6,704 matches
-
Dar acum trebuie să fie. Nu există altă soluție. Dușmanul e prea puternic. - A avut timp să aducă artileria de sub zidurile Sucevei, poate, până aici... - Nu. - Nu??? - Nu. Nu mai există artilerie sub zidurile Sucevei. - Nu... mai există... - Nu. Toate tunurile au explodat. Cu muniție cu tot. - Focul... murmură Alexandru, fascinat de tot ce se Întâmpla. - Da. Focul. Ascultă, Pietro. Spune-i voievodului ce ți-am spus eu. Va ști ce să facă. - Bine... Ștefănel... Pietro zâmbi pronunțând acest nume. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Iluzionistul „Ține minte, mă pot schimba pe nesimțite. Va fi ca atunci când țiam vorbit prima oară, sub marele tun Zam-Zammah...“ „Eram doar un băiat îmbrăcat ca oamenii albi - când m-am dus prima dată în Casa Minunilor. Și a doua oară erai un hindus. Care să fie cea de-a treia incarnare?“ Rudyard Kipling, Kim PRAN NATH ( centrat, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
teritoriile intacte, dacă nu și cu mândria. Când regina Victoria a fost proclamată împărăteasa Indiei, cel de al unsprezecelea nabab a luat parte la ceremonii și s-a asigurat că regatul său este recunoscut ca stat, prin unsprezece salve de tun, convins că de acum înainte descendenții săi vor ocupa locuri aproape de capul mesei, alături de personajele importante care guvernează toate activitățile din India britanică, începând cu cea mai neînsemnată petrecere a departamentului de salubritate și până la cea mai pretențioasă recepție imperială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și până în zilele noastre, atunci când sosește în teritoriul direct controlat de englezi (cu puțini kilometri mai sus) sau în alt stat princiar, nababul din Fatehpur trimite un servitor înainte, ca să se asigure că se vor trage cele unsprezece salve de tun. Dacă nu, nu mai are loc nici o sosire. Indiferent cât de mare este această onoare, nababul Murad nu uită că este mult mai mică decât cea de douăzeci și unu de salve acordată Nizamului de Hyderabad, un personaj fabulos de bogat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pe moment, este ca și cum fiecare ar cânta o melodie diferită, până când, cu niște ultime lovituri iritante ale alămurilor, formația tace brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de umbră a regelui-împărat. Umbra clipește involuntar la asemenea zgomot, încearcă să-și ascundă tresărirea, dar simte că pielea i se face de găină sub uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adunați să asculte o cuvântare care sfidează noua lege marțială proclamată de general. Intrarea a fost atât de îngustă, încât generalul n-a putut să-și introducă mașinile blindate, lucru care l-a iritat foarte tare, pentru că spera să folosească tunurile lor de mare calibru. Era al naibii de cald și el, ca de obicei, suferea în tăcere. Durerea generalului era permanentă, nu contenea nici o clipă, era la fel de severă ca întotdeauna. Cu toate că picioarele sale sclerotice, de două ori greu încercate, trimiteau semnale dureroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este gara și șirurile de bungalouri ale civililor. Continuă să meargă. Chiar dacă a avut noroc cu soldații, îi piere tot curajul. Când se apropie, vede că ferestrele gării au fost astupate cu saci de nisip, iar soldații englezi armează un tun aflat la intrare. Se oprește un moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ce să fie abordat, când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul de marfă, transformat ca să poată transporta tunuri. Hrana și alte provizii sunt descărcate de soldații Sikhs, supravegheați îndeaproape de ofițerii englezi, ori de câte ori sunt nevoiți să ajungă în preajma femeilor sau copiilor. În mijlocul confuziei, Pran se strecoară în tren. Curând, urmărește câmpurile pe lângă care trece, spre sud. Pagină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Diferența este destul de subtilă. Caracterul nu presupune inteligență. De cele mai multe ori, sportul are un rol mai important în formarea individului decât cărțile, iar sportivii (care pot face alte lucruri, cum ar fi să călărească, să se îndrepte încet spre un tun, să-i țină în ascultare pe nativi) au un statut social mai bun decât cei care dau citate din poeți enumeră multiplii lui x. Înghesuită în spatele dulapului lui Bridgeman se poate găsi ediția curentă a revistei universității, The Isis, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la fel de bine se putea numi George sau John; unul din sfinții cu rezonanțe englezești care n-ar admite absurdități sau inepții și ar crea o bună imagine în luptă. De la parapetul fortului care se năruie, se ivește gura țevii unui tun modern, de 15 centimetri, îndreptat spre mare. Conținutul acestei perspective este nou pentru Johnatan, dar ceva din acest aranjament i se pare familiar. După ani petrecuți în Europa, se întoarce într-o lume cu două viteze, una îl trage în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au fost acelea. Un bungalou aflat în centrul unei construcții de lut ars, se fălește cu un drum de acces marcat de o bordură de piatră decolorată, un catarg cu steagul pavilionului britanic decolorat de soare și o pereche de tunuri în miniatură, instalate de fiecare parte a verandei, cu țevile îndreptate spre oraș. Ridicat pe ceea ce s-ar putea numi un teren înalt, aici în delta râului, se află la jumătate de milă sau cam așa de plajă, destul de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcând semne spre Gregg. Marchant se apleacă spre el cu un aer confidențial. — Jumătate din timp nu te aude. Este tare de urechi, din război, când i-au spart timpanele. Odată, la Beaumont Hamel a trebuit să tragem salve cu tunurile de 20, timp de treizeci și șase de ore, în linie dreaptă. Nimeni n-a mai auzit nimic după aceea vreo săptămână, iar el a rămas așa. De atunci spune că aude totul ca un fluierat, își termină el explicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am acceptat foarte greu, dar maiorul să zicem că era în elementul său. — Într-adevăr. La început râul este aglomerat, duzini de ambarcațiuni îl răscolesc în sus și-n jos, transportând mărfuri sau persoane, una din ele chiar cu un tun Maxim montat pe copertină, transportând soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Românie vindecată de rău. Apoi am conti nuat: Ce detești cel mai mult? — Oportunismul și îngâmfarea. — Care e deviza ta? — Să râd. A ta? — Să ajut, am răspuns. Iată penultima întrebare: Cum ai vrea să mori? — În patul meu, sănătoasă tun, iertându-i pe cei care mi-au dorit răul, glumi Ioana. Poate așa îl îmbunez pe Sfântul Petru și-l fac să spună: „Haide, intră repede în rai până nu mă răzgândesc.“ Dar tu? Eu aș vrea să mor împărtășită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe chip așternându-i-se o expresie sumbră. — Cu scopul de a ne da o lecție, continuă Kuei Liang, britanicii au lansat un asalt asupra Cantonului și întreaga provincie a fost înfrântă. Având împreună douăzeci și șase de nave cu tunuri, britanicii și francezii, ajutați de americani - „observatori imparțiali“, zic ei - și de ruși, care s-au alăturat pentru jafuri, au sfidat-o pe Majestatea Voastră. Nu am o vedere completă asupra chipului soțului meu, dar îmi pot imagina expresia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe barbari să negocieze. Ei doar au amenințat cu războiul și... Kuei Liang face o pauză și se întoarce spre ginerele său. Prințul Kung face un pas înainte și termină fraza în locul lui Kuei Liang: — Rușii au tras ieri cu tunurile. De teamă că ei ar putea să amenințe capitala, ministrul Yi Shan a semnat tratatul și a acceptat condițiile rușilor. Iată, Majestatea Voastră, un exemplar al tratatului. Împăratul Hsien Feng ia încet documentul: — La nord de râul Amur și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nici o șansă să își arate măiestritele deprinderi de luptă din artele marțiale. Cădeau împușcați înainte chiar de a-și zări inamicul. Cavaleria mongolă era celebră pentru invincibilitatea sa. Trei mii au pierit într-o singură zi. Au fost măturați de tunurile și puștile occidentalilor precum frunzele uscate de vântul toamnei târzii. Împăratul Hsien Feng era ud de transpirație. Febra mare îl secătuise atât de mult de energie, încât nici nu mai putea să mănânce. Curtea se temea că va ceda în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îl lovește pe eunucul care vine să-i dea medicamentul. De dragul sănătății MajestățiiVoastre, iertați-ne. Prințul Ts’eng îl apucă pe împărat de picior. Permiteți-mi să-mi iau adio, atunci. Mă voi duce să mă pun eu însumi în fața tunurilor. — Încetează cu prostiile. Hsien Feng își părăsește tronul și îl ajută pe prințul Ts’eng să se ridice de jos. Frate, o dată ce voi fi departe, la adăpost, voi putea să duc o politică mult mai logică pe câmpul de bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
liniștit și nu exista nici un semn cum că ar fi ceva neobișnuit. La prânz a început să plouă. Gărzile m-au întrebat dacă pot să intre înăuntru și le-am dat permisiunea. Eram toți foarte obosiți... Și atunci am auzit tunurile. Am crezut că visez, și așa au crezut și gărzile. Unul chiar a afirmat că a auzit tunetul. Însă într-o clipă am simțit miros de fum. La scurt timp după aceea, un paznic a alergat să ne spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cum îndrăznești să mă lovești!? îmi strigă el, nevenindu-i să creadă. Micile-i sprâncene se unesc în mijlocul feței sale înspăimântate. Nimeni nu dă în fiul împăratului! Îl biciuiesc și mai tare: — Asta e ca să te facă să auzi sunetul tunurilor străine! Ca să te facă să citești tratatele! Simt cum în mine se rupe ceva, și săgeată invizibilă îmi străpunge capul. Înecându-mă, continui: Asta ... e... ca să te facă să-și privești în față tatăl... Vreau să știi cum de s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
instanță, un suflet de hippie. Și, desigur, regizorul să nu exagereze și să dorească atât de tare să acopere complet ceea ce avea frumos și dădea totuși atâta farmec clipelor când în vechile interpretări apariția regelui era anunțată de salve de tunuri și cântec de trompeți, iar pasiunile se dezlănțuiau sub acoperirea unor acte de cruzime zguduitoare, și nu prin hohote dubioase. Oricum, Lear e un rege, nu un bătrân care s-a smintit tăvălindu-se pe jos în mijlocul unei cete de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
când n-a luat parte la ele s-au relatat despre ele și continuă să i se relateze cu lux de amănunte, în reviste cu fotografii de o frumusețe și o claritate coloristică buimăcitoare, sau în filme în care bubuitul tunului se aude aievea și explozia bombei dilată privirea aproape ca în fața faptului trăit, încît ce mai poate face un roman, oricât de ingenios construit, în fața acestei curiozități avide prompt satisfăcute? Ce mai poate spune literatura? Și anume romanul? În fața acestei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Zvonuri că lumea s-a răsculat veneau de peste tot. La Bosanci țăranii întocmiseră pichete iar prin sat nu mai putea trece nici o mașină cu activiști. Doar pe jos mai intrau străinii. În cele din urmă satul a fost înconjurat cu tunuri. La Tudora sau sculat femeile. Au spart geamurile primăriei și i-au scos pe activiști afară. După ce-i puseră cu ceafa în jos, toate babele (să iertați oameni buni!) și-au ridicat fustele și și-au șters curul de gura
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel mai frumos porumbel al păcii. Un soldat rus, beat de votcă și de fericire, călărea pe deșelate un cal speriat. Rusului Îi căzuse boneta, vestonul Îi era descheiat, Îi lipsea centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și-ncolo, În sus sau În jos, după cum roțile intrau și ieșeau din gropi. Soldatul urla Întruna și vocea lui acoperea zdrăngănelile tunului: «Vaina caput! Vaina caput!». Era atâta fericire În răcnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
centura, nu avea armă. Calul târa după el un tun de artilerie ușoară. Țeava se zbătea aiurea, Încoace și-ncolo, În sus sau În jos, după cum roțile intrau și ieșeau din gropi. Soldatul urla Întruna și vocea lui acoperea zdrăngănelile tunului: «Vaina caput! Vaina caput!». Era atâta fericire În răcnetele acelui sol de pace, că toți se ridicaseră de prin adăposturi și aveau În suflete așa, o credință că nimeni n-avea să tragă asupra lor.” Băieții erau mișcați - se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]