2,849 matches
-
se abținea să nu râdă de papițoi. În schimb, Ancuța era foarte încântată; în sfârșit, apăruse un băiat cu cămașă! Aproape că era ca și angajat. Scoseseră la concurs un post de documentarist și toată săptămâna veniseră numai nenorociți cu tricouri lălâi. Cum să angajezi așa ceva, la Academie?! Omul trebuia să se ocupe de proiectul pentru care Andrei tocmai obținuse finanțare de la minister. Era nevoie de cineva care să tragă și să scrie. Ancuța alcătuise portofoliul, adică pusese într-un dosar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
viața luase alt mers, încărcată de oameni hotărâți să nu se lase călcați în picioare de nimeni. Giulia a ajuns la Facultatea de Istorie cu puțină întârziere, așa cum își programase. Andrei era deja pe podium, îmbrăcat ostentativ „studențește“, cu un tricou roșu și cu jeanși negri, ca să câștige simpatie. L-a salutat fluturând două degete și a rămas pe loc. Lângă el era o femeie blondă, genul cu bocanci și fustă, dar care n-a fost în viața ei la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și îndulcite de dulceața florilor multicolore, Adesea savuram un castron plin de căpșuni aromate sau cu caise dolofane furate din grădini și ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le mai împărțeam frățește când ne odihneam pe banca noastră din parc care ne știa toate secretele și promisiunile făcute unul altuia. Îmi amintesc de cărarea prăfuită sau acoperită de frunze, toamna, care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mă joc, și eram sigur că în chestia asta nu se poate ca mama să aibă dreptate. În aceste ocazii, mama pretindea ținută elegantă, oricât de cald ar fi fost, nu se putea merge doar așa, în pantaloni scurți și tricou, ci trebuiau îmbrăcați pantalonii aspri de lână, pe care mi-i făcuse dintr-unul din costumele tatei, cu cămașă albă, vestă tricotată și cravată de pionier, spre norocul meu, ghetele alea nesuferite de lac alb-negru îmi rămăseseră mici, așa că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să strig să vină, să alerge cineva după mine, zgomotul s-a intensificat, ca atunci când tună, cum mă trăgeau frații Frunză după ei, tricoul mi s-a ridicat și simțeam că armura de carton mi-a ieșit pe jumătate de sub tricou, am vrut să trag de ea cu o mână, să mi-o scot, iar funia mi s-a strâns și mai mult în jurul gâtului, simțeam c-o să leșin, și atunci am văzut că în stânga mea sare cineva din lan, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
afară, la a treia s-a chircit și l-am simțit luptându-se cu greața, apoi și-a scos tricoul, astupându-și cu el și nas și gură, ceea ce am făcut și eu, și am continuat să lucrăm așa, cu tricourile înnodate peste față, cu toate astea mai aveam în nări mirosul de pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din dinți, și ciorchinele s-a rupt, și o banană mare și frumoasă a căzut fix în fața mea, m-am aplecat și am ridicat-o, era rece ca gheața, am luat-o și mi-am băgat-o, pe la gât, sub tricou, și am văzut cum unul încerca să pună la loc, într-o cutie ruptă de carton, tablete mari de ciocolată elvețiană, și m-am îndreptat spre el ca să m-aleg și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să nu se mai deslușească nici un alt sunet, și nici eu nu m-am mai uitat în urmă, rupând-o la fugă înspre casă, auzindu-mi numai sângele cum îmi tot bubuie-n urechi, și am simțit banana ascunsă sub tricou că-mi lunecă încet la vale, așa că am apucat-o prin tricou, mi-am lipit-o cât mai strâns de burtă și nu m-am mai oprit din alergat. Cinema Trei, din cele patru șuruburi, au ieșit ușor, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-am mai uitat în urmă, rupând-o la fugă înspre casă, auzindu-mi numai sângele cum îmi tot bubuie-n urechi, și am simțit banana ascunsă sub tricou că-mi lunecă încet la vale, așa că am apucat-o prin tricou, mi-am lipit-o cât mai strâns de burtă și nu m-am mai oprit din alergat. Cinema Trei, din cele patru șuruburi, au ieșit ușor, dar cel de-al patrulea nici de-al dracu’ nu s-a clintit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ținea lucrurile, cu speranța să dea măcar peste un amărît de chiștoc de țigară. Se auzi atunci o bătaie la ușă. Nu avu cînd să răspundă că ușa se și deschise, iar Marie apăru În prag, desculță, purtînd doar un tricou alb. - Mi-e mult prea dor de tine... Se pomeniră deodată Înlănțuiți. Senzația că sînt lipiți unul de celălalt era atît de intensă că trupurile lor deciseră pentru ei. Gesturile li se Împleteau, se Înnodau dincolo de voință, se lăsară duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atrasă de el, ca toate celelalte. Rezistă mai multe zile și Îi cedă abia la o săptămână după sosire. Erau vreo treizeci, dansau, petrecerea avea loc În spatele casei, noaptea era Înstelată și blândă. Annabelle purta o fustă albă și un tricou scurt pe care era desenat un soare. David dansa lipit de ea, Învârtind-o uneori Într-o figură de rock. De peste un ceas, dansau fără să simtă oboseala, pe un ritm de tamburină când rapid, când lent. Sprijinit de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
caligrafiată cu litere roșii ceea ce părea să fie deviza locului: „Libertatea celorlalți o sporește pe a mea la infinit” (Mihail Bakunin). În dreapta, pe un drum ce ducea probabil spre mare, două adolescente târau un rățoi din plastic. Mai jos de tricouri nu purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sporește pe a mea la infinit” (Mihail Bakunin). În dreapta, pe un drum ce ducea probabil spre mare, două adolescente târau un rățoi din plastic. Mai jos de tricouri nu purtau nimic, japițele. Bruno le urmări din priviri; Îl ardea mădularul. Tricouri ude, Își zise el melancolic, da, e ceva. Apoi le văzu schimbând direcția: mergeau desigur la campingul de alături. Își parcă mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pur. „Cu păr la cur!”, se gândi furios Bruno, ridicându-se cu greu. Avu loc secvența de scriitură, urmată de o prezentare generală și de lectura textelor. În tot atelierul, o singură pipiță acceptabilă: o roșcovană mărunțică În ginși și tricou, răspunzând la prenumele de Emma și autoare a unui poem perfect idiot În care era vorba despre oi lunare. În general, toți se topeau de gratitudine și fericire pentru legătura regăsită - muma noastră Țărâna, tatăl nostru Soarele etc. Veni rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rapid tricoul, și-l puse peste coapse, se lăsă pe o parte și Își scoase sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării, era de obicei Însoțit de muzică. În seara aceea, trei inși băteau tam-tam-ul pentru vreo cincizeci de spațioți care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai mult: delicată, foarte blondă, chip de ingenuă, sâni frumoși În formă de măr. Veneau la școală ținându-se de mână. În timpul temelor În clasă, lăsam Întotdeauna ferestrele Închise; fetele se Încălzeau, Își scoteau puloverele, sânii li se lipeau de tricouri; iar eu mă masturbam În spatele catedrei. Îmi amintesc și acum ziua În care le-am dat să comenteze o frază din Du Côté de Guermantes: Puritatea unui sânge care de mai multe generații primise doar ceea ce era mai măreț În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de dans erau mai multe săli, scăldate Într-o stranie lumină mov, cu paturi așezate unul lângă celălalt. Peste tot În jurul lor, perechile făceau sex, se mângâiau ori se lingeau. Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un tricou, sau se mărginiseră să-și suflece rochia. În sala cea mai mare, erau vreo douăzeci de cupluri. Aproape nimeni nu vorbea; se auzea doar zumzetul aparatului de climatizare și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
caracteristică a lor. — A, uite-l pe Bulache! făcu Bruno pe un ton jovial, arătând spre un tânăr care tocmai intrase În local. Părea să aibă vreo douăzeci și doi de ani. Purta o haină militară de camuflaj și un tricou Greenpeace, avea tenul mat, părul negru Împletit În codițe; pe scurt, stilul rasta. — Salut, Bulache, făcu Bruno cu avânt. Ți-l prezint pe frate-miu. Ei, mergem s-o vedem pe babetă? Celălalt Încuviință fără o vorbă; se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ascunsă în mijlocul lor spre peronul nouă, prin barierele deschise. Mă sui în tren împreună cu ceilalți și înaintez grăbită pe culoar. Trenul pornește din stație și mă las să cad pe un scaun, în fața unei familii ai cărei membri au cu toții tricouri cu grădina zoologică din Londra. Îmi zâmbesc cu toții - și, cumva, reușesc să le întorc și eu zâmbetul. Mă simt ca într-o realitate perfect paralelă. — Doriți ceva ? În vagon apare un tip zbârcit tot care împinge un cărucior și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am făcut ? Ce-am făcut ? În timp ce-mi cântăresc cum se cuvine situația pentru prima oară, inima începe să-mi bubuie. Stau în casa unui cuplu ciudat pe temeiuri total false. Am dormit în patul lor. Port unul dintre tricourile vechi ale lui Trish. Mi-au dat chiar și o periuță de dinți, după ce am inventat o poveste cu „geamantan furat în tren”. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc înainte să cad lată este imaginea lui Trish înnebunită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
călcâie și aproape îmi stă inima. În ușa bucătăriei se află un bărbat. E înalt, lat în umeri și foarte bronzat, și are ochi albaștri intenși. Are părul ondulat blond-castaniu, cu vârfuri decolorate. E îmbrăcat în jeanși vechi și un tricou rupt și are cele mai pline de pământ cizme pe care le-am văzut vreodată. Privirea îi zăbovește curioasă asupra celor zece codri de pâine ce zac printre firimituri, după care se mută la paharul meu de vin. — Bună, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce fel de aluat. — Mamă. Nathaniel zâmbește și mă împinge ușor în bucătărie. Uite-o. Ea e Samantha. Samantha... mama mea. Iris. — Samantha. Bine ai venit. Iris ridică privirea și o văd cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la pub-ul înțesat de lume. În fundal, dincolo de zarvă și de râsete, cântă muzica. Un grup de clienți de-ai casei se salută unii pe alții la bar insultându-se amical. Un cuplu de turiști americani în vârstă, în tricouri cu Stratford discută cu un barman roșcat, cu ochi ageri. În colțul opus al localului, a început un joc de darts. Nu-mi amintesc când a fost ultima oară când am fost într-un loc cu o atmosferă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vă întoarceți ? întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale trupului meu răspund deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
grăbesc. Fac un duș, mă îmbrac și iau micul dejun, care constă în jumătate de ceașcă de ceai și un măr. După care mă duc sus și mă machiez ușor. Nu prea tare. Dar destul. M-am îmbrăcat simplu. Un tricou, o fustă de bumbac și șlapi. Când mă uit în oglindă, aproape că tremur de nerăbdare. Dar, în afară de asta, am mintea complet goală. Nu o străbate absolut nici un gând. Ceea ce probabil că nu e un lucru rău. După răcoarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]