9,583 matches
-
esență îți va fi mereu străin. Dacă în fața oglinzii, cu mâna pe inimă, te întrebi?: „|sta sunt eu?“ Chiar dacă vei zice că da, vei vedea că tonul se bazează pe teroarea metafizică a evidenței. Vei zice că da, dar vei tremura în fața evidenței. Și același lucru se întâmplă și cu numele. Sunt Cutare, zicem când ne prezentăm, ca și cum numele ar adăuga prezenței noastre și altceva decât un ornament în plus, ca un clopoțel, ca o culoare țipătoare a unei pene prinse
Luis Landero - Portretul unui bărbat imatur () [Corola-journal/Journalistic/5607_a_6932]
-
lumină, zgomote și pericole, în care oricând putea fi lovit cu o sticlă de plastic plină pe jumătate cu apă. Prea speriat ca să mai scoată mustățile pe-afară, se adăpostise în cel mai îndepărtat colțișor al clopotniței și se ghemuise, tremurând acolo, în întuneric, cu capul pulsând de durere.” În cele din urmă, moartea Mirunei e una care „nu dovedește nimic”: șeful ei nu reușește să-și schimbe viața, așa cum ar fi dorit fosta soție, skywalker zis Pupucă se lasă de
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
dimineață suna din clopoțel deasupra pernei, iar lămâii și curmalii erau încă înfășurați într-un văl albastru-trandafiriu; liniște adâncă; nici cocoșul negru nu cântase încă; fiul Mariei deschise ușa, cearcăne de un albastru-închis încinseseră ochii lui, dar mâna nu-i tremura; deschise ușa, și fără să se întoarcă înapoi să- și vadă nici pe mama, nici tata, fără să închidă ușa, părăsi casa părintească pentru totdeauna. Făcu doi pași, trei, se opri; ca și cum ar fi auzit două tălpi grele pornind împreună cu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
suflarea i se tăie; auzi în clipa aceea clar în urma lui alergând cele două tălpi; micșoră pasul, trase cu urechea; ambele tălpi își stăpâniră alergarea. Genunchii i se tăiară; se opri, se opriră și ele. - Știu cine ești, murmură și tremura; știu... Dar inima i se întări, se întoarse brusc, să apuce să vadă: nimeni! De mult soare cerul se făcuse roșuviș iniu, vânt nu sufla, spicele coapte își plecau capul și așteptau secera. Nimeni, nici animal, nici om, și câmpul
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
o saptămînă întreaga, Înainte de Ședința cu Părinții de vinerea, Dat fiind că deja cîntase la Glyndebourne, dovedind Că se poate prezenta că un tenore robusto acceptabil, Repeta balada lui Țoști pentru Părinți, Uvertura bombastica, larmoaianta acrobație vocală... Ce făcea să tremure și să răsune ferestrele-n țîțîni. Locuri sterpe cu ateliere-n ruină, nelocuite vreodată. Terenuri de golf cu stegulețe-n peluze ofilite - Defilau în goană, iar el repeta de zor pentru-acei Părinți, „Și cui îi pasă! Hai să fim serioși
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
când masca este dată la o parte pentru foarte scurt timp reprezintă camera de rezonanță a acestui film. Există aici o întreagă economie simbolică a gestualității, un rafinament al litotei, al momentului de grație. Lui Shinzaemon mâinile încep să-i tremure de bucurie că va avea ocazia de a lupta, deși misiunea sa este sinucigașă, dar pentru un samurai acest fapt este în măsură să-i sporească prestigiul. Logica după care se conduce acesta scapă logicii curente. Prinși într-o capcană
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
sticlă de lapte, fără să știe unde să se ducă. Gaetano zâmbește. Simte greutatea acelei priviri care nu-l iubește și îl judecă. Bate cu piciorul în masă. E nerăbdător. Îi e foame. Nu știe ce are. Face masa să tremure. Delia împinge cu mâna să oprească vibrația. Și simte nervozitatea pe care el i-o transmite... un scurtcircuit de poli greșiți. Îi vine în minte momentul în care s-a născut Cosmo. Și în noaptea aceea tremurau. - De ce suntem aici
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
Face masa să tremure. Delia împinge cu mâna să oprească vibrația. Și simte nervozitatea pe care el i-o transmite... un scurtcircuit de poli greșiți. Îi vine în minte momentul în care s-a născut Cosmo. Și în noaptea aceea tremurau. - De ce suntem aici ? - Ca să vorbim despre vacanța copiilor... A sosit șnițelul. Chelnerița i-l pune în față. Gaetano ridică furculița, o îndreaptă spre Delia. Pentru o clipă i se pare că-l vede pe Cosmo când îi cere ceva și
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
care atrag atenția presei, într-un discurs, făcând ca mesajul din acea frază să fie rostogolit și reținut de public. Crin Antonescu a aruncat o astfel de stafidă, în emisiunea ”Sinteza Zilei”, de vineri, 13 septembrie. Nu pentru că ne-ar tremura chiloțeii” a fost expresia preluată instantaneu de toate mediile de informare. Poate nu e întâmplătoare folosirea unui marker de conținut exact în fraza care prezintă strategia PNL pentru prezidențialele din 2014. Ipoteza ruperii USL a fost vehiculată încă de la înființarea
Crin Antonescu a dezvăluit strategia PNL pentru prezidențiale, printr-o replică din discursul cu ”chiloțeii care nu tremură” by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/35313_a_36638]
-
electoral. Are cea mai puternică galerie. Este deja în vitrina fotbalului european. El se agață ca înecatul de un pai. Băsescu are Parkinson, spune Vadim Tudor Băsescu nu mai poate să ducă nici paharul la gură, că are Parkinson, îi tremură mâinile. A dat damblaua în el, se bâțâie totul de alcoolic ce este. El este un satanist și am rupt orice punct de comunicare cu el de când a redevenit întâiul hingher al țării. Îl bag în p...a măsii de
EXCLUSIV: Băsescu s-a consultat cu Lăzăroiu și Fota despre grațierea lui Becali, spune Vadim Tudor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35316_a_36641]
-
-o, am trecut peste ea, dar trebuie să înțeleagă următorul lucru: că duce viața bună, și trebuie să înțeleagă tot PSD, că primul-ministru pesedist și PSD duc o viață bună cu aliatul lor PNL și Antonescu nu pentru că ne-ar tremura chiloțeii că nu o să ne mai susțină la prezidențiale, ci pentru că acest Guvern și această majoritate trebuie să-și respecte cuvântul față de români. Dacă pot înțelege asta, va fi bine. Dacă nu, nu mă vor susține la prezidențiale și, cu
Antonescu: Victor Ponta a dus o viață bună. Suntem colegi de serviciu by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35332_a_36657]
-
înțelegere privind prezidențiabilul USL. ”Trebuie să înțeleagă (premierul Victor Ponta - n.r.) următorul lucru, și trebuie să înțeleagă tot PSD-ul că primul-ministru pesedist și PSD-ul duc o viață bună cu aliatul lor PNL și Antonescu, nu pentru că ne-ar tremura chiloțeii că nu or să ne mai susțină la prezidențiale, ci pentru că acest Guvern trebuie să reușească și pentru că acest Guvern și această majoritate trebuie să-și respecte cuvântul față de români. Dacă pot înțelege asta, va fi bine, dacă nu
Antonescu: Nu-mi tremură chiloțeii dacă nu mă mai susține PSD by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/35329_a_36654]
-
întâmplat la spovedanie. "Eram la serviciu și m-a sunat fața mea, are 14 ani. A dat capacitatea și i-am zis să mai treacă pe la biserică, să se roage pentru un rezultat bun, pentru succes pe viitor. Plângea și tremura toată și mi-a spus ca preotul i-a pus mâna pe sâni. A întrebat-o dacă are prieten, dacă s-a sărutat cu el, dacă mai este față mare și atunci a început să o mângâie. Vă zic sincer
Spovedanie de coșmar pentru mai multe tinere. Ce făcea preotul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35376_a_36701]
-
nălța la cer, s-aducă iubitei/ Nectar și ambrozie de acolo”. Altui orfic transilvănean, Aurel Pantea, i se trece în cont tocmai momentul de apoteoză: „Măruntul scrib Pantones, după ce/ A fost îndepărtat de la înregistrarea/ Hotărârilor Adunării, că prea tare-i tremura mâna/ Și strica ceara, ba chiar înțelegerea între cetățeni,/ S-a apucat să scrie cu cretă pe zidurile/ Propriei case cuvinte desperecheate, spunând/ Că sunt mesaje de dincolo, aduse de Hypnos,/ Neprețuite mesaje pentru Cetate”. Sunt, desigur, și epigrame mai
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
de alături nu-mi este încă un portret; dar un ideal. În pielea acestui măgar soarele mi-ar înfierbânta perii țepoși făcându-mă să zbier de voluptate; pulberea m-ar invita să mă tăvălesc în ea, făcându-mi să-mi tremure de plăcere de-a lungul coastelor pielea tare și negricioasă. Iarba vânjoasă înțepându-mi nările m-ar îmbăta cu aroma ei de vegetația arsă iar dinaintea mării care stă în față aș rumega cu filosofie capătul fibros al unei burueni
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
la inventarul de sex shop (din franțuzescul godemiche, însemnând nici mai mult, nici mai puțin decât dildo), dar, pentru ca „paradisul artificial” să fie complet, în ecuație apar și câteva droguri de mai mic sau mai mare risc: „Cine face să tremure păpurișul/ În nopțile fără lună și vânt?/ Godemișul// Cine pune roțile autobuzelor în mișcare, cine umple/ De surâs fața coafezelor când își iau bacșișul?/ Godemișul.// Cine bagă adolescentele-n draci, cine ține/ Zi de zi și noapte de noapte afișul
Debutul și urmarea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3482_a_4807]
-
ar îndura a-și părăsi mediul proxim de viețuire, percepțiile comune, habitudinile, despuindu-le în schimb la sînge de banalitate, acordîndu-le enigmaticele echivalențe ale unei ficțiuni suverane: „pămînturi negre de spaimă/ ce ați zice de o lege pentru mări/ să tremure și mările/ doar spaima e ca o gămălie de ac/ e ceva ascuns în încăperile din cioc/ și-n orice fel de ambalaje/ ciocurile nu sînt chiar razele ucigătoare/ de la care așteptăm cuminți/ oaspeții noștri bravi cu solzi/ situație de
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
plecați de-acum, exilați-vă, / furtunile de pe mare vin să sfîșie cu nebune meduze/ mai rău decît invidia și ura / dar mai blînd decît buba neagră din suflet / adusă din soare de gîzele nopții. // Bucurie, fericire, seninătate, cîntați cu picioarele tremurînd / de nemernicia voastră, de necredința voastră, / mironosițe ascunse sub voaluri, / arătați-vă fața, ochii tulburi, aripile cu găuri, / voi, bucurie, fericire, seninătate. // Dansați îndrăcit cu mînie la focuri orbite / prin somnul care nu se mai trezește, / dansați îndrăcit, cuvioase cucuvele
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
soi de zoom închipuit, va avea dinaintea ochilor o lume dezolantă, lipsită de scopuri și de idealuri, în care în afară de o ploaie nesfârșită nu se petrece nimic. „Ploua liniștit, fără oprire, în vântul care se întețea și se astâmpăra brusc tremurau suprafețele băltoacelor amorțite, dar erau atât de vlăguite de la această atingere lipsită de consolare, încât nici măcar nu se rupeau de ele pielițele moarte ale apărării nocturne, astfel că-n loc să-și fi recâștigat strălucirea obosită din ziua precedentă, absorbeau
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
din aceeași plămadă, ci în același timp, dintr-o oglindă. Ceea ce, însă, aduna cele două fețe ale oglinzii între aceleași coperți și făcea ca un singur nume să fie acoperitor pentru amândoi era punga cu aurolac pe care, cu mâinile tremurând, și-o treceau de la unul la altul sau, mai exact, și-o smulgeau unul altuia. Lucică avea, în schimb, o față albă și netedă, un chip prelung de parcă ar fi fost zugrăvit pe tencuială, iar trăsăturile delicate păreau trase cu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
pe oamenii din vremea lui Shakespeare; astăzi însă, cînd nu mai credeam în acea viață de apoi, ceea ce ne doboară mintea e acel niciodată de care vorbește poetul nostru". Și Gherea continuă să reproducă din Vlahuță alte multe "magnifice versuri, tremurînd de emoție, de viață", să remarce mai departe "două versuri energice, pline de mîndrie, aproape geniale", trăgînd concluzia că poezia lui Vlahuță este "unul din capodoperile poeziei române". Faptul că ierahia valorilor din literatura română contemporană a rămas multă vreme
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
un deal cu pir roșcat, un deal ursuz Cu greieri care-mi picură-n auz Scrâșnita, ne-nțeleasa lor vorbire... Se-nșiruie pe deal trei cimitire. Un cimitir român, cu strâmbe cruci Și lumânări aprinse de-o vădană Ce serile își tremură sub nuci Lumina ca o-nsângerată rană. Alt cimitir - și crucile-s în el Aliniate drept ca la paradă, Cu zvastice de fier, cu căști de-oțel, Cu urme netopite de zăpadă. Al treilea cimitir e plin de flori -Prin
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
fără vize. Rușii nu merg fără vize! Nu e important? Și în iunie (R. Moldova - n.r.) s-ar putea să semneze și Tratatul (de asociere cu UE - n.r.). E important! Să se îmbrace gros - și noi alături de ei - pentru că vom tremura în săptămânile și lunile care vin!". Emil Hurezeanu a adăugat: "Dar cu inteligență, cu mlădierea asta pe care o au și ei, o avem și noi... Acuma ne-am mai înțepenit un pic noi, dar ei, am observat, că au
Moldovenii, fără vize în Europa. Avertismentul lui Hurezeanu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/34149_a_35474]
-
-și unghiile în pielea lui. - Mie să nu-mi vorbești așa! a zis el. Cum îndrăznești, băiete, să vii în cabina mea și să-mi spui așa ceva? Herman s-a trezit în fața cabinei, cu ușa trântită și zăvorâtă în urma lui. Tremura și își simțea gâtul arzând. Oare căpitanul nu înțelesese că el era fiul unui gentleman? Nu exista un nivel minim de camaraderie între membrii unei anumite clase din America, cei care conduc motoarele comerțului și ale guvernării, care comandă armata
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
explicita punere la trecut: „M-ai privit îndelung, bănuitoare,/ de ce nu ți-ai făcut ochii azi, mi-ai spus,/ o dată și a doua oară/ și cea de lîngă patul tău a zis:/ fă-ți ochii, domnișoară!// Și m-am dus tremurînd la oglinda/ în care patul tău se vedea/ ușor înclinat/ și parcă te duceai cu el cu tot în jos/ și m-am apucat// să- mi fac ochii încet, încet,/ așa cum aș număra/ ca să nu urlu de durere/ și tu
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]