1,787 matches
-
pavilionul navei pliat și ordonă: "Comandantul navei, la mine!". 9. După înmânarea pavilionului navei, persoana oficială se deplasează lângă invitați, iar comandantul navei ordonă echipajului: "Rostiți după mine!", după care pronunță solemn: "Jur să păstrez ca pe lumina ochilor pavilionul tricolor, simbol al unității, suveranității și independenței naționale, al onoarei, vitejiei și gloriei militare a poporului român, al tradițiilor eroice străbune și al patriei mele, România" iar echipajul repetă după comandantul navei, pasaj după pasaj. 10. După depunerea jurământului, garda pavilionului
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
sărută pavilionul, apoi se ridică, se acoperă și îl preia pe ambele brațe. 8. După înmânare, comandantul unității/eșalonului superior se deplasează în bordul opus față de formație, iar comandantul navei pronunță solemn: "Jur să păstrez ca pe lumina ochilor pavilionul tricolor, simbol al unității, suveranității și independenței naționale, al onoarei, vitejiei și gloriei militare a poporului român, al tradițiilor eroice străbune și al patriei mele, România". 9. După depunerea jurământului, garda pavilionului se deplasează în formație în coloană câte unul, în spatele
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Aici va scoate, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen din literatura noastră. După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima operetă românească
Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/297365_a_298694]
-
a fost forțat să o facă de o noua manifestare revoluționară, provocata de un banchet, prin care garda regală sărbătorea la Versailles la 1 octombrie, sosirea regimentului din Flandrain timpul căruia s-au desfășurat demonstrații antirevoluționare. Ofițerii au călcat cocarda tricoloră și au înlocuit-o cu o cocardă albă a Bourbonilor. Vestea a ajuns la Paris, iar spiritele s-au inflamat-a cerut ca regele să fie adus înapoi în capitală. Cererea a coincis cu lipsa de alimente în Paris, iar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
este un tricolor orizontal format din culorile roșu, alb și albastru. A fost introdus în 1572, fiind unul din primele drapele tricolore și cel mai vechi tricolor în uz astăzi. Drapelul Franței a fost schimbat de la o așezare inițial orizontală a benzilor, la
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
este un tricolor orizontal format din culorile roșu, alb și albastru. A fost introdus în 1572, fiind unul din primele drapele tricolore și cel mai vechi tricolor în uz astăzi. Drapelul Franței a fost schimbat de la o așezare inițial orizontală a benzilor, la o așezare verticală a benzilor, pentru a evita confuzia cu drapelul Olandei. Începând cu data de 19 februarie 1937
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
este un tricolor orizontal format din culorile roșu, alb și albastru. A fost introdus în 1572, fiind unul din primele drapele tricolore și cel mai vechi tricolor în uz astăzi. Drapelul Franței a fost schimbat de la o așezare inițial orizontală a benzilor, la o așezare verticală a benzilor, pentru a evita confuzia cu drapelul Olandei. Începând cu data de 19 februarie 1937, drapelul a devenit în mod
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
a benzilor, pentru a evita confuzia cu drapelul Olandei. Începând cu data de 19 februarie 1937, drapelul a devenit în mod oficial drapel de stat al Olandei și al Regatului Țărilor de Jos. Drapelul național al Olandei este un drapel tricolor. Benzile tricolorului sunt orizontale și egale în dimensiuni. Culorile benzilor, de sus în jos, sunt: roșu (vermillon deschis), alb (argint) și albastru (albastru de cobalt). Proporțiile sunt 2:3. Drapelul astăzi în uz nu a fost primul drapel al țării
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
pentru a evita confuzia cu drapelul Olandei. Începând cu data de 19 februarie 1937, drapelul a devenit în mod oficial drapel de stat al Olandei și al Regatului Țărilor de Jos. Drapelul național al Olandei este un drapel tricolor. Benzile tricolorului sunt orizontale și egale în dimensiuni. Culorile benzilor, de sus în jos, sunt: roșu (vermillon deschis), alb (argint) și albastru (albastru de cobalt). Proporțiile sunt 2:3. Drapelul astăzi în uz nu a fost primul drapel al țării. La sfârșitul
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
au ridicat împotriva regelui Filip al II-lea de Spania, iar Wilhelm de Orania a fost în fruntea al rebelilor. "Watergeuzen" (corsari pro-independență) au acționat după instrucțiunile lui, hărțuind inamicul oriunde se putea, iar acest lucru se întâmpla sub un tricolor "oranj-alb-albastru" (în sau în ), culorile blazonului prințului. Astfel era un drapel ușor de asociat cu liderul rebeliunii, iar asocierea era făcută și prin numele drapelului: „drapelul prințului” (). Într-un atlas Kittensteyn, primul drapel roșu-alb-albastru poate fi văzut într-o pictură
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
a stat la baza fomrămrii drapelului Africii de Sud. De asemenea a stat la baza drapelului orașului New York. În plus față de cele două steaguri principale, a luat ființă și al treilea steag oficial, acela al Staten-Generaal, deși nu a ajuns la importanța tricolorului. Inițial acest steag era format din leul roșu al provinciei Olanda, luat de pe stemă, pe un câmp de aur, ținând o sabie și șapte săgeți, iar mai târziu, un leu de aur pe un câmp roșu. (Vezi și pagina Stema
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
decadă a secolului al XVIII-lea, și cucerirea franceză au dat naștere altui steag. Numele "Prinsenvlag" a fost interzis. Nu a fost nici o schimbare a culorilor roșu-alb-albastru (culori de care „eliberatorii” francezi erau măguliți, fiind de altfel similare propriului lor tricolor), dar în 1796 fâșia roșie a fost înfrumusețată cu o întruchipare a unei fecioare a Țărilor de Jos, cu un leu la picioare, în colțul superior din stânga. Într-o mână ea ținea un mănunchi de fascii romane, iar în cealaltă
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
fost creat. Louis Bonaparte, făcut rege al Olandei de către fratele său Împaratul Napoleon, a dorit să urmeze o politică pur olandeză și să respecte sentimentele naționale cât mai mult posibil. A renunțat la fecioara libertății și a revenit la vechiul tricolor. Politicile lui pro-olandeze au dus la conflicte cu fratele său, iar în cele din urmă Olanda a fost anexată la Imperiul Francez. Drapelul său a fost înlocuit cu emblemele imperiale. În 1813, Olanda și-a recâștigat independența, iar Prințul de
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
anexată la Imperiul Francez. Drapelul său a fost înlocuit cu emblemele imperiale. În 1813, Olanda și-a recâștigat independența, iar Prințul de Orania s-a întors în țară din Anglia. Pentru a demonstra atașamentul poporului față de Casa de Orania, drapelele tricolore oranj-alb-albastru și roșu-alb-albastru erau arborate împreună pe acoperișuri. Care din cele două steaguri trebuia să fie drapel național a rămas nedecis. Până recent, ambele aveau aceleași drepturi, deși tricolorului roșu-alb-albastru i se dădea întâietate. Această întâietate provine nu numai de la
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
Anglia. Pentru a demonstra atașamentul poporului față de Casa de Orania, drapelele tricolore oranj-alb-albastru și roșu-alb-albastru erau arborate împreună pe acoperișuri. Care din cele două steaguri trebuia să fie drapel național a rămas nedecis. Până recent, ambele aveau aceleași drepturi, deși tricolorului roșu-alb-albastru i se dădea întâietate. Această întâietate provine nu numai de la arborărea în clădiri publice, ci și datorită faptului că tricolorul roșu-alb-albastru a fost ales de primul rege ca stindard personal ce avea stema națională pe fâșii albe. Din aceeași
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
din cele două steaguri trebuia să fie drapel național a rămas nedecis. Până recent, ambele aveau aceleași drepturi, deși tricolorului roșu-alb-albastru i se dădea întâietate. Această întâietate provine nu numai de la arborărea în clădiri publice, ci și datorită faptului că tricolorul roșu-alb-albastru a fost ales de primul rege ca stindard personal ce avea stema națională pe fâșii albe. Din aceeași perioadă datează și obiceiul spontan intrat în conștiința populară, de a adăuga o fâșie oranj drapelului național, în semn de fidelitate
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
("bandiera d'Italia", adesea denumit în italiană "Il Tricolore") este un tricolor cu trei benzi verticale de dimensiuni egale colorate în ordine începând de la lance în verde, alb și roșu. În forma sa actuală, el este utilizat din 19 iunie 1946 și a fost adoptat oficial începând cu 1
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
("bandiera d'Italia", adesea denumit în italiană "Il Tricolore") este un tricolor cu trei benzi verticale de dimensiuni egale colorate în ordine începând de la lance în verde, alb și roșu. În forma sa actuală, el este utilizat din 19 iunie 1946 și a fost adoptat oficial începând cu 1 ianuarie 1948. Prima
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
câmpiile și dealurile țării, albul reprezintă Alpii acoperiți cu zăpadă, iar roșul reprezintă sângele vărsat în războaiele italiene de independență. O interpretare religioasă este că verdele reprezintă speranța, albul reprezintă credința, iar roșul reprezintă milostenia, cele trei virtuți teologice. Primul "tricolore italiano" oficial a fost adoptat la 7 ianuarie 1797, când al XIV-lea Parlament al Republicii Cispadane, la propunerea deputatului Giuseppe Compagnoni din Lugo, a decretat „să facă unviversal ... stindardul sau drapelul în trei culori, verde, alb și roșu ...” Aceasta
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
și s-a adoptat un nou drapel, de această dată un câmp roșu cu un pătrat verde cu un romb alb. În 1799, "Repubblica di Lucca" (Republica Lucca) independentă a intrat sub influență franceză și a adoptat drept drapel un tricolor orizontal cu verdele sus; aceasta a durat până în 1801. În 1805 Napoleon a numit-o pe sora sa, Elisa Bonaparte Baciocchi, prințesă de Lucca și Piombino. Acest moment este amintit în prologul cărții "Război și Pace" de Lev Tolstoi. În
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
a condus la independența și unificarea Italei (cu excepția regiunilor Veneția, Roma, Trento și Trieste, denumite "Italia irredenta", care s-au unit cu restul Italiei în 1866, 1870, respectiv 1918); această perioadă din istoria Italiei este denumită "Risorgimento". În această perioadă, "tricolore" a devenit simbolul care a unit eforturile poporului italian de obținere a libertății și independenței. Tricolorul italian, împodobit cu stema Savoiei, a fost adoptat ca drapel de război de armata din "Regno di Sardegna-Piemonte" (Regatul Sardiniei și Piemontului) în 1848
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
Sardiniei și Piemontului) în 1848. În Proclamația sa adresată lombarzilor și venețienilor, Carol Albert a spus: „... pentru a arăta mai clar cu semne vizibile angajamentul față de unificarea Italiei, Noi dorim ca trupele Noastre ... să aibă scutul Savoiei pus pe drapelul tricolor italian.” Stema care avea pe fond roșu, o cruce argintie, pentru a fi separată de albul drapelului, a fost încadrată cu un contur albastru, aceasta fiind culoarea dinastiei, deși acest procedeu nu este conform regulilor heraldice ale culorilor. În același
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
contur albastru, aceasta fiind culoarea dinastiei, deși acest procedeu nu este conform regulilor heraldice ale culorilor. În același an, "Granducato di Toscana" (Marele Ducat al Toscanei) a devenit stat constituțional și a renunțat la steagul austriac, cu stema Austria-Lorena, în favoarea tricolorului italian împodobit cu o stemă simplă. Stema purta, însă, drapelul roșu-alb-roșu al Austriei, țară ce se opunea unificării Italiei. În 1859, Marele Ducat a încetat să mai existe, fiind unit cu Ducatele Modena și Parma formând "Province Unite del Centroitalia
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
al Lombardiei) la 22 martie 1848 și "Governo provvisorio di Venezia" (Guvernul Provizoriu al Veneției), sau "Repubblica di San Marco", a doua zi. Drapelele adoptate de acestea au marcat legătura cu mișcarea italiană pentru independență și unificare; primul a avut tricolorul italian simplu iar al doilea, avea ca stemă leul înaripat al Sfântului Marcu, de pe drapelul Republicii Venețiene, în canton alb. Acestea au fost păstrate până în 6, respectiv 24 august 1849. În 1849, noua "Repubblica Romana" a adoptat un tricolor italian
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
avut tricolorul italian simplu iar al doilea, avea ca stemă leul înaripat al Sfântului Marcu, de pe drapelul Republicii Venețiene, în canton alb. Acestea au fost păstrate până în 6, respectiv 24 august 1849. În 1849, noua "Repubblica Romana" a adoptat un tricolor italian, trimis din Veneția, cu legenda cu litere majuscule roșii. Acesta a fost folosit timp de patru luni, în vreme ce "Stati Pontificii della Chiesa" (Statele Papale ale Bisericii) erau suspendate. În 1860, Regatul celor Două Sicilii a revenit la tricolorul italian
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]