2,894 matches
-
o anumită aură, ce amestecă timpii, identitățile, scoțând la suprafață substanța în care ne oglindim - mereu aceeași -, cât despre vârste, nu; mai știu că uneori sunt foarte bătrân, alteori sclipitor de tânăr, dar nu o tinerețe fără sens, decorativă, ca trestiile în bătaia vântului, ci purtătoare a unui anume destin, magnific, ireductibil, așa cum e vârsta ființei tale, care refuză, în substanță, îmbătrânirea. - Suntem la fel, îmi răspunse, numai că eu port clară amintirea miilor de ani; nici viitorul nu mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu echerul și parcă tăiat cu un uriaș cuțitoi, a luat-o la vale așa de lin că, după vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin coborâș, acoperișul de trestie a luat-o la sănătoasa și s-a prăvălit peste țarcul caprelor. Noroc că respectivele caprine erau la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela le păzea nu ca să nu le piardă, ci ca să nu le vadă pândarul IAS-ului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ogrăzii lui nu mai era decât pământ galben și sfărâmicios. Mai Înțelepți, caii lui au luat-o domol spre casa pe care o zăriseră În vale. Rudarul nu a avut mult de lucru ca să-și repare gospodăria: era În Baltă trestie să faci acoperișuri pentru toată țara. Puț În curte nu avea, așa că apă de băut căra nevastă-sa cu cobilița de la Fântână, iar de udat grădina și de făcut chirpici luau de pe balta lui Lală, care devenise deja canal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sălcii dinspre Miazăzi. Locurile păreau pustii, iar fâșâitul gâzelor prin iarbă nu putea să alunge teama nelămurită ce Îi necăjea pe băieți. „Unde mergem?” „La Canton!” hotărî cel scund. Cantonul era o odaie cu pereți de pământ și acoperită cu trestie. Nu știa nimeni dacă fusese cu adevărat un canton forestier: de multă vreme Încoace acolo se adăposteau de ploaie porcarii pe care Îi prindea furtuna În apropiere. În pereții găuriți Își făcuseră cuibul niște viespi uriașe, cât degetul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți, păsări ale cerului și ale pământului - În locul ochilor le punea boabe negre de piper; turme de oi și porci, cirezi de vite; săbii și furci; stejari și pomi plini cu poame; struguri și frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zbăteau moruni și crapi. Păsările zburau zănatec, ca niște săgeți strâmbe, sub cerul În care urcase și din care acum curgea mâlul de pe fundul Dunării. Toate ale firii erau azvârlite de colo-colo. Apa ploua când spre văzduh, când spre pământ. Trestiile șuierau subțire, trunchiurile copacilor pârâiau și pocneau, gloduri de lut galben se izbeau de toate cele și se spărgeau cu zgomot În țăndări țiuitoare. Tușa ridică aluatul deasupra capului și Îl izbi de fundul copăii. Pământul se cutremură și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă a Eleșteului. Pe malul cel dinspre deal, așezat cu fața către Baltă și către Dunărea care, departe, sclipea aproape cu voioșie, se afla croitorul despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe el nu-l munceau nedumeriri de felul ălora. Sta liniștit pe marginea Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uite a doua zi cum s-a bucurat de trai cu o noapte În urmă. Lălăia, de obicei, câte o treabă măruntă prin curte. Nu avea gospodărie de om chibzuit: o căsuță din paiantă cu două odăi și acoperiș de trestie, un șopron dărăpănat pe care Îl numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie de vară”, un coteț de păsări ca vai de mama lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uriașă baltă, cu lacuri Întinse ori mai mici și care, În anii când Dunărea se umfla, se prefăcea Într-o mare tulbure și stranie, din care ieșeau la suprafață coroane de copaci - mai ales sălcii și plopi - și pămătufuri de trestie. Marea Întindere nu aparținea nimănui și, din pricina vânatului și a peștelui care aproape că le săreau În tigăi, oamenii erau priviți - nu fără temei - ca niște neiubitori de muncă și lasă-mă să te las, cheflii și neisprăviți. Paradisul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scoase de prin ciolanele lor se dovediseră a fi fost rusești. Până la urmă taina s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea foc razant aproape la firul ierbii. Erau așa dese gloanțele, că nu rămăsese ridicat nici măcar un fir de trestie. Toate erau retezate la două palme de pământ. Și-atunci ce făcea soldatul Îmboldit de frică și de dorul nevestii? Își găsea o poziție cât mai bună, ca să nu obosească prea repede, și-și sălta un picior peste marginea tranșeei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o adiere de vânt, și a smuls acoperișul casei lui Nae Cuțitaru, lăsând la vederea soarelui podul plin de nuci uscate pe care paznicul cimitirului pretinde că le consumă Împreună cu Dumnezeu, În timpul consfătuirilor În doi desfășurate periodic sub acoperișul de trestie ce tocmai a fost dărâmat de nucul căzut din senin; În mod cu totul surprinzător, anul acesta nu a fost zărit nici măcar un cocor, fapt ce pe mulți Îi pune pe gânduri; fostul cadru didactic Zidaru a stabilit un record
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unii, Dumnezeu Îi așternea lui Nae Cuțitaru un preș de lumină către cer, atunci când Atotputernicul avea poftă să stea de vorbă cu paznicul cimitirului, dar nu-i era pe plac, ca de obicei, să coboare În podul casei acoperite cu trestie a lui Nae să ronțăie nuci și să pună, bătrânește, lumea la cale. De acel nuc - copac blestemat ori binecuvântat care avea să se prăbușească din senin câțiva ani mai târziu, luând cu sine În cădere și acoperișul de trestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trestie a lui Nae să ronțăie nuci și să pună, bătrânește, lumea la cale. De acel nuc - copac blestemat ori binecuvântat care avea să se prăbușească din senin câțiva ani mai târziu, luând cu sine În cădere și acoperișul de trestie - Ion se atârnase de dorul Mariei și de neputința pe care o arătase de a vorbi și a-i cere lui Dumnezeu s-o Învie pe femeia lui sau măcar să-i rostuiască o viață mai cumsecade pe Lumea Ailaltă. Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câteva luni Își Îngropase și el femeia. Peste toate nenorocirile care-l Împinseseră, una câte una, cu brânciuri Împotriva cărora nu era putință de răzvrătire, către singurătate, venise și semnul cu prăbușirea nucului din senin și a acoperișului de trestie. Nu se mai apucase să-l repare, căci Îl Îmboldea un gând ascuns. Când Dumnezeu venise la taifas și la Întins În miere cu mieji de nucă, Nae se apucase să se roage pentru o moarte ușoară și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
albastră a șefului. Acela oprise și toată lumea coborâse În grabă și se azvârlise, fără să se dezbrace decât de țoalele mai grele, Într-un ochi de apă ce până atunci zăcuse liniștit Între malurile cu gene lungi și dese de trestie. Oamenii se bucurau În apa mică, stătută și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oricât aș vrea, orice aș face și oricât m-aș stoarce, n-aș putea deveni niciodată, și de aceea stau cu sfială alături de cei doi prieteni, căci zâmbetele lor mă umilesc puțin, nu mult, așa cât s-ar pleca o trestie sub apăsarea vântului."97 În același episod, ironia este de o subtilitate rafinată, cu repercusiuni asupra genezei romanului Patul lui Procust. Portretul fizic al unuia dintre scriitorii de la masă este foarte concis și provoacă ambiguitate: celebru în lumea literară, "bălai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
include „lanuri verzi”, „livezi cu roade mari”, „lunca unde-au ieșit cirezi” , „crânguri negre”, măguri, pâraie zglobii, holde, ale căror spice sunt „cu țepi lungi, cum au aricii” și din valurile cărora „crește galben soarele”. Sunt aici și bălți cu trestii și cu „șerpi vărgați”, peste care „seara ca o floare cernită se învoaltă”, „plaiuri vechi de basm și de aramă”. Dacă volumul de debut se menține în toate privințele în linia tradiției, următoarele culegeri, păstrând materialul de inspirație tradițional, prezintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
chimici caracteristici și metodele recomandate de determinare a acestor parametri. I. 2. ZAHĂRUL Zahărul este un substrat alimentar solid, cristalizat, de culoare albă, cu gust puternic dulce, solubil în apă, ce se obține prin prelucrarea sfeclei de zahăr sau a trestiei de zahăr. I.2.1. CARACTERISTICI ORGANOLEPTICE Principalele caracteristici organoleptice ale zahărului se referă la culoare, aspect în stare solidă, aspect (în soluția de concentrație 25%), miros și gust. Dintre caracteristicile organoleptice ale zahărului, culoarea este esentială, reprezentand un criteriu
Chimia alimentelor. Analiza substraturilor alimentare by Lucia Carmen Trincă, Adina Mirela Căpraru () [Corola-publishinghouse/Science/430_a_1254]
-
A te împrieteni cu propria-ți persoană. La sfârșitul banchetului, Eusebiu oferă fiecăruia câte un cadou. Plăcerea de a oferi, plăcerea de a da, plăcerea de a primi. Patru cărți, două ceasuri, o lampă și un penar cu condeie de trestie de Memphis, iată pachetele. Bineînțeles, toți își manifestă bucuria la ideea de a primi un dar. însă Erasmus, răutăcios, ironic, profită de acest dar pentru a induce și a solicita un contra-dar creștin: el dorește să dezvolte la Timotei înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
volumul Arhipelag dezvăluie aceeași conștiință neliniștită și gravă, iar postura contestatară își asociază acum elemente fantastice în elaborarea unei genealogii clamată ca o provocare: „Tatăl meu era un lunatic:/ noaptea ieșea din baltă și s-agăța de cer,/ zvârlea cu trestii în broaște și, sălbatic,/ Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
și s-agăța de cer,/ zvârlea cu trestii în broaște și, sălbatic,/ Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în același registru, Manifest liric aduce o cristalizare a eului poetic în zona subiectivismului dramatic, anticipând lirismul meditativ ce marchează ciclul Postumele (1945-1967) din volumul Poezii (1969). Renunțând la ironie și la spectaculosul afișat cu ostentație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
determina și tipul instrumentului cu care se scria: cu cât era mai dur materialul, cu atât instrumentul de scris trebuia să fie mai puternic. Ieremia 17,1 vorbește despre un condei de fier, iar psalmistul își compară limba cu o „trestie de scriitor ce scrie iscusit” (Ps. 44, 2). Cel mai cunoscut instrument de scris, un fel de stilus, era folosit la scrierea cu cerneală. Se cunosc două tipuri de cerneală: una pe bază de funingine de la lampă, iar alta pe
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Evul Mediu pot fi împărțite în trei categorii importante: 1. Practici specifice teritoriilor aflate sub stăpânire musulmană, atât în Apus, cât și în Răsărit, puternic influențate de caligrafia arabă, în care ca instrument de scris se folosește în mod deosebit trestia. 2. Practici specifice teritoriilor din Apusul Europei, foarte asemănătoare celor utilizate la întocmirea codicelor latine. Ca instrument de scris, predomină pana. 3. Practici specifice Imperiului Bizantin (înainte de cădere), influențate de caligrafia greacă 1. 5tc "5" Manuscrisele Vechiului Testamenttc "Manuscrisele Vechiului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]