2,162 matches
-
imperativul etic. Prima imagine a unei divinități a fost strămoșul-tată divinizat după moartea lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat copiii, membrii tribului. Strămoșul-tată divinizat și imortalizat reprezenta personificarea idealului etic. Imaginea strămoșului defunct înzestrat cu toate virtuțile (forțele sufletului) supraviețuia în memoria fiecărui membru al tribului și exercita astfel
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
era animat mai curind de curajul de a muri trupește decît sufletește. Fuga de pe cîmpul de luptă și chiar cel mai mic semn de lașitate era contiderată ca o dovadă a intențiilor rele secrete, care duc la preferarea plăcerilor vieții trupești supraviețuirii "sufletului nemuritor". Legenda relatează faptele fabulos idealizate ale strămoșilor. Fiii trebuie să se supună din generație în gene-Itție actelor de voință ale strămoșilor, povestite și, în cele din urmă, ipostaziate de legende, pentru a intra la rîndul lor după
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să se ridice, să se redreseze, ceea ce reprezintă simbolic "renașterea" elanului. Omul ar trebui să-și revină din ispita adamică să renască din "moartea elanului animant" în timpul vieții ,nu după moarte. Scopul descifrării simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie ea logică sau analogică. Simbolul "sufletului" este personificarea mitică a energiei animante. Credința în nemurirea sufletului are aceeași deschidere ca și legenda
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolizează binefacerile materiale și celebrează darurile pe care le primește omul de la pămîntul-mamă și de la soarele-tată. Dar nici un mit nu se mulțumește să simbolizeze materialitatea vieții, care conține de altfel într-un mod subiacent aspectul moral: recunoștința pentru satisfacerea nevoilor trupești fiind contrariul perfect al spiritului imoral: exaltarea irațională a dorințelor. Dacă această relație subiacentă este de natură să avertizeze asupra faptului că traducerea integrală a mitului trebuie să facă tot posibilul ca să scoată la iveală o semnificație mai profundă, este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
faze constă în faptul că spaima este insuficient de spiritualizată. Viața cosmică nu impresionează încă prin natura ei obiectivă. Atenția se îndreaptă spre evoluțiile astrale numai din cauza influenței lor asupra vieții pămîntești (anotimpurile anului) și a consecințelor acestora asupra vieții trupești a omului (ciclul sămînță-recoltă). Soarele este ridicat la rangul de divinitate grație binefacerii reale aduse de el: fecundarea pămîntului. În acest context, soarele este adorat la greci sub forma vechii divinități: Helios. Helios își pierde însă treptat importanța. El este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
armonia, în primul rînd ordinea cosmică și în final armonia sufletului. El nu mai este fecundatorul, ci iluminatorul; mai întîi iluminarea reală de către soare (Helios), apoi iluminarea simbolică: spiritul. Succesiunea ritmică zi-noapte, atît de impotantă chiar și doar pentru viața trupească, nu ar putea inspira creația mitică, dacă nu ar fi legată de sursa cea mai profundă a imaginației simbolizante: spaima sacră față de ceea ce nu poate fi cunoscut și cea fată de necunoscut, care trebuie combătută de spiritul clarificator. Armonia mișcărilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
individualizeze semnificația sacrificiului. Aparatul religios este încă din perioada aceasta pus în mișcare pentru obținerea vindecării cutărui sau cutărui bolnav. În primul rînd vindecarea bolnavilor a căror viață avea importanță publică și abia pe urmă sănătatea tuturor; mai întîi săntatea trupească și în cele din urmă SĂNĂTATEA PSIHICĂ, CEEA CE CONSTITUIE CARACTERISTICA CELEI DE A DOUA FAZE A POLITEISMULUI. La început, sănătata fizică și sănătatea psihică nu sînt concepute ca fiind net distincte. Armonia vieții psihice este considerată dept o condiție a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dacă filiația este simbol, atunci intențiile lui Dumnezeu față de oameni sînt și ele simboluri grația este simbol, iar mesajul de bucurie va avea de asemenea o semnificație simbolică. Ca să-i găsim sensul ascuns, ar fi suficient să introducem în locul morții trupești și a supraviețuirii veșnice a indivizilor, simbolul "morții" elanului animant din timpul vieții și renașterea la adevărul etic eterin în timpul vieții. Se pare într-adevăr că aceasta este singura soluție rațională, căci dacă moartea a apărut după cum se spune din cauza
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că este o unitate. Voind deci să limiteze misterul care nu poate fi definit, imaginația este tentată să-i confere o formă precisă și ce formă s-ar preta mai bine decît cea a omului viu din punct de vedere trupesc și spiritual? 2) DUMNEZEU CA PROVIDENȚĂ ȘI DUMNEZEU CA SPIRIT PUR Simbolizarea misterului vieții și morții prin imaginea unei divinități întrupate asemănătoare omului datează din copilăria omenirii, cînd strămoșul-tată era adorat ca fiind viu trupește în lumea de dincolo. În
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar fi Spirit pur. Pentru a pune capăt îndoielii prea ușor legate de credințele într-un dumnezeu întrupat filosofia teologică a încercat din totdeauna să transforme imaginea naivă în înțelegere teoretică și abstractă care nu mai este bazată pe imaginea trupească a Bunului Dumnezeu, ci este derivată din aspectul spiritual al omului. Potrivit acestei filosofii, Dumnezeul unic ar fi spiritul uman superidealizat, un spirit pur lipsit de trup. Este adevărat că mitul utilizează simbolul "Dumnezeu-Spirit" în sensul celei de a doua
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acesteia: exaltarea dorințelor și deci angoasele, falsa motivație a unora și a altora și falsele reacții care rezultă de aici. Răul acesta, vina lumii (nedreptatea lumii), și consecința sa, suferința, nu îl pot atinge decît la suprafață, în organizarea lui trupească, și îl pot chiar distruge. Dar ele nu-i pot afecta în mod decisiv organizarea intimă, armonia si bucuria. Bucuria sa se reface după fiecare asalt și rezistă chiar și în fața amenințării mortale. Eroul ia asupra lui după cum afirmă mitul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mea, sărăcia, cu care mă obișnuisem în casa”{\cîte 51}. Un Sfânt contemporan nouă - Sfanțul Ignatie Briancianinov - vorbind despre Sfanțul Vasile că despre unul care a mers multă vreme pe drumul înfrânării, al neagonisirii de cele lumești și al curăției trupești și sufletești, spune: „Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei din Capadocia - acest ierarh, un nevoitor foarte aspru, era pe deplin neagonisitor, neagonisitor până la {\footnote 46 Ibidem, p. 336.} {\footnote 47 G. Bardy, Littérature grecque chrétienne..., p. 124.} {\footnote 48 Rev. Ernest
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
făcând referire la bogăția materială și cea duhovniceasca, învață că doar cel ce nu mai cugeta la cele pământești își poate îndrepta mintea la cele cerești: „Voiești să știi cine e cel sărac cu duhul? Cel ce a dat bogăția trupeasca în schimbul bogăției sufletului, cel ce s-a sărăcit pentru duh, cel ce s-a scuturat că de o povară de bogăția pământeasca, încât a ajuns ușor și aerian, e răpit la cele de sus, cum zice Apostolul, călătorind împreună cu Domnul
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
în opera scriitorului nostru transpare și prin imaginile ofidiene. Reîntâlnindu-și iubitul după o absență de 10 ani, Alta tresare de parcă ar fi călcat pe un șarpe, realizând tristul adevăr că Cellino nu dorește nimic altceva decât o grăbită împreunare trupească. Un studiu statistic ar demonstra că Ultima noapte... este lucrarea în care șarpele, ca element mobil al sufletului, își face simțită prezența cel mai des. Romanul, prin problematica sa, e predispus unei asemenea maniere imaginare. O iubire e tulburată de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spiritual constituie axa opoziției doamna T.Emilia Răchitaru. Granițele narative și stilistice nu sunt deloc relative, ci precise, trasate repetat. Camil Petrescu insistă, tocmai cu o astfel de motivație, dar urmărind, în același timp, afirmarea obtuzității și inexpresivității, asupra materialității trupești specifice aceluiași personaj feminin, Emilia: aceasta are sân "turtit ca o minge caldă", genunchiul "neted și lucios ca sideful deasupra" dobândește, când este flexat, "două îndoituri de carne grasă, ca două toarte de vas."437 Fie și utilizarea comparației, figură
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu m-a cercetat!>>”<footnote Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999, p. 479. footnote>. Însă nu doar călugării îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui martir ca să mă
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și trupești și duhovnicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să-l și mângâiem la vreme de boală, încercare și necaz. Pe patul de suferință, creștinul și orice ins, în general, are trebuință mai mult decât oricând de atenția
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
nu m-a cercetat!>>”<footnote Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999, p. 479. footnote>. Însă nu doar călugării îmbunătățiți duhovnicește și sfințiți prin aspre nevoințe sufletești și trupești au înțeles această taină, ci și credincioșii de rând, încât aceștia din urmă au uimit chiar pe unii dintre monahi. Astfel, „unul dintre părinți povestea următoarele: Odată pe când mă aflam în Alexandria, am intrat în biserica unui martir ca să mă
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
sufletește de răceala singurătății, unii semeni de-ai noștri se sting singuri și îndurerați, fără să aibă parte de mângâierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să-i pese. De aceea suntem și trupești și duhovnicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să-l și mângâiem la vreme de boală, încercare și necaz. Pe patul de suferință, creștinul și orice ins, în general, are trebuință mai mult decât oricând de atenția
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
și în viața lui. Când varsă lacrimi pentru durerea altuia, simte și el mângâierea dumnezeiască. Și el este răsplătit de Hristos cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
urgențe psiho-afective și preludii de senzualitate, fie că e vorba de idila în peisaj marin sau în decor agroturistic, fie că ies la iveală chinurile și neajunsurile dragostei. Expert în portretizarea personajelor feminine, autorul stăruie cu eficiență stilistică asupra detaliilor trupești, recurgând la un vast repertoriu de metafore și comparații, aproape poetice, aproape parodice, aproape sarcastice. Cele cinci simțuri sunt puse la treabă prin experiențe în direct, ca să nu mai vorbim de al șaselea, al imaginarului prodigios în a sugera voluptăți
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
asediul otoman este iminent, Anna se va ascunde într-o mânăstire din oraș, încălcând planul patern de evacuare pe mare. Își va întâlni din nou amantul ce o adoră cu aceeași intensă castitate. Contrariată, dă curs puterii ei de seducție trupească, oferindu-i-se ca mireasă în schimbul convertirii lui la ortodoxia greacă. Invocă în sprijinul jocului ei erotic armonizarea conștiinței cu iubirea, cerându-i să renunțe la erezia lui latină. Așadar, voința aproape sadică a virginei, dublată de pasiune mistuitoare, lucrează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
părea Annei numai bună pentru a o seduce; drept care îi reproșează de data asta patima oarbă. Aproape scos din minți în fața acestor capricii (orgoliu plus feminitate sau fragilitate), Jean Ange se lasă pradă instinctului, împlinind atât de mult amânata împerechere trupească, spre fericirea uluită a Annei. Vor fi uniți în căsătorie de Ghenadios, călugărul ce-l va fi botezat, spovedit și binecuvântat, la cerere, pe Jean Ange. Schimbări spectaculoase se produc în sufletul amanților pe măsură ce asediul și războiul primejduiesc de moarte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Bobotează, pe 6 ianuarieă, care se consumă doar o săptămână, până pe 13 ianuarie, dimineața pe nemâncate. Pe parcursul anului o pot consuma doar cei ce postesc până la orele 16-17, începând de la miezul nopții. Ea este bună pentru orice fel de boli trupești, la alungarea neajunsurilor pricinuite de farmece, pentru alungarea dăunătorilor din culturi sau pentru sfințirea diferitelor obiecte. - Aghiazma Mică ce se face oricând este nevoie și se consumă dimineața pe nemâncate. Literatura religioasă indică și împrejurările mai importante în care apa
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]