1,671 matches
-
o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să-și lege mai fercheș cravata verde la gât, nepăsător față de tot ce se petrecea, cu gândurile la fata grecului cu care a avut norocul să vorbească ieri și care i-a zâmbit. ― Domnule Chiriță, rogu-te, ajută-mi mătăluță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orice năzdrăvănii. Zidaru avusese trei fete și nici un băiat. De-abia după ce și-a măritat fetele a venit pe lume Nicu, de-i era rușine femeii că a mai pedepsit-o Dumnezeu să nască tocmai la bătrânețe și să se trudească iar cu copil mic. Pe când Nicu scobora de pe portiță și trecea drumul, baba Ioana luă din casă două oale și merse la fântâna ce se afla nițel mai încolo, lângă casa jandarmilor, la marginea uliței. Câinii o însoțiră voioși, grăbindu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Florica, cu Pavel Tunsu, în sat. A crezut că Florica cu Pavel îi vor fi toiagul bătrâneților și i-a luat în casa ei, să trăiască toți împreună. O chema feciorul mereu la București, la dânsul, ca să nu se mai trudească și să fie tihnită după atâta amar de muncă. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. Împlinise șaizeci de ani, dar se simțea încă zdravănă, măcar că i se cocârjise puțin spinarea. Se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ați fi poftit să le las aici să vă bateți voi joc de tinerețea lor, ai? răspunse pensionarul cu ton glumeț. Nu vă cunosc eu ce tâlhari sunteți voi? ― De ce, don' colonel, păcatele noastre? ― Fiindcă sunteți, Ștefane! Nu m-am trudit eu destul cu alde voi la armată? Vă știu și măselele din gură!... Dar mie ce puteți să-mi faceți? Să mă omorîți? Ce, mi-e frică mie de moarte, mă? D-aia-s eu militar, mă?... Ori să mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei nițel pământ, că n-au mai deloc, cum apucă toți pe unde trece focul. Drept și cinstit este ce-a spus boierul nostru, domnule prefect, că nu se cade să râvnești la moșia omului care o muncește și se trudește cu ea ca și noi și o are din moși-strămoși. Nici nu cred că râvnește nimeni dintre oamenii ăștia de treabă la averea boierului Miron, că doar cu dumnealui trăim și ne ajutăm. Dar sunt moșii destule pe care boierii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i zicea: "De ce lăsași să mă omoare?" S-a deșteptat din somn cu glasul ei mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar fi vrut să uite sau cel puțin să înăbușe amintirea întîmplării. Dar oricât se trudea, mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura, și-l chinuia... 2 Două ceasuri după răsăritul soarelui era o viermuială în Amara, de parcă satul ar fi pornit să-și mute locul ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo printre alți oameni, îi zise domol: ― Lasă, muiere, lasă-l să se odihnească așa cum a orânduit Dumnezeu... Voia să spună că până va veni vreo anchetă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pildă, ar fi trebuit să-i pândești când își dau pantalonii jos. Am adunat deja o arhivă întreagă de înjurături și blesteme. Și încă mai e loc. Cuvântul a fost creat ca omul să se cruțe pe sine. Cuvântul trudește în locul tău, în timpul ăsta poți să te odihnești. Făcu semn ca și ceilalți să-și apropie capetele. — De ce credeți voi că a fost inventată diplomația ? Ca să poți câștiga și altfel decât războindu-te. Dar cine spune că diplomația trebuie să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
miră Maca. — Nu e din calendarul ortodox. E dintre sfinții catolici. Acolo sunt mai multe nume din astea. Maca își scoase carnețelul și îl răsfoi, deși știa că nu va găsi nimic despre asta. Se gândi cât mai are de trudit până să completeze blagoslovelile pe capetele tuturor sfinților. Se așeză lângă ea, îi simți mirosul amestecat de alcool și nădușeală. — Cum de n-ai bani... deloc ? După cum povestea unchiul, ar fi trebuit să fi primit ceva... — Am avut, da’ a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
familii de kmeți ortodocși, care lucrau o treime din pămîntul cultivat. S-a apreciat că în momentul ocupării erau circa 85 000 de familii de kmeți, din care 60 000 erau ortodoxe, 23 000 catolice și doar cîteva musulmane. Țăranii trudeau pe pămînturile a 6 000-7 000 de agale și bei.3 Mulți erau firește foarte dezamăgiți de atitudinea habsburgilor; se sperase că sub administrația habsburgică vor fi introduse schimbări majore. Au fost într-adevăr făcute unele eforturi nesemnificative pentru sprijinirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dintre marile limitări impuse activității politice a românilor din Transilvania era, ca și mai înainte, structura socială a populației, marea majoritate a ei fiind alcătuită din țărani. În ciuda faptului că mulți aveau propriile lor gospodării, un mare număr dintre ei trudeau pe moșiile marilor proprietari funciari unguri. Exista deci un dublu antagonism: cel social și cel național. După cum am văzut, țăranii nu au jucat un rol politic important în nici o parte a ținuturilor care constituie tema acestui studiu. După datele recensămîntului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu aceea din orice regiune de graniță sau săracă. O mare parte a timpului unei familii de rînd era dedicată multiplelor sarcini, de a căror îndeplinire depindea pur și simplu existența acesteia. În ciuda faptului că gospodăria unei familii în care trudeau un bărbat, soția lui și copiii, și din care făceau, poate, parte și un bunic sau o bunică, era ceva foarte obișnuit, existau și alte rînduieli. Exista firește o populație numeroasă alcătuită din muncitori agricoli, ciobani și muncitori sezonieri, folosiți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bucată de pămînt și teritoriu pe care să le stăpînească secole de-a rîndul. Să nu uitați niciodată că dreptul cel mai sacru din lumea aceasta este dreptul de a fi stăpîn pe pămîntul pe care un om dorește să trudească și că cel mai sfînt sacrificiu este cel al sîngelui pe care un om și-l varsă pentru acest pămînt.1 Era evident că Germania anilor '30 era lipsită de o bază teritorială adecvată dezvoltării ei viitoare. Stat industrial, dependent
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dezvoltarea economică a Iugoslaviei, se părea că Uniunea Sovietică avea de gînd să ia măsuri împotriva riscului de a avea o potențială rivală. Așa cum comenta un tînăr comunist la vremea aceea: De-a lungul întregii istorii, sîrbii și croații au trudit pentru alții -, ei bine, am fost la fel de buni pe cît se spunea despre noi, așa că nu trebuia decît să fim tot așa și pe mai departe. Urma să săpăm ca să scoatem cărbune și minereuri, dar nu să construim uzine ca să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
semănau cu strângere de inimă puținul grâu pus deoparte. Căpătă oleacă de putere din acele amintiri, se ridică, își regăsi complet toată puterea și scuipă în direcția acelei mutre în togă ce nu contenea să-l ancheteze: Du-te și trudește pe câmp sub vipia soarelui și sub biciul vântoaselor, și-o să vezi dacă ceea ce întrebi e important. Biserica s-a aranjat doar ca să-și piardă timpul, iar Regele a organizat tribunale numai de minți înguste. Mai scuipă odată, chiar dacă istovit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scrie fără răgaz: se simțea proaspăt și plin de energie ca pe vremea când era copil alături de tovarășii săi de joacă cu care se întrecea în trasul la țintă cu sula. Uriașul cuibărit în sufletul său se trezise și astfel trudea din greu, noaptea scriind și rescriind, făcându-și însemnări, completând o scriere, proiectând o alta. Își propusese să scrie aproape douăzeci de pagini pe zi; înmulțind cu trei sute șaizeci și șase de zile pe an, rezultatul ar fi fost de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dumnezeu spre slava sa". Poate un asemenea procedeu să-l lipsească pe Dumnezeu de înțelepciune și adevăr? Poate legea fizică și chimică să răpună aripile spiritului? Multe lucruri scrise de mine au fost răstălmăcite, timpul însă dă dreptate celui ce trudește cu credință și cu iubire. Da, exact așa m-am gândit și eu, afirmă Căpitanul, punându-și jos pentru o clipă sticla numai că eu nu știu să mă exprim, n-am darul frazelor frumoase, dar, crede-mă, atunci când străbat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o ușoară tendință de așezare lumească, Răsăritul ortodox n-a pierdut niciodată sentimentul provizoratului esențial și al esențialei nestatornicii a oricărei așezări lumești, și nici a primejdiei ce există pentru suflet de a îndumnezei realitatea pentru a cărei îndeplinire se trudește cultura apuseană, de jos în sus, în loc să aștepte coborârea cerurilor. Credincios creștinismului primelor timpuri, Răsăritul a păstrat nealterată așteptarea sfârșitului și acest sfârșit ca țintă a strădaniilor sale. El nu s-a lăsat răpit pe plan religios, de deșertăciunea controverselor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
copleșește. "De patru ani tot vine din Ardeal/ să treacă munții un stejar./ Pe douăzeci de roți/ până la osii înfundate în pământ." Gigantizează insul, puterile lui sunt ale unui Sfarmă-Piatră aflat sub semnul speranței de a se realiza: Când urc trudit cu bolovanul meu/ nu am decât dorința/ să mai urc o dată.". Dorința de echilibru apare dezvoltată programatic într-o suită de poeme,"Cântarele". Pe talgerul de sus al cântarului îl ridică gândul, dar de fapt sentimentul unei drepte judecăți l-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără-ndoială,/ și apa din lacuri gemea, încrețită/ de pala de vânt, nicicum de verbul/ rostit din cartea cu file de aur". În ciuda aparențelor contrare, în mitologia lirică la care Ștefan Amariței trudește neostoit, începând cu Plaja sau Pe malul Aheronului, figurile asociate genezei și miracolului ocupă, ca întotdeauna, o poziție centrală. Referințe critice (selectiv): Marian Barbu, în revista "Dorul" (Danemarca), noiembrie 2000; Marian Barbu, în "Dacia literară", nr. 6/ 2005; Marian Barbu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sensul Inițierii și sursa teribilei suferințe a lui Petru Aruștei. Moartea nu înseamnă nici vindecare, nici trecere, ci doar o nouă naștere în suferință: "Moartea și tortura îmi călăuzesc creierii prin noapte atunci când bucuria ar trebui să-mi fie steag! Trudesc cu amărăciune pe pământul meu sterp, dar nu uit să-mi spun: întruchipările mele sunt tot mai vii, o putere mare respiră eliberată în creierii mei; o viață ca nici una-alta! Altfel, sunt întotdeauna singur: trăiesc în preajma lumii care nu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezia lui Dan Laurențiu o rețea simbolică descinzând din mitologia romantică a geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea mai potrivită reflecției asupra vieții și a morții îmi pare a fi, de altfel, marea obsesie creatoare a poetului Nicolae Manea. Oglindită, direct, în imaginarul său liric, drept toposul preeminent, metamorfoza joacă, de asemenea, un rol esențial pentru autorul trudit în permanență de ideea de evoluție, de transformare creatoare. Găsirea tonului celui mai potrivit înseamnă, în cazul său, devenirea proprie prin delimitarea de influențele poetice considerate drept dominante. Prima secțiune a cărții, Țara bursucilor, publicată inițial în anii '70 în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la regele Thanatos se încheagă, în orice caz, o mitologie barocă a textului conceput din cuvinte care, odată zămislite, "se preschimbă în/ adâncuri", adâncuri de care scribul este deopotrivă oripilat și fascinat. Captiv, de voie, într-un teritoriu monstruos, el trudește, fără să se sature, la mecanismul de producere a textului care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare a fi o solitudine radicală, specifică secolului ce abia a trecut: "Dar nu există nimic care să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu sens pur existențial, ulterior aceasta îi mijlocește relevarea finalității estetice a lumii. Ba chiar, dintr-o altă perspectivă privind poezia inclusă în Astralia, am putea spune că erosul devine un mijloc eficace de cizelare a identității poetice. Fără să trudească vreodată, cântărețul prins în vârtejul propriilor himere erotice aglutinează, într-o limbă poetică de o încântătoare truculență, formule stilistice variate, inspirate de po(i)eticile autohtone din vârste diferite ale literaturii, de la cea a premodernilor Costachi Conachi sau Iancu Văcărescu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]