1,810 matches
-
la timpul acela, era unul din autorii mei de predilecție (admirația mea pentru opera lui grandioasă n-a scăzut de altfel nici azi); citeam, aproape regulat, violentele articole pe care Clémenceau le publica în Aurore; și... așteptam încrezător să văd triumfând justiția. Obsedată de lucruri în mijlocul cărora ideea de justiție pare ceva străin și inutil, generația de azi nu poate înțelege faptele și împrejurările aceste; ea nu poate acorda nici un senz logic faptului ca cineva să se pasioneze pentru cauza unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În acest moment Oedip face să triumfe umanul Împotriva divinului. Contestînd zeilor vina, le contestă și superioritatea. Și, poate, chiar existența. În clipa aceea omul se așază pe sine În centrul universului. E adevărat, sîngerează prin toate rănile sale, În locul ochilor scoși se cască două plăgi oribile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune că Oedip se transformă pe sine Însuși În zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat sfinxului. Dar În mijlocul suferințelor sale triumfă umanitatea noastră. În zadar corul Îl deplînge. Orbirea sa nu e atît o sentință, cît asceză. În momentul acela a văzut clar Înlăuntrul său. Singura sa revoltă rămîne acceptarea. Altfel ar Însemna că nu se mai poate suporta, or, grandoarea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
curajul de a privi destinul În față și dragostea ta. Și tu știi că despre Minotaur se povestesc lucruri teribile...) Cine l-a urmat pe Tezeu a făcut-o, bineînțeles, dintr-o dorință de claritate. Și vrînd să vadă cum triumfă dragostea asupra dezordinii. El strălucește de Încredere În sine Însuși și, asemenea lui Heracles, are oroare de tot ce contrariază ordinea firească a lucrurilor. Într-o sculptură realizată În cea mai bună manieră neoclasică, Tezeu și centaurul, pe care am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu de aceea să cred că labirintul a fost construit de greci pentru altceva decît pentru a triumfa asupra lui. Într-un anume sens, clasicismul n-a consimțit niciodată că drumul spre adevăr Între două puncte ar putea fi și altul decît linia dreaptă. Apoi, adevărul nu este un ideal prin excelență mediteranean. Însă claritatea este. Aventura lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va rămîne nemișcată acolo, putrezind după ce el va dispare. Moartea Îl așteaptă numai pe vîrful muntelui. Sisif suie mereu stînca prăvălită În vale, dar există numai cît timp face acest lucru. De ce ne-ar speria atunci o idee În care triumfă viața?: trebuie să ne suim fiecare stînca proprie. Șansa de Împlinit e de a trăi cum putem mai corect și de a sui și coborî muntele cît mai demn. Într-o zi stînca se va opri În vîrf și clipa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile nu mai e o statuie nepăsătoare, ci un om viu care Își dă seama că participarea sa la frumusețea lumii nu e posibilă fără să știe că Într-o zi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am stat de multă vreme, ca acum, negrăbit, sub un arbore ce-mi vorbește ca și măslinii greci despre răbdare, explică această vagă confuzie a simțurilor; ea mă convinge că În Încercările omului modern de a se reconcilia cu natura triumfă nostalgia unui suflet dornic să-și regăsească ingenuitatea, să se azvîrle În iarba pe care a uitat-o, să cutreiere potecile pe care le-a părăsit, să mîngîie arborii pe care i-a trădat, chiar dacă spuma mării nu mai are
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
reinstaureze idealul lor. Minotaurul omorît de Tezeu În labirintul baroc nu este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care istoria artei e o continuă alternanță a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și lumina, Încape tot tezaurul picturii. La fel de bine s-ar putea spune că Întreaga istorie a artei Încape Între Apolo și Marsyas. Nimic mai neașteptat la un gînditor Îndrăgostit de baroc, decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În labirintul baroc nu este altul decît Marsyas. Eugenio d'Ors, pentru care istoria artei e o continuă alternanță a clasicului și barocului, e de părere că Între un vas grec decorat, unde triumfă desenul, și un peisaj impresionist, unde triumfă culoarea și lumina, Încape tot tezaurul picturii. La fel de bine s-ar putea spune că Întreaga istorie a artei Încape Între Apolo și Marsyas. Nimic mai neașteptat la un gînditor Îndrăgostit de baroc, decît o laudă a lumii clasice. Și totuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
spusele regizorului, scenariul era cunoscut de Roberto Benigni, care fusese solicitat să joace unul dintre rolurile principale ; Benigni a refuzat, dar filmul său, La vita e bella cu o poveste oarecum asemănătoare , avea să iasă pe ecrane înaintea Trenului vieții, triumfând la Cannes și la Oscaruri Ce trebuie spus este că, la nivelul poveștii, Trenul vieții este net mai bun decât multipremiatul film al lui Benigni ; nu doar premisele filmului, dar multe dintre întorsăturile de situație, soluția finalului și un plan
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
viziunea comunistă asupra istoriei și a oamenilor care o scriu, el e prezentat nu ca un individ care iese din rînd și face un lucru măreț, ci ca o expresie a voinței colective a romînilor, care oricum e menită să triumfe. Nu e un personaj istoric, e însăși forța invincibilă a istoriei. Problema cu forțele astea impersonale este că n-ai cum să ții cu ele (nici măcar atunci cînd intră în bătălie doar în cămașă, dînd cu barda în dreapta și în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
militare supersimpatice) și ce ziceau cetățenii Insulelor (majoritatea ziceau că ar vrea să rămînă supuși britanici), Kusturica e mai mult decît fericit să-i cînte în strună luptătorului antiimperialist Diego. Filmul e presărat cu secvențe de animație în care Diego triumfă, pe terenul de fotbal, asupra unor adversari ca Margaret Thatcher, Tony Blair și Bush Jr., unul mai perfid ca altul. Animațiile astea sînt atît de naive încît mai c-ar putea fi luate drept miștouri la adresa închipuirilor revoluționare ale lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
răsplătită cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un puternic cutremur, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Nu ți-am spus clar de la Început că nu mai am energie?“. Ce curioasă Întorsătură de atitudine tocmai de la un japonez! Eu credeam că ne Întâlniserăm acolo ca să scăpăm de ambiție și de diavolii din noi și iată că vanitatea triumfa chiar În grădina zen. În ziua următoare, Roshi ne-a oferit tuturor o prelegere de adio sau, cum s-a spus, a dharma talk. Cuvintele lui mi-au mers drept la inimă, căci răspundeau Întrebării mele despre cum poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Gardiner era la pupitru, Barbara Bonney și Bo Skovhus formau o pereche de cântăreți ideală pentru a atrage atenția și simpatia spectatorilor, În plus Angelika Kirschlager era o foarte picantă Valencienne. Am făcut tot ce am putut ca dragostea să triumfe la Staatsoper și, În ciuda unui decor greoi și fără vino-ncoace, intriga amoroasă se ridica deasupra tuturor celorlalte. Scenografia era semnată de un celebru arhitect vienez, invitat de Holender pentru că era foarte „la modă“ În arhitectura locală, dar experiența ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și sensibilă a soliștilor, cu care am lucrat cu plăcere și entuziasm. Spectacolul a rămas În repertoriu la Viena până recent, când a fost preluat de opera din Tel Aviv, unde a avut o primire caldă, semn că dragostea a triumfat până la urmă... Turandot la Covent Garden John Toolley, directorul general de la Covent Garden, mă cheamă de urgență la Londra. Îmi propune să montez Turandot, dar trebuie să Încep repetițiile imediat. The Royal Opera House primise o invitație de ultimă clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aceeași seriozitate și pasiune intensitatea dramatică și perfecțiunea muzicală. Era impresionant În special momentul În care Calaf găsește răspuns la ultima dintre enigmele cu care Turandot reușea să-i distrugă pe toți cei ce cutezau să o pețească. Ghicind, Calaf triumfa, și Turandot-Gwyneth, care se apropia până la doi centimetri de gâtul celui pe care Îl sugruma de obicei imediat ce nu găsea răspuns, de data asta se prăbușea la picioarele tenorului șocată, Învinsă și Îndrăgostită pe loc de el. Concentrarea lui Gwyneth
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de bunăvoie, crezând naiv că numai „acasă“ se putea Împlini ca artist! În realitate, și-a dat seama curând că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acesta nu pierde partida în filmul lui Tarkovski. Fără nimic convențional sau ostentativ, încrederea în om, în puterea lui de creație, în mereu reîmprospătata energie cu care reia totul din nou, de la capăt, luptând neînfricat împotriva morții și a distrugerii triumfă în tabloul ultim, apogeul întregului film. În chip semnificativ, acesta începe și se sfârșește, simetric, printr-un act temerar; dacă primul (încercarea de a zbura cu balonul a unui mujic năzdrăvan) se termină printr-un eșec tragic, al doilea (turnarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
caducă la prânz și total revizuită în amurg. Iar când se lasă noaptea e cu totul alt ins decât în zori... Fermentează necontenit. Uneori îți dă impresia că îl regretă pe Ceaușescu. Alteori pare neconsolat că opoziția încă nu a triumfat!* Critică ravagiile economiei de piață, însă ai zice că e socialist. Nu e, nu e nimic și e din toate câte puțin. Un timp l-ai crezut alături de tine, parcă i-ai simțit umărul lipit de al tău, l-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Mă simt mai bine. Presiunea angoasei care mă amenință cu explodarea pieptului a dispărut acum ca prin minune. Dacă ai ști cât te iubesc. Dacă ai ști! Păcat că răspunsul la cererea ta e negativ, dar știu că Rațiunea va triumfa. Cum spunea cineva: „Inima are rațiunile ei pe care Rațiunea le ignoră.” E adevărat că ți-am scris puțin în ultimul timp. Asta din cauză că am avut foarte mult de lucru, multă tristețe și o anume disperare. Dar ești mereu prezentă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
răsplătită cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat, am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un cutremur 5, 5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
socială mult mai radicală decât aceea a fascismului și a național-socialismului, deoarece - în ceea ce ne privește - diferitele „combinații” politice sau de altă natură nu aveau nicio priză. Aceasta este de altfel și explicația pentru care fascismul și național socialismul au triumfat în țările respective, neputând fi înfrânte decât de o coaliție externă capitalisto-comunistă, pe când Mișcarea Legionară, neacceptând niciun compromis, a fost în chip repetat lovită de coalizarea tuturor intereselor burgheziei românești și ale capitalismului evreiesc-liberal-internațional. Planul etic pe care s-a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
reparate din banul public: situația este sub control. Da, e drept că avem asfalt nou, occidental, dar n-am pierdut nimic din specificul național și integrarea în ecosistem: baligile au revenit la locurile lor, pe mijlocul șoselei. Natura ca cireadă triumfă asupra civilizației ca asfalt și automobile. O altă față a elitismului o reprezintă felul în care intelighenția românească își înțelege rolul social. Mai precis, felul în care ei îi pasă prea puțin de legitimarea prin utilitate socială. Cercetătorii din institutele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]