2,711 matches
-
aibă parte de pace și liniște. Până la amiază căuta și aduna melci, pe toți vroia să-i salveze de necunoscut, de pericol. Și reușea, până o striga mătușa, să ducă tava mare. Iar a doua zi toți melcii adunați cu trudă erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Peste ani buni, Areea a reluat povestea și și-a întrebat mătușa : -Îți mai aduci aminte, m-ați acuzat pe nedrept că eu am fost cea care
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
atenție și încredere, aceste atribute și atitudini ce se regăsesc în lumea reală, sunt transpuse cu gingășie în lumea "celor ce cuvântă prin imagini". Felul în care sunt priviți locuitorii grădinilor, mărilor, copacilor transformă un loc de existență, muncă și trudă într-un loc plin de viață și imaginație.
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Ridică imediat fruntea, trufaș: — E altceva când privești pericolul în față, venind spre tine. Rufus privește cu milă la părul lui bălai. — Vezi, mă, ciuf galben, face el părintește, tocmai asta încer cam să te învăț. Să disprețuiești tot ce truda omenească socotește podoabă și fală. Rânjește larg. — Inclusiv membrele. Putem trăi și șontorogi, fără ele. Se lovește cu degetul în tâmplă. — Ce-i aici? întreabă. Pusio tace. — Gândurile nu ni le poate lua nimeni, îi explică evreul. Germanul surâde. Recunoaște
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cinstea lor. Clatină din cap cu obidă. De vreme ce acum nu mai înfăptuim nimic vrednic de laudă, socotim că nici lauda nu-și mai are rostul... — Mărite Nero, îl aduce la realitate o voce sonoră, am ajuns ca-n Roma-ntreagă truda brațelor cinstite să nu mai aducă nici un rod. Amfitrionul ridică din umeri a neputință. — Străvechiul templu al Capenei, continuă necunoscutul, unde se zice că Numa se-ntâlnea la miez de noapte cu nimfa lui, a ajuns astăzi al nimănui... — Și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de lângă vatră, samuraiul îi privi pe țărani. Chipurile lor, la fel ca și al său, aveau ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și miroseau a pământ. Erau chipuri care vreme de ani de zile înduraseră viscole, foamete și trudă. Erau chipuri mult obișnuite să îndure și să renunțe. Dintre acești țărani samuraiul trebuia să-și aleagă însoțitorii pe care avea să-i ia cu el peste oceanul cel întins către Nueva España pe care nici măcar în vis n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că n-ar mai fi nici gutui ori pere coapte, nici grâul, porumbul și alte plante n-ar mai fi în stare să hrănească oamenii și animalele. Toamna, copii, e anotimpul bogăției. Ea dăruiește oamenilor rod bun, răsplătindu-le, astfel, truda. După cules, munca în câmp nu se oprește defel: plugurile răstoarnă brazdă adâncă. Atunci e vremea când se seamănă grâul. Pe urmă, vin ploile, pentru ca pământul să adune apă și să păstreze substanțe hrănitoare pentru plantele ce vor crește și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 2. Povestiți textul. Cum a apărut Ceahlăul? Dar vârful Toaca? Legenda spune că împăratul Traian a dat poruncă să se ridice un munte uriaș spre a sta în fața năvălitorilor. Cu multă trudă, în ani grei de muncă și așezând piatră peste piatră, robii daci au zidit muntele, până aproape de cer... Când a fost totul gata împăratul Traian a dat poruncă ca pe vârful muntelui să fie așezată o toacă păzită de un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri. Se munci săraca fată cât se munci, dar după treizile de trudă lâna tot albă era. Necăjită că nu reușește să îndeplinească porunca soacrei, fataîncepu să plângă. Și pe când plângea ea, numai ce se trezi cu doi bătrâni în preajmă, Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Un țipăt se aude la Rama, plîngeri și lacrimi amare: Rahela își plînge copiii și nu vrea să se mîngîie pentru copiii ei, căci nu mai sunt!" 16. "Așa vorbește Domnul: "Oprește-ți plînsul, oprește-ți lacrimile din ochi, căci truda îți va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăși din țara vrăjmașului. 17. Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul, copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor!" 18. Aud pe Efraim bocindu-se: "M-ai pedepsit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
deja nesfârșita logomahie și Carol cu mania lui de a contrazice fără să judece. Și apoi mai erau ironiile acelea ieftine cu care împungea, versat ca un spadasin, exact în momentele cheie ale discuției, dărâmând eșafodajul de argumente construit cu trudă de Filip. Pentru a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându-l să bată apa în piuă. Prinsese această tehnică în practica lui de avocat, când trebuia să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a apărea caraghios, plăcere egală cu aceea când, fiind de obicei bun, faci fără nici o pricină rău unui animal la care ții, numai ca să te simți rău, să te disprețuiești și să-ți strici o reputație la care lucraseși cu trudă și de care te simțeai mândru. Mereu nici o scrisoare. Un vis... Mă găsii deodată într-o bisericuță de mahala. Acolo, o nuntă umilă și tot lume cunoscută, ocupată toată ca să dea impresia unei nunți mari. Într-un colț Niki Mihail
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu mine această plictiseală? Sau numai sunt sugestionat de ideea asta? Sunt incapabil de dragoste proaspătă mereu reîncepută, cu toate că mintea mea o visează întotdeauna. Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu o grijă migăloasă și trudă inutilă. Vreau să pricep pe alții! Mă mir cum pot suporta să târâi cu mine, pretutindeni, pe mine, străinul. Și uneori acel străin e blând, agreabil, dar alteori e odios cu egoismul lui. Și eu îl port mereu cu mine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
soarele să se culce. Îmi întrerupeam extazul nu-mai pentru a întreba: "Nu e așa că e frumos?" Și mi se răspundea identic: "Da!" Cum pot să știu, așadar, întrucît îi plăceau aceste lucruri cu adevărat sau numai mă repeta și dacă truda excursiei n-o suporta decât din dragoste pentru mine? Dar pe atunci nu-mi puneam astfel de întrebări. Vedeam clar numai cu intermitențe, și aceste lucidități nu cauzau frici zadarnice. Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și mie mi-e lene să răspund și stau mereu la îndoială cum or să se termine toate acestea. Îmi place variația și recurg la toate minciunile ca s-o văd mereu alta, plângând, râzând, nenorocită sau veselă, în veșnică trudă. Când două scrisori i se aseamănă, eu trebuie să-i pricinuiesc o nemulțumire sub aparențele celor mai bune intenții ca să am ceva nou, iar noutatea nu întîrzie mai mult decât de la un factor la altul. Și mereu e mai nemulțumită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rezultat! Sunt în romane anumite ființe insesizabile din pricina unui mister voit, aruncat asupra lor de autor, a unor detalii neexplicate, a unor evenimente neașteptate, a unor vorbe stranii. În Hardy, de pildă. Eroina mea e insesizabilă dintr-un motiv contrar: truda mea de a explica în întregime și de a arunca asupra ei toată lumina de care sunt în stare. Și literatura e de vină că nu ne împăcăm cu iubitele noastre. Trăim în iluzii și realitatea apoi nu ne place
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
diferite calibre, înșirate unele după altele ca mărgelele, cu gesturi brusce și probabil caraghioase, și zgomotul meu accentua și mai mult liniștea ei. Hotărât, atmosfera dintre noi conținea ceva impur, pe care nu-l puteam descoperi, făcând zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am așezat cărbuni în samovar, monologând prin cameră și prefăcîndu-mă că nu observ răceala ei; m-a lăsat să mă ostenesc jumătate de oră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări. - Sunt evenimente cu care parcă te-ai deprins, și apoi brusc reaparîn minte cu aceeași intensitate. De
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu mi-aș arăta chinurile, aș putea afla orice, cu toate că punând multe întrebări, denot că sufăr, oricât de stăpân aș fi pe mine. Totodată îmi fac o imagine foarte neverosimilă de viața pe care o dusese în lipsa mea, cu toată truda mea de a fi cât mai exact, căci o plăsmuire a imaginației (mai ales bolnave) nu poate să se suprapună unei realități, chiar dacă aș avea explicații precise de la care aș porni. Dar Ioana nu spusese totul cum se întîmplase, sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
meriți și nu ți se potrivesc. Ca și cum ai înșela lumea, intr-o țară străină, că ești autorul unei cărți celebre din țara ta sau că te tragi din vreo familie însemnată și te-ai bucura tu singur de minciună. Toată truda trebuie să-ți fie să te cunoști cât mai exact și să nu porți cu tine, toată viața, pe un străin. Eu surprind în mine în prima clipă, în fața unei nenorociri, o savoare. Și numai mai pe urmă îmi pare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
locul în același timp, și lângă mort, și lângă noi să ne consoleze; prin camere dând ordine și făcând mereu noi aranjări, iar în oraș după cumpărături. Ce haine de doliu ar purta! Ce voaluri! Sunt convins că indiferent de truda ei imensă de femeie de treabă, care vrea să salveze pe Viky, a întrezărit hainele negre pe care le va purta cu toată prestanța (după cum ca fată, cosând de dimineață până seara pentru gospodăria grea întrezărea vreun prinț din poveste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altă Irina, în schimb nici cea aparent creată nu este concludentă. Pentru a fi astfel imaginea Irinei ar trebui să cuprindă toate amănuntele, decorurile, toate vibrațiile sufletești în care ea apare. Sandu se pierde și o pierde pe Irina prin "truda" sa "de a o explica în întregime...", adică în totalitatea extensivă a tuturor aparițiilor ei. Cu toate că este atât de aproape, cu toate că repetă practic aceleași lucruri, nici o concluzie nu este posibilă. Irina nu mai există nu doar pentru că a murit, ci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prinsă-n zgură Arată spre nicăieri. 14 ianuarie 2004 D-LUI ACAD. VALERIU D. COT(EA)NAR Scriu de Cotea D. Valeriu - OM ca el nu întâlnești Chiar de țara-ar fi imperiu, Un imperiu ca-n povești. Aplecat spre trudă este Cu virtute de răzeș Din părinți, să o ateste Și la noi, în târgul Eși. Scrie, revărsându-și harul Peste tot mai multe foi Ce bătrân este Cotnarul, Câtă vrajă toarnă-n noi, Scrie-n sfântă axiomă, Însoțit de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-n drumul spre Parnas). Eu? Un punct mărunt pe filă După splendide idei, De nevoie, nu de silă, Ca piperul în mujdei, Ori o virgulă ce-i pusă, Să separe opt titani, Când gândirea lor e spusă După ani de trudă, ani, Sau un semn de întrebare La trei ipoteze șoc, Gata de înșurubare Cu parfum de busuioc, Ori în rol de exclamare Dup-un fapt mai însemnat, Care cere asumare, Când destinu-i resemnat. Orice-aș fi, sub coloritul Dat de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-un tip osos. 29 martie 2004 AM FOST ȘI SUNTEM PRECUM IUDA Am fost și suntem precum Iuda Nu cu Iisus, cu noi am fost, Căci ne-am trădat cinstea și truda; Și totul, totul fără rost. Am fost și suntem precum Iuda Chiar în adâncul eu din noi, Căci zilnic ne îndeamnă ciuda Că alții au, deși sunt goi. Am fost și fi-vom câtă vreme Va fi rostit: „Doar eu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]