9,257 matches
-
I-am lăsat mai mult zghihuitului căci de iarba din iesle rar s-atinge. E încă crud, abia face cinci săptămâni. Pe gardișorul din fața chilerului, înfipte în stinghii, stăteau aliniate câteva oale de lut ca țestoasele la soare pe-un trunchi reavăn de copac. Moșul apucă două, le scutură de urechelnițe apoi le șterse în interior cu-n ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler, căutând din priviri strecurătoare. Era ascunsă în sertar printre tacâmuri. O potrivi pe gura vasului de
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
de la Miroasă, comuna Bălăbănești, județul Galați, situat la limita estică a arealului european, are vârstă de 170 de ani, înălțimea de 21 m și diametrul la 1,3 m înălțime de 1,31 m (locul 2 pe țară după grosimea trunchiului). Exemplarul secular de Quercus robur (stejar) de la Miroasă, comuna Bălăbănești, jud. Galați are 350 de ani, înălțimea de 26 m și diametrul la 1,3 m înălțime de 1,44 m. Acelaș autor a studiat un plop alb secular (exemplar
Arbori excepţionari, impozante monumente ale naturii, din comuna Bălăbăneşti () [Corola-blog/BlogPost/339974_a_341303]
-
Romă - Constantinopolul. Stăpînind gurile Dunării, oricine putea să țină sub control comerțul dintre Orient și „Pax Romana” („Lumea Romană”). Axa Dunării prezenta o cale de acces sigură în inima Europei. O flotă fluvială de plute sau din bărci cioplite din trunchiuri nu necesita prea mari cunoștințe în ale construcției navale ori a navigației. Cu atît mai mult, chiar valea însăși a Dunării putea fi străbătută de la Est la Vest și îndărăt de cavaleria nomadă. După cum am mai menționat, din cauza condițiilor natural-climatice
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
astea se fac pentru o cooperativă, doar noi suntem singura Galvanizare din regiune. Iar aici avem un alt cârlig cu filet pentru intrat în lemn, deci filet conic. Cum se calculează suprafața laterală a spirei cu secțiune variabilă, pe un trunchi de con? Tot cu integrale! Iar la această cheie avem capătul cu o formă eliptică, deci trebuie calculată lungimea unui arc de elipsă. - Bine, dar nu trebuie exact, exact! - Gata! Ați găsit soluția! Asta e! - Care? Între timp, pe ușa
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
nu teoretizează niciodată astfel de existențiale, ci le trăiește la cote paroxistice. Nicio urmă de cameleonism, de cabotinism la acest Crist mundan, la acest soter voluntar cu pustule canceroase în nimb, condamnat de propria-i chimie sufletească să agonizeze pe trunchiurile tuturor clipelor lumii. Josef K., alter-egoul lui Franz Kafka și al nostru al tuturor, trăiește până la capăt absurditatea, nonsensul și ridicolul procesului. Într-o seară, este ridicat de la domiciliu de către doi indivizi care în cele din urmă îl înjunghie într-
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
pădure tot felul de rădăcini sau crenguțe cu forme mai deosebite pe care le modela cu un cuțitaș sau cu dăltița și ciocanul și creea jucării. Bătrânica se bucură încă de la primul “prichindel” pe care moșul îl sculptă dintr-un trunchi care când să-l spargă pentru foc i se păru că auzi o șoaptă sau mai degrabă un scâncet de copil. Atunci ciopli din el un băiețel și-l arătă băbuței. Aceasta îl luă în brațe, îl sărută și-l
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Altul mai isteț găsește Un trifoi cu patru foi. Sar pe el cu toți grămadă Și-l strâng tare la mijloc, Se calcă pe cap și coadă Să-i ia frunza cu noroc. Fericitul cu greu scapă, Fuge sub un trunchi bătrân, Ține-n palmă frunza lată, Scuipă ... și o bagă-n sân. Referință Bibliografică: BURSUCII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1550, Anul V, 30 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
BURSUCII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341006_a_342335]
-
o ușoară tușă de penel. Mă plec sub arcul-curcubeu al culorii Și-ascult divine imnuri, eterne simfonii, Regrete și dureri amare mă încearcă Când simt curgând amurgul, Prin venele sublime ale tinereții. Clăditu-mi-ai portret de nemurire Pe tomnaticul trunchi al vieții O nimfă plânge-n mine Când tu mă-mbrățișezi... Floarea Cărbune Pictură de Mihai Cătrună) Referință Bibliografică: JERTFA ZIDURILOR / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
JERTFA ZIDURILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341046_a_342375]
-
masa cu tăceri, Ne spunem rugăciunea și poate și năpasta În zorii dimineții și-n pragul unei seri... În valea unei plângeri de toamnă-n Sohodol Bătrân, cu răni deschise, sub ceruri supărate Mă-nalț mai demn ca alții, cu trunchiul meu prea gol Ca ploaia să mă spele de moarte și păcate... Referință Bibliografică: Copacul / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
COPACUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341276_a_342605]
-
așternută peste tot în jur. Să fi fost șopotul izvorului de la piciorul stâncii? Să fi fost vântul ce se zbenguia printre coroanele copacilor? Nu mi-am putut da seama. Când sunetul era gata să se stingă, am zărit, rezemată de trunchiul meu, o fecioară neasemuit de frumoasă. Era delicată copila, cu chip alb de marmură, cu părul de aur unduindu-i-se pe umeri, cu gene lungi și blonde, ce ascundeau doi ochi de culoarea toporașilor. Piciorul îi era mic și
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
Atunci, am realizat că sunetul venea dinspre un clopoțel alb, ridicat deasupra zăpezii, iar ceea ce părea tânguire, era, de fapt, cântul biruinței. Clopoțelul delicat străpunsese stratul de zăpadă din dorințade a vesti venirea primăverii. - Înțelegi, Dragobete? Copila ce-mi îmbrățișa trunchiul, transferându-mi din căldura ei, era o zână. Zâna Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
vor jeli puțin, Pe urmă parastase îți vor pune, Tu iartă-i pe aceia care vin În preajma ta, străini de Rugăciune, Tu iartă-i pe aceia care-mi spun Că moartea în uitare te va duce Și lasă-mă din trunchiul de gorun Să-ți fiu la căpătâi de-a pururi cruce... Referință Bibliografică: Mori liniștit... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253, Anul I, 10 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
MORI LINIŞTIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341315_a_342644]
-
cântec e fals. înregistrare forțată a unei lebede când traversează lacul. penajul negru e de gală. îți place. accepți jocul. labirintul înghite cuvintele și tu te apuci conștiincios de ultimul poem în care lași să se aplece crengile sălciilor. lași trunchiurile duble să danseze într-un singur butuc. închizi ochii singur. nu vrei degete străine să-ți plece pleoapele. la final, drumul devine o sinusoidă apatică. asimptote de trăiri lasă culoar în inima ta. noaptea și ziua rostogolesc aceeași bilă. capetele
TĂLPI DEZLIPITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341359_a_342688]
-
simțurilor. Își desfăcea picioarele să-l lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
Doar la necaz, când tu, precis, Abia mă vezi că nu sunt vis... Iubește-mă de cum îți vin, Nu umbră gârbovă-n genunchi Și umilit să mă închin, Ci demn din suflet în rărunchi, Modest cum sunt, dar drept la trunchi... Iubește-mă decum îți ies În cale chiar și trist fiind, Dar bucuros și mai ales Îngrijorat și-atent să-ți prind Grimasa, apăsarea, intuind... Iubește-mă decum m-arăt Deschis la chip și drăgăstos Și nu te da timidă
IUBEŞTE-MĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342055_a_343384]
-
credinței, pe albine/ Trimit spre ceruri glas de-napoiere” - cf. Sonetul CCXCVIII) - senzual, dar nu lasciv („Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!” - cf. Sonetul I): pe trunchiul său italienizant se altoiește, din izbucnire pătimașă în izbucnire pătimașă, un sonetist din ce în ce mai eminescianizant, prin Vis/Visare și Pătimire-întru-Necuprins: „Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
sămânța, să dau fructul. floare-s eu, tu ești copacul. așteaptă-mi înfructatul ! dorinței mele, fructul oprit - coroana ta ai dezgolit. la jocul nostru de-nceput, prin stropi de lacrimi ne-am iubit.. adânc, adânc din fruct în fruct și trunchi în trunchi, îngemănați până-n pământ...până-n pământ. Referință Bibliografică: Floare-s eu, tu ești copacul / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile
FLOARE-S EU, TU EŞTI COPACUL de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342207_a_343536]
-
dau fructul. floare-s eu, tu ești copacul. așteaptă-mi înfructatul ! dorinței mele, fructul oprit - coroana ta ai dezgolit. la jocul nostru de-nceput, prin stropi de lacrimi ne-am iubit.. adânc, adânc din fruct în fruct și trunchi în trunchi, îngemănați până-n pământ...până-n pământ. Referință Bibliografică: Floare-s eu, tu ești copacul / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FLOARE-S EU, TU EŞTI COPACUL de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342207_a_343536]
-
mea mămică. Și-acum este plin cu fructe, Toți copiii să se-nfrupte. Când plouă, ne-adaposteste, Cănd e-arsita, ne umbrește Și culegem multe mere În lădițe și-n panere. Are crengi până-n pământ Ce se leagănă în vânt, Trunchiul e-nclinat nițel C-au trecut ani peste el. Primăvară înflorește, Cu flori roz se-mpodobeste, Vara-ncep să pârguiască Fructele,s-ademeneasca Oameni mari, dar și copii Ce se afla-n preajma lui. Toamnă fructele se coc Și le
MARU-NALT DIN CURTEA MICA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341889_a_343218]
-
aromă și de prospețimea tinereții sale. Avea carnea tare, acoperită cu o nuanță de maro uniform așezată pe tot corpul, culoare căpătată de la zilele de plajă. Doar sânii și petecuțul din zona bikinilor făcea contrast cu restul. O ridică de trunchi și-i scoase tricoul. Dalia nu avea nicio reacție de împotrivire. Dispăru și sutienul și acum cele două movilițe jucăușe se mișcau într-un dans fără de reguli la fiecare mișcare a fetei. Dispăru în același mod și pantalonii, apoi bikinii
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Încremenit în tâmplaria lui veche din lemn imperfecțiunea i-a adus în colțul din dreapta jos o formă circulară asemeni unei picături de ploaie care atinge suprafața unei ape. Copil fiind, ochiul meu privea exteriorul prin forma aceasta deformată. Copacii aveau trunchiurile rotunde, iar oamenii oricât de hotărâți și serioși mergeau pe alee, trupul lor apărea modificat asemeni imaginilor oglinzilor de la circ. Sentimentul de trecere al timpului îl înregistrez prin urmele lăsate pe brațarile și inelele mele de argint. După un anumit
DESPRE MINE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342302_a_343631]
-
constitui sub forma unor scenarii de dramă de scurt metraj. Acest grupaj pe care l-aș numi „piesele de rezistență”, este alcătuit din prozele: „Zina”, „Clementina”, „S.O.S.” și „Cântecul”. Prima dintre ele, „Zina”, ilustrează două aschii sărite din trunchiul comun al unei drame puternice: pierderea oamenilor dragi. Doar că direcțiile sunt diferite: o „așchie” își pierde doar capacitatea de a-și reda un sens vieții, cealaltă își pierde chiar identitatea personală și cu aceasta orice orientare existențială. A doua
LOREDANA DALIAN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342308_a_343637]
-
comoditate, indiferență...Nu, asta e tot! atât trebuia spus! Adică: Iată, acesta este etalonul, măsura, esența! Nu mai este nimic de adăugat! Așa trebuie să fim: loc de popas și de reflecție pentru cei de lângă noi, mărul din care țâșnește trunchiul copacului ce l-a rodit, pasăre îngenuncheată în marginea zărilor... Să avem o atitudine de reverență în preajma Cuvântului, să alegem tăcerea când ni se pare că avem prea multe de spus și să punem toate meritele noastre pe seama lui Dumnezeu
SĂ FII OM! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342433_a_343762]
-
numai poeții aud suspinul, șoaptele frunzelor... Privesc oglinda lacului. În ea se răsfrânge cerul, mulțumit de sine. O pasăre mai cântă legănându-se pe o ramură. Soarele trimite miriade de raze ce vibrează, ca râsul unui zeu fericit, dansând pe trunchiurile zbârcite ale arborilor, încălzindu-le frunzele rămase. Pădurea toată pare mulțumită. Și, gândesc că cerul așteaptă liniștit, rugile noastre de mulțumire. Joi, 25 noiembrie, este ziua Recunoștinței sau Thanksgiving, zi de sărbătoare a poporului american, zi de reflecție, prilej de
IN ASTEPTAREA UNEI FRUMOASE SARBATORI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 21 din 21 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342478_a_343807]
-
ghideze în drumul lor . Însă timpul nu iartă pe nimeni iar el , copacul , îmbătrânise , Crengile au început să i se usuce , frunzele să-i cadă rămânând doar câteva duzini în ceea ce mai rămăsese din falnica lui coroană . La umbră acelui trunchi găunos m-am oprit și eu , l-am privit și l-am numit " Omenie " Referință Bibliografica: Povestea unui copac / Remus Strugar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Remus Strugar
POVESTEA UNUI COPAC de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342658_a_343987]