7,958 matches
-
misterului. În Gen. 49,17, Iacob profețește: „Dan să se facă șarpe în drum [...], mușcând glezna calului și călărețul se va prăvăli pe spate”. Tradiția iudaică atribuie un sens esențial pozitiv acestei profeții: Iacob, departe de a arunca blestemul asupra tribului lui Dan, îl copleșește cu binecuvântări. După cum am amintit, aceeași tradiție aplică profeția figurii lui Samson. După tată, Manoah, Samson era un danait; după mamă, dimpotrivă, aparținea tribului lui Iuda. Iacob adaugă: „Dan va judeca poporul său și va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sens esențial pozitiv acestei profeții: Iacob, departe de a arunca blestemul asupra tribului lui Dan, îl copleșește cu binecuvântări. După cum am amintit, aceeași tradiție aplică profeția figurii lui Samson. După tată, Manoah, Samson era un danait; după mamă, dimpotrivă, aparținea tribului lui Iuda. Iacob adaugă: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Dar tribul lui Israel nu este altul decât tribul lui Iuda. Figura lui Samson reunește astfel cele două triburi menite să conducă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
copleșește cu binecuvântări. După cum am amintit, aceeași tradiție aplică profeția figurii lui Samson. După tată, Manoah, Samson era un danait; după mamă, dimpotrivă, aparținea tribului lui Iuda. Iacob adaugă: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Dar tribul lui Israel nu este altul decât tribul lui Iuda. Figura lui Samson reunește astfel cele două triburi menite să conducă destinul lui Israel. O atare interpretare este reluată, de pildă, de Rabbi Hama ben Rabbi Hanina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am amintit, aceeași tradiție aplică profeția figurii lui Samson. După tată, Manoah, Samson era un danait; după mamă, dimpotrivă, aparținea tribului lui Iuda. Iacob adaugă: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Dar tribul lui Israel nu este altul decât tribul lui Iuda. Figura lui Samson reunește astfel cele două triburi menite să conducă destinul lui Israel. O atare interpretare este reluată, de pildă, de Rabbi Hama ben Rabbi Hanina (sec. al III‑lea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Samson. După tată, Manoah, Samson era un danait; după mamă, dimpotrivă, aparținea tribului lui Iuda. Iacob adaugă: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Dar tribul lui Israel nu este altul decât tribul lui Iuda. Figura lui Samson reunește astfel cele două triburi menite să conducă destinul lui Israel. O atare interpretare este reluată, de pildă, de Rabbi Hama ben Rabbi Hanina (sec. al III‑lea). Drept urmare, departe de a reprezenta o descendență
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mamă, dimpotrivă, aparținea tribului lui Iuda. Iacob adaugă: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Dar tribul lui Israel nu este altul decât tribul lui Iuda. Figura lui Samson reunește astfel cele două triburi menite să conducă destinul lui Israel. O atare interpretare este reluată, de pildă, de Rabbi Hama ben Rabbi Hanina (sec. al III‑lea). Drept urmare, departe de a reprezenta o descendență detestabilă, tribul lui Dan, prin figura lui Samson, era învestit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iuda. Figura lui Samson reunește astfel cele două triburi menite să conducă destinul lui Israel. O atare interpretare este reluată, de pildă, de Rabbi Hama ben Rabbi Hanina (sec. al III‑lea). Drept urmare, departe de a reprezenta o descendență detestabilă, tribul lui Dan, prin figura lui Samson, era învestit, la un moment dat, în mediile iudaice, cu toate calitățile mesianice (regalitate luptătoare). Ceilalți creștini din secolul al II‑lea, la curent probabil cu această interpretare, au schimbat radical semnificația profeției și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Samson, era învestit, la un moment dat, în mediile iudaice, cu toate calitățile mesianice (regalitate luptătoare). Ceilalți creștini din secolul al II‑lea, la curent probabil cu această interpretare, au schimbat radical semnificația profeției și au făcut din Dan tribul de origine al lui anti‑mesia. Această răsturnare a fost favorizată - rezumăm - de concepția lui Marcion despre cei doi mesia, precum și de prefigurarea concepției despre cei doi anticriști, din care unul va fi iudeu. Revolta lui Bar Kokhba a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Folosind acest mit, episcopul de Lyon afirmă încă o dată unitatea indestructibilă a celor două Testamente - profețiile VT care vorbesc despre sfârșitul lumii concordând perfect cu cele ale NT - și justifică necesitatea Judecății, împotriva concepției gnostice a predestinării. Anticristul, născut din tribul lui Dan, recapitulează toate apostaziile istoriei (sensul numărului 666) în vederea Judecății de Apoi a omenirii. Fără prezența și „cooperarea” adversarului eshatologic, această Judecată nici nu ar putea fi închipuită. Isus va veni nu doar pentru a mântui sfinții, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interveni la nivelul conținutului propriu‑zis. Dumnezeu se descoperă pe sine acolo unde dorește și cum dorește. Tratatul va lua în discuție douăsprezece puncte, enumerate în pr2γΦ4Η: 1) natura parusiei Anticristului; 2) împrejurările apariției „nelegiuitului” (2Tes. 2,8); 3) tribul din care va veni; 4) numele său; 5) modul în care își va aduna poporul „de la marginile pământului” (Mt. 12,42); 6) persecuțiile pe care le va declanșa împotriva sfinților (Mt. 13,21); 7) se va face slăvit ca Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorba de Deut. 33,22: „Și lui Dan i‑a spus: «Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu la Cristos este menționarea tribului lui Dan. Așadar, Hipolit cunoaște tradiția potrivit căreia tiranul eshatologic se va naște în acest trib (tradiție care apare și la Irineu). Al doilea citat provine din „testamentul lui Iacob” (Gen. 49,17): „Dan să se facă șarpe în drum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se va avânta din Basan»”. Indiciul care face posibilă afirmația că „puiul de leu” se referă la Anticrist și nu la Cristos este menționarea tribului lui Dan. Așadar, Hipolit cunoaște tradiția potrivit căreia tiranul eshatologic se va naște în acest trib (tradiție care apare și la Irineu). Al doilea citat provine din „testamentul lui Iacob” (Gen. 49,17): „Dan să se facă șarpe în drum, mușcând glezna calului”. Hipolit își îngăduie să omită aici un mic fragment, de altfel, fără prea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în rai. Dan‑Anticrist ar fi deci diavolul care se întoarce la sfârșitul istoriei (cap. 14). Al treilea citat provine din același „testament al lui Iacob” (Gen. 49,16): „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel”. Hipolit se opune interpretării obișnuite din iudaism, care atribuie această profeție lui Samson. Este adevărat, exclamă Hipolit, că profeția se referă și la Samson, dar nu în mod exclusiv. Samson a împlinit profeția doar pe jumătate, Anticristul o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristului, după cum nici acesta din urmă nu va fi simpla copie a Romei. Tiranul eshatologic își va clădi pseudoimperiul pe ruinele și după modelul legislativ al imperiului fondat de Augustus, el însă va fi un rege de origine iudaică (din tribul lui Dan: cap. 14-15). Pentru explicarea „semnului de pe mâna dreaptă și de pe frunte” de care vorbește Apocalipsa 13,16, exegetul face aluzie, probabil, la constrângerile suferite de creștinii din vremea sa, amintind anumite episoade (49,5) din Cartea Macabeilor: de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
capitolul 5, organizate în jurul unei teme principale - tiranul eshatologic de origine iudaică, persecutor al creștinilor. Anticristul este caracterizat prin opoziție cu Cristos (există nouă opoziții, prezentate în capitolul 6). Potrivit profețiilor lui Moise și Ieremia, el se va naște din tribul lui Dan, în perioada ulterioară divizării Imperiului Roman în zece mici democrații și va fi denunțat de cuplul Enoh‑Ilie, a cărui activitate profetică și misionară se va desfășura în prima jumătate a „săptămânii eshatologice”. Regii Edomului, Moabului și Ammonului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
unei scrisori adresate unui anume Teofil. În demersul său, el se sprijină pe un dosar foarte bogat de texte scripturistice, atât din Vechiul, cât și din Noul Testament. Anticristul este zugrăvit cu trăsăturile unui tiran eshatologic, care se va naște din tribul lui Dan și va restaura în mod artificial și caricatural Imperiul Roman, el însuși o copie nereușită a împărăției lui Cristos. Hipolit are o viziune anticristologică esențial politică, destul de diferită de a lui Irineu. Com. Dan. - în realitate o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei vor fi învinși, ceilalți șapte trecând imediat de partea tiranului. Lui Victorin îi este cunoscut scenariul anticristologic propus de Irineu (Adu. haer. 5,25‑30). În concepția episcopului lyonez, Anticristul este, așa cum am văzut, un împărat roman născut din tribul lui Dan, așadar, un iudeu. Acest statut paradoxal al tiranului eshatologic nu pare să‑l fi surprins prea tare pe polemist. El trece peste acest detaliu cu o inocență dezarmantă. Contrar predecesorului său, Victorin încearcă să propună un scenariu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cele din urmă, îndreptând rugăciunile lor către deus uerus (v. 940). Referitor la cea de‑a doua parte a secțiunii eshatologice, Commodian mărturisește că s‑a inspirat din anumite scrieri ezoterice (secreta, v. 936). Este vorba de tradiția iudaică a „triburilor pierdute”. Cu puțin înaintea sfârșitului lumii, Dumnezeu va descoperi cele nouă triburi și jumătate, deportate odinioară de asirieni. Acestea au fost păstrate de Dumnezeu într‑o stare deosebită: fiii nu își sfârșesc zilele înaintea părinților; moartea nu îi întristează deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cea de‑a doua parte a secțiunii eshatologice, Commodian mărturisește că s‑a inspirat din anumite scrieri ezoterice (secreta, v. 936). Este vorba de tradiția iudaică a „triburilor pierdute”. Cu puțin înaintea sfârșitului lumii, Dumnezeu va descoperi cele nouă triburi și jumătate, deportate odinioară de asirieni. Acestea au fost păstrate de Dumnezeu într‑o stare deosebită: fiii nu își sfârșesc zilele înaintea părinților; moartea nu îi întristează deloc, căci ea anunță apropiata înviere; se hrănesc numai cu vegetale și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu Anticristul, pentru simplul motiv că tradiția susține originea iudaică a tiranului eshatologic. În acest punct atingem cel de‑al doilea aspect al problemei. Victorin, după cum am văzut deja, rezolvă paradoxul, involuntar creat de Irineu (Anticristul = un împărat roman din tribul lui Dan), insistând asupra faptului că Nero rediuiuus nu va fi recunoscut ca atare de generația de la sfârșitul istoriei, și că va trece, în ochii iudeilor, drept rege al Iudeii. În ciuda faptului că nu există argumente hotărâtoare și incontestabile în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
radicalism moderat”, credința rămâne, după cum am văzut, relativ inedită în sânul tradiției creștine. Irineu, de la care Chiril preia mai multe idei teologice, distinge clar între cele două personaje malefice, stăruind asupra biografiei pământești a Anticristului. Acesta se va naște în tribul lui Dan, va avea o descendență bine stabilită, va purta un nume, ca orice muritor, și va avea o anumită evoluție ale cărei etape vor putea fi schițate dinainte, grație datelor oferite de Scriptură. Aceeași intenție de a oferi o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
canonicité oblige!), nu acoperă decât un segment mai curând restrâns al „istoriei” Anticristului. Episoade esențiale, cum ar fi apariția celor doi martori (Enoh și Ilie); cele două fiare, simboluri ale Anticristului și ale „scutierului” său; cifra 666 și numele Anticristului; tribul lui Dan, tăiat de pe lista celor douăsprezece triburi; judecarea Desfrânatei celei Mari, împărăția de o mie de ani (millenium) și mai ales confruntarea decisivă dintre Isus și diavol, în care cel din urmă este învins, toate acestea dispar dintr‑o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
curând restrâns al „istoriei” Anticristului. Episoade esențiale, cum ar fi apariția celor doi martori (Enoh și Ilie); cele două fiare, simboluri ale Anticristului și ale „scutierului” său; cifra 666 și numele Anticristului; tribul lui Dan, tăiat de pe lista celor douăsprezece triburi; judecarea Desfrânatei celei Mari, împărăția de o mie de ani (millenium) și mai ales confruntarea decisivă dintre Isus și diavol, în care cel din urmă este învins, toate acestea dispar dintr‑o singură mișcare, în cazul predicatorului nostru. Biografia monstrului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să nu pregetăm! Într‑adevăr, el se va naște din seminția lui Dan și va fi potrivnic tuturor; va fi tiran, rege, groaznic judecător și diavol. Adevărat grăiește profetul: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel” (Gen. 49,16). Sunt însă unii care cred că acestea s‑au spus despre Samson, născut din tribul lui Dan și judecător al poporului său vreme de douăzeci de ani. Dar profeția a fost numai în parte împlinită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tiran, rege, groaznic judecător și diavol. Adevărat grăiește profetul: „Dan va judeca poporul său și va fi ca un [singur] trib în Israel” (Gen. 49,16). Sunt însă unii care cred că acestea s‑au spus despre Samson, născut din tribul lui Dan și judecător al poporului său vreme de douăzeci de ani. Dar profeția a fost numai în parte împlinită de Samson; ea se va împlini cu totul în Anticrist, după cum spune Ieremia: „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]