20,025 matches
-
trăiască copiii, zise individul intrând și scoțând de sub un costum de pe vremea lui Gagarin mai multe mostre de jaluzele. — De unde vii, frate? zise uimit Felix S 23. Dă p-acilea, răspunse omul. Dom’ șef, pot să-mi scot, cât discutăm, tubul? — Scoate-l, măi, zise Felix. Aplecându-se de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai multe mostre de jaluzele. — De unde vii, frate? zise uimit Felix S 23. Dă p-acilea, răspunse omul. Dom’ șef, pot să-mi scot, cât discutăm, tubul? — Scoate-l, măi, zise Felix. Aplecându-se de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap mațul de cauciuc și la urmă își deșurubă și globul, așezându-l la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap mațul de cauciuc și la urmă își deșurubă și globul, așezându-l la picioare lângă tub. — Să mă omori - zise omul ștergându-se de sudoare -, da’ nici până astăzi nu m-am putut obișnui cu toată fierăria asta. Da’ dacă astea sunt condițiili... Păi cine te pune să umbli așa în spațiu? zise Dromiket 4. — Nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sclipiră ochii lui Jan. Dacă plătiți în uraniu, o vând și pă mama! „Lactosan” aveți? — Avem, măi! interveni Felix S 23. Du-te și-adu smochinele, că ne ții în loc! Cât ai clipi, Jan își puse globul pe cap, luă tubul de oxigen în spinare și ieși în imponderabilitate. Reveni rapid cu o pungă de smochine, cu patru jaluzele și cu trei pachețele de gumă. Getta 2 îi numără cinci fise de uraniu, cât îi ceru meseriașul, apoi Felix îi sugeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Comemorari > ATELIER Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 378 din 13 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Atelier Plictisit de tăcere și singurătate, În cabina de noapte Visează să se apuce de pictură De amplă anvergură. A adunat pensule, tuburi diferite, Șevaletul Și a început să picteze cu încetul: Nu cerul de noapte Cu fantastice speculații astrale, Ci peisaje, reprezentări banale, Cu soare pe munte cocoțat La răsărit și la scăpătat; Câmpii smălțuite cu flori; Cum pleacă ori se întorc
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
500 de franci francezi, adică 447.587 de lei. Împreună cu taxele vamale și cele de transport, costul realizării bastonului a ajuns la 500.000 de lei. Bastonul lui Averescu [5] e din aur, cu titlul de 750‰. Are forma unui tub cilindric, având la capete două capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea purpurie (astăzi roasă de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile și
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
Am terminat. Ies repede pe balcon, la aer, cu speranța că nu am să vomit. Mi-e greață. Din balcon vedeam în bucătărie. El cu bunica lui rădeau de mine. Nu le-am făcut nimic rău. Merg la baie. Văd tubul de diazepam. Abia l-am cumpărat. Conține 30 de comprimate. Le așez pe toate în mână și le îndes pe gât. Mă întind în pat. O amețeală plăcută mă cuprinde. Deodată îi aud vocea lui. - De ce ai făcut asta? Visam
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
pereții, pe degete, în palme și pe corp, la locul de contact, simt un lichid vâscos, sunt absorbit de un tunel elastic, inelar, vuietul șuierător se amplifică, cad în gol, mă izbesc, un miros insuportabil ca de intestin în putrefacție, tubul prin care sunt aspirat devine tot mai strâmt, ca un lumen care se strânge, mă simt imobilizat, mă zbat să mă desprind din masa ca un gel, din mâlul ca de mlaștină, hârâitul, șuierul, turbulențele ca de burduf mă năucesc
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
dintre brancardieri, că ne sufocăm de la parfumul ăsta răsturnat! Poti să duci de-aicea și covorul? “Parfum și miros de oaie udă!!!!!” îmi vine să glumesc, dar limba uscată și țeapănă nu mă ascultă...îmi zgârie doar dureros gura, pe lângă tubul de oxigen, atât de brutal vârât pe gât... În mâna stângă, strâng, cu putere, carnețelul în care am scris. -Pare o criză de diabet. Cu Sărbătorile, toți fac abuz...mormăie, pentru sine, mustăciosul. Mă urcă pe targă, ca pe un
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
cu varză la murat. Cumpăram câte o sută de pepeni și îi țineam în beci la răcoare, consumându-i până la mijlocul toamnei. Și mere țineam în beci, stăteau bine, mai ales că aici aveam o fântână de 7 m, cu tuburi de 1 m, de fapt primul lucru pe care l-am făcut înainte să începem la casă (este și azi). Prăvălia era pavată cu piatră de stâncă tăiată în gatere speciale la Albești de Muscel și așezate în ordine ținând
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
cearșaf și îl ocărâse din nu știu ce motiv, își văzu în tăcere, așa cum făcea întotdeauna, de treburile gospodărești, cât mai departe de bucătăria unde ea trebăluia. Nu era încă ora opt, dar ulița era plină de copii. Își găsiseră joaca în tuburile de beton aduse în urmă cu câteva zile. Ăi de la raion doreau să facă o nouă conductă pentru apa necesară la fabricile din oraș. - ´Neața, Șerbane! îl trezi din gânduri un vecin ce trecea pe uliță. P-acasă, p-acasă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
o nouă conductă pentru apa necesară la fabricile din oraș. - ´Neața, Șerbane! îl trezi din gânduri un vecin ce trecea pe uliță. P-acasă, p-acasă? - ´Neața! Apăi, merg în schimbul doi, în săptămâna asta! - Aha, îi bine! No, or adus tuburile astea, dar de lucru nu știu când s-or apuca. - S-or apuca ei, că altfel nu le-ar fii adus. Cică mai fac un furnal la fabrica de ciment și au nevoie. - Ne îngropă praful... - Apoi, pă noi, nu
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
noi, nu, da, la oraș... Ei, nu le poți avea pă toate! Nu mai auzi răspunsul vecinului, deja era destul de departe, iar atenția lui se îndreptă spre cei trei băieți care făceau echilibristică, luându-se la întrecere, pe unul dintre tuburile de ciment. Îl recunoscu pe Ionuț, nepotul nevestei, nu era mai mare de cinci ani dar aspru ca o sfârlează, se ținea scai de ăia cu șase - șapte ani mai mari decât el. - Mă, Ionuț, mă, potolește-te că pici
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
noapte de decembrie, spre rușinea familiei. Doar că oamenii uită repede, așa că totul se pierduse în negura timpului ca și cum nu ar fii fost. Acum, la începutul anilor șaizeci, nu avea de ce să se plângă, ajunsese maistru la secția de tras tuburi, avea o casă aranjată, câteva orătănii în curte și doi șoldani ca să îi taie de Crăciun. Mulțumit pe de-antregul însă nu era. Și nu doar lipsa copiilor era cauza. Maria îi strica de multe ori zilele ce puteau fii liniștite
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
fără să își poată explica, aștepta cu destulă nerăbdare să vadă ce se va petrece. În capătul străzi apăru bicicleta cu poștașul Vasile, tocmai când Șerban îl atenționă încă o dată pe Ionuț, care era gata, gata să se prăvălească de pe tub, și vroia să se întoarcă în curte. Trebuia să sfarme niște porumb, să ducă la moară. Avea nevoie de mâncare bună pentru cei doi șoldani dacă dorea slănina groasă și cârnați pe măsură, de Crăciun. Dând cu ochii de poștaș
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
bine ca lucrurile astea să se uite, arătă el spre scrisoare încă nedesfăcută. - Buzele-mi sunt lipite nea Șerbane, n-ai grijă. Puțin dezamăgit, poștașul își încălecă bicicleta și se îndepărtă urmat de ceata de copiii care părăsiseră în grabă tuburile și se luară la întrecere cu el. Șerban mai zăbovi o clipă în poartă, cu privirea pe plicul alb ca zăpada, neîndrăznind să îl deschidă. O neliniște îi cuprinse sufletul și în cele din urmă, îl vârâ adânc în buzunarul
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
o doamnă într-o stare foarte gravă.Din câte am înțeles a venit la spital într-o fază finală de cancer. Era hrănită după operație prin gastrostomă și am văzut cu câtă răbdare o hrăneau asistentele cu siringa printr-un tub aflat în stomac.În urma unei crize puternice, întregul colectiv medical s-a mobilizat și a luptat cu moartea, readucând viața în acel corp mic și slăbit ,de trei zeci de Kg.Lupta fără odihnă a medicilor ,asistentelor,a tuturor cadrelor
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
strângeam mereu în brațe, uimit de fragilitatea corpului ei și de pielea catifelată și fină. Suzana era o femeie care punea mare preț pe îngrijirea corpului și a pielii. Avea tot felul de borcane și borcănele cu pomezi și creme, tuburi cu alifii și unguente, unele pentru corp, altele pentru ten și altele pentru mâini. Mă distram privind-o cât de concentrată era asupra acestui program pe care îl desfășura în fiecare dimineață și mai ales seara. Dimineața, când se pregătea
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
Marinela Preoteasa Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Vitralii O orgă într-o pădure O antologie de poezie este ca o orgă într-o pădure vastă. Vine vântul și-i înfioară clapele, îi desfunda tuburile, îi desfereca răscrucile, îi sufla putere, îi insufla avânt - si orgă intra în percuție cu toate sunetele gamei, în rezonanță cu gamă Cosmosului. Este o orgă ce nu sună niciodată monoton, linear; în piruete de contrapunct, sunetele ei se armonizează
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
Mircea, nu de o cutie metalică, rece și fără suflet. Știa că în salonul de tranzit o aștepta mama conectată la diverse aparate și furtunuri de oxigen. Îi era destul de greu să o vadă așa într-o stare inertă, cu tuburi și fire peste tot pe lângă patul ei metalic de spital. Știa că Mircea este lângă ea sufletește. Nu se îndoia de acest lucru. Nu știa ce va face dacă mama va părăsi prea devreme această lume. Ce se va întâmpla
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
obișnuită de tensiune.Prin percepția aproape delirantă a simțurilor, autaorea se înalță în zonele oculte ale spiritului, precum într-un impuls magic. Melania Cuc privește lumea printr-un ochian al simțului ocular, un fel de aranjament de oglinzi într-un tub cu cioburi colorate, care prin rotație crează ochiului inedite imagini.Alchimia verbului declanșează viziuni spagirice, iluminări fantaste ale ființei: “La liziera cu rezervația de vânătoare în carantină, lichienii cresc ca solzii Leviathanului de-a lungul șirii spinării unui domn singur
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
lor mâna pumnalul în inima copiilor lor, sau care ar privi cu nepăsare pe altii făcând lucrul acesta, indiferent cât timp ar avea sau ce vârstă ar avea copilul respectiv, decât cele care acceptă sau cer că medicul să înfigă tubul unui aspirator în craniul copilului din pântecele lor, pentru a-i absorbi creierul și pentru a-i imploda astfel cutia craniana, făcând avortul mai puțin dureros. Dar oare care este diferența între o situatie sau alta? Diferența este desigur în
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
Și cine mă răsfăța cu gânduri abstracte, făcându-mă să uit? Până aici! Hai să ne întoarcem la Eliade și la străzile din copilărie. Mai bine așa decât reculegerea testelor de algebră. Niciodată nu am văzut limpede matricele, precum nici tuburile de deasupra patului. La ce folosesc ele? Un omen care distribuie o substanță transparentă, aproape invizibilă, picătură cu picătură, până în timpul mitic al originilor, dincolo de spațiul profan cu valoare limitată, geometrică, divizabilă și previzibilă. Ei da, geometria, vizuală sau nu
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
Spărgătorii de mituri”, ca să dovedească posibilitatea reală a unei evadări la capătul căreia autorilor le sunt deschise larg brațele libertății, au croit cu ajutorul unei recuzite nu prea credibile, de exmplu o plută prevăzută, pentru a sta deasupra apei, cu trei tuburi gonflabile (!), au transformat un acordeon într-un fel de pompă pentru a umfla „ambarcațiunea”, „temerarii” au „accesat” adezivul uscat și l-au emulsionat pentru a lipi fundul bărcii în vederea etanșietății, au dus-o pe acoperiș prin tubul de ventilație, etc.
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
apei, cu trei tuburi gonflabile (!), au transformat un acordeon într-un fel de pompă pentru a umfla „ambarcațiunea”, „temerarii” au „accesat” adezivul uscat și l-au emulsionat pentru a lipi fundul bărcii în vederea etanșietății, au dus-o pe acoperiș prin tubul de ventilație, etc. Variantă credibilă sau îndoielnică, foarte puțin plauzibilă. Pericolul real și cel mai mare îl reprezenta însă fluxul și refluxul, curenții nestatornici ai golfului și nu în ultimul rând rechinii, care mișunau zi și noapte și ar fi
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]