KorAP: Find »[drukola/base=tumoral & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...376 >

9,381 matches

Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

colon (Brueckner și colab., 2007). Studiile ulterioare au identificat hipermetilarea genelor supresoare tumorale (Herman și colab., 1995) și mai recent s-a raportat inactivarea genelor miARN prin metilarea ADN (Lujambio și colab., 2007). Hipermetilarea insulelor CpG din promotorii genelor supresoare tumorale este un eveniment important în inițierea tumorală care determină inactivarea acestor gene, de exemplu genele Rb (Sakai și colab., 1991), hMLH1(Herman și Baylin, 2003) sau BRCA (Esteller și colab., 2000). Hipermetilarea apare în diverse stadii de dezvoltare a cancerului

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
au identificat hipermetilarea genelor supresoare tumorale (Herman și colab., 1995) și mai recent s-a raportat inactivarea genelor miARN prin metilarea ADN (Lujambio și colab., 2007). Hipermetilarea insulelor CpG din promotorii genelor supresoare tumorale este un eveniment important în inițierea tumorală care determină inactivarea acestor gene, de exemplu genele Rb (Sakai și colab., 1991), hMLH1(Herman și Baylin, 2003) sau BRCA (Esteller și colab., 2000). Hipermetilarea apare în diverse stadii de dezvoltare a cancerului și poate afecta genele implicate în ciclul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
metilării diferențiate a IGF2 și nu de cel al H19 (Cui și colab., 2002). 501 De asemenea, aceiași autori au raportat la pacienții cu cancer colorectal (analiza în paralel pentru trei pacienți atât a țesutului normal cât și a țesutului tumoral) pierderea imprintingului pentru IGF2 asociată cu hipometilarea atât în țesutul tumoral cât și în țesutul normal colonic. Pentru cromozomul 11, alături de pierderea imprintingului pentru IGF2 și H19, a fost identificat un nou marker pentru diagnosticul cancerului colorectal, reprezentat de transcriptul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și colab., 2002). 501 De asemenea, aceiași autori au raportat la pacienții cu cancer colorectal (analiza în paralel pentru trei pacienți atât a țesutului normal cât și a țesutului tumoral) pierderea imprintingului pentru IGF2 asociată cu hipometilarea atât în țesutul tumoral cât și în țesutul normal colonic. Pentru cromozomul 11, alături de pierderea imprintingului pentru IGF2 și H19, a fost identificat un nou marker pentru diagnosticul cancerului colorectal, reprezentat de transcriptul LIT1 (Tanaka și colab., 2001). LIT1 este exprimat preferențial de alela

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și H19, a fost identificat un nou marker pentru diagnosticul cancerului colorectal, reprezentat de transcriptul LIT1 (Tanaka și colab., 2001). LIT1 este exprimat preferențial de alela paternă. Pierderea imprinting-ului pentru LIT1 a fost raportată pentru patru dintre cele 10 țesuturi tumorale colorectale analizate (Tanaka și colab., 2001). ID4 31.2.2. CANCERUL DE SÂN ȘI IMPRINTING-UL GENETIC În cancerul de sân, malignitate heterogenă din punct de vedere genetic, a fost raportată atât pierderea hetetozigozității cât și a imprinting-ului pentru regiunea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
modificarea imprintingului normal, 30% dintre pacienți prezentând expresia bialelică a IGF2. În carcinoamele de sân invazive, s-a constatat pierderea imprinting-ului pentru PEG1 o genă imprintată din cromozomul 7 (Kobayashi și colab., 1997), cu rol în progresia și/sau invazia tumorală (Pedersen și colab., 1999). De asemenea, în regiunea 1p31 a fost identificată o genă amprentată care codifică pentru un factor de creștere desemnat NOEY2 (Yu și colab., 1999). Această genă poate juca un rol important în dezvoltarea cancerelor de sân

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
metilării (tabelul 31.6) (Perry și colab., 2006) care pot constitui biomarkeri de prognostic și diagnostic (Esteller și colab., 2001). 31.2.4. CONCLUZII Dereglarea imprinting-ului genetic în cancer este datorată pe de o parte silențierii genelor supresoare ale creșterii tumorale și pe de altă parte metilării aberante a ADN care afectează expresia genelor amprentate. Pierderea imprinting-ului (LOI) pentru locusul IGF2-H19 a fost asociată cu o varietate de tumori. În tumorile Wilms, pierderea imprinting-ului IGF2 a fost asociată cu expresia alelei

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
obținut imunizarea pe bază de ADN, la diferite animale de laborator. Astfel, s-a stimulat imunitatea față de virusul herpes simplex, virusul hepatitei B (HBV), HTLV-1, HIV-1, apoi față de antigenul de suprafață al virusului hepatitei C, față de agentul malariei, față de antigene tumorale și produși ai oncogenelor, precum și față de antigene de importanță veterinară. Țesutul muscular și tegumentul pot să reprezinte sedii ale sintezei antigenelor, servind ca zone de inducere a răspunsului imun in vivo. Uneori, acesta poate fi pe termen lung și realizat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de colon. O varietate mare de strategii terapeutice pentru tratamentul neoplaziilor se află în studiu, pe modele animale și încercări clinice la om. Printre ele este utilizarea tehnicii expansiunii in vivo și transferul adoptiv al celulelor T citotoxice cu specificitate tumorală, în prezența sau absența unor citokine recombinante (Rosenberg și colab., 1985-1993), vaccinuri bazate pe antigenul tumoral (Cheever și colab., 1986; Stevenson și colab., 1995) și anticorpi monoclonali anti-tumorali, conjugați cu toxine (Trail și colab., 1993; Vivetta și colab., 1993). Una

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
modele animale și încercări clinice la om. Printre ele este utilizarea tehnicii expansiunii in vivo și transferul adoptiv al celulelor T citotoxice cu specificitate tumorală, în prezența sau absența unor citokine recombinante (Rosenberg și colab., 1985-1993), vaccinuri bazate pe antigenul tumoral (Cheever și colab., 1986; Stevenson și colab., 1995) și anticorpi monoclonali anti-tumorali, conjugați cu toxine (Trail și colab., 1993; Vivetta și colab., 1993). Una dintre cele mai recente și inovative strategii în acest domeniu se bazează pe imunizarea genetică. În

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
dovedit a fi eficiente in inducerea răspunsului imun protector față de agenții infecțioși. S-a evidențiat și inducerea unui răspuns imun antitumoral. De mare interes pentru tratamentul tumorilor, pe calea injectării ADN, sunt strategiile care țintesc în mod specific distrugerea celulelor tumorale și protejarea celulelor sănătoase. O metodă de țintire directă cu vaccinuri are la bază inocularea intratumorală. O astfel de metodă a fost utilizată pentru inducerea imunității față de tumorile transplantabile, de tipul adenocarcinomului de colon CT 26 (H-2kd) care, în mod

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
care, în mod normal, sunt slab imunogenice. Este cunoscut faptul că nivelul expresiei moleculelor CMH I scade până la anulare pe suprafața celulelor maligne. Metoda presupune injectarea intratumorală a genelor pentru antigenele alogenice CMH clasa I. Rezultatul este creșterea capacității celulelor tumorale de a prezenta antigenele specifice și implicit recunoașterea acestora de către sistemul imunitar și descreșterea dimensiunii tumorilor. O asemenea abordare oferă o cale indirectă de intensificare a antigenicității celulelor tumorale și demonstrează că în anumite cazuri, vaccinarea ADN poate oferi protecție

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
pentru antigenele alogenice CMH clasa I. Rezultatul este creșterea capacității celulelor tumorale de a prezenta antigenele specifice și implicit recunoașterea acestora de către sistemul imunitar și descreșterea dimensiunii tumorilor. O asemenea abordare oferă o cale indirectă de intensificare a antigenicității celulelor tumorale și demonstrează că în anumite cazuri, vaccinarea ADN poate oferi protecție terapeutică antitumorală. O altă cale de a ținti direct situsul tumoral cu vaccinuri ADN este aceea a plasării genei de interes sub controlul unui promotor cu specificitate de țesut

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
sistemul imunitar și descreșterea dimensiunii tumorilor. O asemenea abordare oferă o cale indirectă de intensificare a antigenicității celulelor tumorale și demonstrează că în anumite cazuri, vaccinarea ADN poate oferi protecție terapeutică antitumorală. O altă cale de a ținti direct situsul tumoral cu vaccinuri ADN este aceea a plasării genei de interes sub controlul unui promotor cu specificitate de țesut, astfel că expresia genică se va desfășura numai la situsul tumoral. Această tehnică a fost utilizată într-un sistem model în care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
protecție terapeutică antitumorală. O altă cale de a ținti direct situsul tumoral cu vaccinuri ADN este aceea a plasării genei de interes sub controlul unui promotor cu specificitate de țesut, astfel că expresia genică se va desfășura numai la situsul tumoral. Această tehnică a fost utilizată într-un sistem model în care regiunea ce flanchează capătul 5’ al genei tirozinazei sau proteinei 1 tirozinaza (TRP-1) este adecvată pentru expresia genei β-galactozidazei în liniile celulare de melanoame și în melanocitele umane și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
liniile celulare de melanoame și în melanocitele umane și murine (Vile și Hart, 1993). De notat că expresia genică a fost detectată într-un număr mic de tipuri celulare, ceea ce denotă restricția expresiei genice. Dacă se cunosc promotori cu specificitate tumorală, este posibilă țintirea directă a tumorii cu gene corespunzătoare. Introducerea ADN mediată de receptori este o a treia metodă posibilă prin care genele pot fi direcționate precis spre tumori. Această metodă a fost testată inițial în modele netumorale, dar poate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de receptori este o a treia metodă posibilă prin care genele pot fi direcționate precis spre tumori. Această metodă a fost testată inițial în modele netumorale, dar poate fi aplicată pentru tumori, dacă se cunosc markeri de suprafață cu specificitate tumorală. În acest caz, ADN este cuplat cu proteine specifice care interacționează cu receptorii suprafeței celulare. Tehnica a utilizat în principal particule de adenovirus sau peptide fuzogenice de influenza pentru a media transferul genelor de interes, deoarece proteinele de atașare virală

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
mod specific cu receptorii de suprafață celulară (Wagner și colab., 1992). Deși această tehnică încă nu a fost utilizată în țintirea tumorilor, teoretic, ea reprezintă o cale foarte promițătoare de transfer direct al ADN în celulele tumorii pe calea markerilor tumorali de suprafață. Amplificarea răspunsului imun se poate induce și prin introducerea genelor CMH clasa I în tumori, prin stimularea expresiei moleculelor costimulatoare și creșterea producției de citokine, toate acestea conducând la stimularea răspunsurilor inflamatorii locale sau sistemice. S-a constatat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
și limfoame, moleculele CMH I au un nivel redus de expresie, datorită mai multor cauze, printre care pierderea genelor transportorului de peptide și mutațiile în gena β2-microglobulinei, precum și apariția dereglărilor transcrierii. In absența moleculelor CMH I și a prezentării antigenului tumoral, tumorile scapă mecanismelor de supraveghere imună. Ipoteza este susținută prin experiențe în care transfecția tumorilor cu gene CMH I a determinat amplificarea răspunsului imun anti-tumoral și rejectarea masei tumorale. În aceste cazuri, expresia crescută a moleculelor CMH I pe suprafața

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
dereglărilor transcrierii. In absența moleculelor CMH I și a prezentării antigenului tumoral, tumorile scapă mecanismelor de supraveghere imună. Ipoteza este susținută prin experiențe în care transfecția tumorilor cu gene CMH I a determinat amplificarea răspunsului imun anti-tumoral și rejectarea masei tumorale. În aceste cazuri, expresia crescută a moleculelor CMH I pe suprafața celulelor tumorale a stimulat prezentarea antigenului tumoral și declanșarea răspunsului imun antitumoral protector. Într-o abordare diferită, o altă cale indirectă de stimulare a unui răspuns imun la nivelul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
scapă mecanismelor de supraveghere imună. Ipoteza este susținută prin experiențe în care transfecția tumorilor cu gene CMH I a determinat amplificarea răspunsului imun anti-tumoral și rejectarea masei tumorale. În aceste cazuri, expresia crescută a moleculelor CMH I pe suprafața celulelor tumorale a stimulat prezentarea antigenului tumoral și declanșarea răspunsului imun antitumoral protector. Într-o abordare diferită, o altă cale indirectă de stimulare a unui răspuns imun la nivelul situsului tumoral a fost realizată prin transfecția genelor CMH I alogenice în tumori

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Ipoteza este susținută prin experiențe în care transfecția tumorilor cu gene CMH I a determinat amplificarea răspunsului imun anti-tumoral și rejectarea masei tumorale. În aceste cazuri, expresia crescută a moleculelor CMH I pe suprafața celulelor tumorale a stimulat prezentarea antigenului tumoral și declanșarea răspunsului imun antitumoral protector. Într-o abordare diferită, o altă cale indirectă de stimulare a unui răspuns imun la nivelul situsului tumoral a fost realizată prin transfecția genelor CMH I alogenice în tumori. Plautz și colaboratorii (1993) au

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
aceste cazuri, expresia crescută a moleculelor CMH I pe suprafața celulelor tumorale a stimulat prezentarea antigenului tumoral și declanșarea răspunsului imun antitumoral protector. Într-o abordare diferită, o altă cale indirectă de stimulare a unui răspuns imun la nivelul situsului tumoral a fost realizată prin transfecția genelor CMH I alogenice în tumori. Plautz și colaboratorii (1993) au evidențiat stimularea răspunsului imun la șoarece prin transferul genelor CMH I alogenice în tumori slab imunogenice de tip adenocarcinom CT 26. Experimentul a demonstrat

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
CT 26. Experimentul a demonstrat că injecția intratumorală a unei gene recombinante H-2KS, în tumori CT 26 de la șoarecele BALB/c (H-2Kd), a generat limfocite splenice cu activitate litică față de țintele CT 26. În plus, la șoarecii presensibilizați cu celule tumorale care exprimă H-2KS, dimensiunea tumorii a scăzut după vaccinarea cu ADN care codifică H-2KS. Investigațiile au evidențiat posibilitatea de a activa răspunsul imun cu specificitate tumorală, prin expresia unor molecule străine, CMH I pe celulele tumorale de adenocarcinom care, în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
cu activitate litică față de țintele CT 26. În plus, la șoarecii presensibilizați cu celule tumorale care exprimă H-2KS, dimensiunea tumorii a scăzut după vaccinarea cu ADN care codifică H-2KS. Investigațiile au evidențiat posibilitatea de a activa răspunsul imun cu specificitate tumorală, prin expresia unor molecule străine, CMH I pe celulele tumorale de adenocarcinom care, în mod normal, sunt slab imunogenice. S-a dovedit astfel capacitatea de a stimula răspunsul imun prin modificarea contextului în care este prezentat sistemului imunitar antigenul tumoral

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2006) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]