_a_374742]
-
pană Îți pot așterne doar un vers... Mă las atrasă de-a ta rază Ca efemera de lumină... Simt cum ard și tot nu-mi pasă... Numai Noaptea să nu vină! La ce-mi ajută că-nțeleg... Ziua e totuși, trecătoare... Și Luna își are timpul ei.... Eu, m-am îndrăgostit de SOARE! SOARELE MEU Când ne vom îmbrățișa? Iubitul meu....azi ești departe... Ne unesc aceleași vise, Doar distanța ne desparte.... Ție îți pot spune orice.... Cu tine n-am
STROPI DE SOARE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373535_a_374864]
-
argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
plecat; Ecouri mai persistă În târgul neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase stoluri... O caleașcă la
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PE ÎNGER - GRUPAJ CU POEZII RECENTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1318 din 10 august 2014 Toate Articolele Autorului Sară eminesciană Urcă steaua căzătoare La apus, în zbuciumul Unei clipe trecătoare Lăcrimând-o buciumul... Dincolo de deal și ramuri Ce cu frunza bolta-nțeapă, Ale cerurilor geamuri Trag a nopții neagră pleoapă... În unghere stinse-n zare Se înstână stânele, Cumpănele cu căldare Răscolesc fântânele. Peste sat, peste pășune Ultimele paseri zboară
GRUPAJ CU POEZII RECENTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371353_a_372682]
-
ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește azi, dar timpul e grăbit Și mă apropii-ncet, de apogeu. Cât să aștept și cât să mai privesc, Spre înălțimi? E grea și rea tăcerea, Dar înțeleg că tot ce-i pământesc, E trecător și doar ce e ceresc, E veșnic și-n final, e mângâierea. Ascult adâncul inimii vibrând Și-n versuri simple, lirica străluce, Deși mi-e greu, și-adesea scriu plângând, Te port Isuse-n inimă și gând, Căci într-o zi
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
plecat; Ecouri mai persistă În târgul neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase ... Citește mai mult Târgul
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Turiștii au plecat;Ecouri mai persistăîn târgul neuitat...................................................... Pavaje patinate, lucind medieval,Sub pași ușor purtați de clipele pierduteSub felinare care lumină opal,Fantome- nsuflețite din vechile redute...Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre,El însuși umbră a nopții trecătoare...Domnița- i rătăcită în negurile sumbreSau doar e rătăcită în basme viitoare........................................................... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,O cucuvea îngână, fiorul din ecouri,Crâmpeiul din trezirea viselor deșartePurtat de lilieci, în neguroase ... XII. PLOAIA DE MÂINE DIMINEAȚĂ..., de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
pe argintatele poteci,Aducând din depărtare într- o nestemată searăîn divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
-l trimite din suflet, Cadou, unui prieten bun. Mi-l pune, te rog, într-o poezie Îmbrățișat de-a iernii feerie, Să-i bucur inima,-n prag de Ajun. I-aș oferi daruri mai scumpe Dar sunt sărac în bogații trecătoare; Ajută-mă, să-i ofer din visul Credinței mele reale, În versul Harului și în iubirea Ta nemuritoare. Nu vreau a-l mai simți în suferință, A îndurat cu prisosință... Oferă-i, Doamne, din bucuria mea Lumină unui "altfel de
IȚI CER, DOAMNE, UN VIS DE CRĂCIUN! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371488_a_372817]
-
doi bătrânei se plimbă încet la braț și un bărbat ,cam între două vârste , înaintează agale pe alee,ținându-se de un baston.Nimic nu pare să tulbure liniștea unui peisaj de basm.Dar până și nimicul,e tot la fel de trecător. Așa că din senin,zvâcnesc doi bicicliști ,nervoși pe plimbăreții matinali care le stau în cale. - Ai grijă,băi,să nu te prindă radarul ! răcnește unul către bărbatul în baston. Și-apoi, gonește către celălalt, umflându-se de râs. Mai că
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
M-ai ales să fiu vântul ce bate-n asfințit Și răcorește codrul cu umbre aurii Când dorul îl cuprinde și glasu-a amuțit Într-o tăcere-amară cu lacrimi purpurii. Tu m-ai ales inimă în pieptul tău să bat Minutul trecător să-l fac izvor de gând Când taina nesfârșită, visele o desfac Și-mpărăția nopții coboară pe pământ. de Gabriela Mimi Boroianu 12.11.2014 Referință Bibliografică: M-ai ales / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414
M-AI ALES de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371628_a_372957]
-
multe ori singură, meditând întocmai ca în Ecleziast la efemeritatea și deșertăciunea lumii, ca un fulger îi vine în minte poetei, învățătura lui Iisus - despre Iubire - singura cale care ”transcende universul”: „Nimic nu-i nou sub ceruri, când toate-s trecătoare,/ Nimic frumos prin sine, ori fără de valoare./ Nimic... și, totuși, transcende universul/ Iubirea, pentru care neputincios e versul.//” (Agape) Iubirea necondiționată, infinită a lui Dumnezeu este arătată cu prisosință atunci când îngăduie ca Fiul său, parte din Sfânta Treime, să fie
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
că au trăit o pace interioară în care s-au simțit fericiți, nimeni nu s-a reîntors înspăimântat”. Și autoarea ne dezvăluie experiența extraordinară a nepoatei sale, aflată la granița dintre viață și moarte, în acel „spațiu între viața noastră trecătoare și eternitate.” „Parcă eram de față când doctorii încercau surescitarea și am trăit alături de ea trecerea într-o altă dimensiune. Am văzut cu ochii minții cum s-a desprins ușor de corp, a devenit un fel de abur, dar păstrându
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]