6,589 matches
-
evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea Noe în momentul primului potop, provocat de apostazia îngerilor; cele 66 (60 + 6) de unități care rămân se referă la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, recapitulând „întreaga rătăcire idolatră, uciderea profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au împlinit deja; prin urmare și celelalte se vor împlini cu siguranță; 34‑42 Judecarea Babilonului/Romei (Is. 47,1‑15; Apoc. 17-18); 43‑47 cel de‑al doilea punct menționat în prÒqesij: împrejurările apariției Anticristului; activitatea celor doi martori; uciderea lor de către Anticrist; 48‑50 numele Anticristului (Apoc. 13,11‑18); semnificația numărului 666; Hipolit înclină către varianta „Lateinos”, fără însă a o adopta în mod explicit; 51‑53 activitatea Anticristului; aliații săi: Edom, Moab și Ammon, și adversarii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cel mic”. Aici, protagoniștii au în mod evident o semnificație pozitivă. În ceea ce‑l privește pe Commodian, lucrurile se desfășoară în direcție opusă, cei trei împărați, Nero și cezarii, primind prin moarte pedeapsa binemeritată. Răzbunarea însă nu se încheie cu uciderea primului „Anticrist”, ea se continuă cu distrugerea „Cetății eterne”: luget in aeternum quae se iactabat aeterna/ cuius et tyranni iam tunc iudicantur a Summo (vv. 923‑924). Revenit în Orient, mai exact în Iudeea, regele oriental joacă rolul lui Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologic, din comentariul pannonianului. „Metamorfoza” lui Lactanțiu În viziunea lui Lactanțiu, Nero este întruchiparea „protopersecutorului”, cel care inaugurează seria împăraților aspru pedepsiți de Dumnezeu pentru crimele săvârșite împotriva creștinilor. Mai mult chiar, el este cel care se face vinovat de uciderea apostolilor Petru și Pavel. „Acesta a fost, scrie el, cel dintâi prigonitor al slujitorilor lui Dumnezeu: a poruncit să fie răstignit Petru și decapitat Pavel.” Apologetul latin nu poate uita persecuțiile îndurate de coreligionarii săi timp de două secole, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prevăzător, se va arăta blând, cumpătat și chiar omenos; prin semne mincinoase și minuni mincinoase, săvârșite prin magie înșelătoare, îi va face pe iudei să creadă că el este Cristos cel așteptat. Apoi, va fi vădit de tot felul de ucideri și nedreptăți, atât de mari încât îi va întrece pe toți nedrepții și nelegiuiții care au fost înaintea lui. Va avea gânduri ucigașe, înverșunate, nemiloase și pline de vicleșug față de toți, dar mai ales față de noi, creștinii. Va îndrăzni să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un cuvânt, va arăta celor de față că, prin puterea fantasmagoriei sale, toate elementele pământului și ale mării îi sunt supuse. Dacă, încă de pe acum, când nu poate fi văzut, „fiul pierzării” ne împinge și ne aprinde la războaie și ucideri, cât de mari vor fi uneltirile lui, înșelăciunile, vicleșugurile lui pentru a rătăci oamenii și pentru a‑i îndepărta de la calea adevărului și de la intrarea în Împărăția cerurilor atunci când el însuși va veni pe pământ, iar oamenii îl vor vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost mai presus de înțelegerea lor!/ Aceste triburi au fost alungate pentru ca toate tainele lui Cristos/ Să fie săvârșite de ele, până la sfârșitul lumii./ Celelalte au fost zămislite de ticăloșia a doi frați,/ Sub auspiciile lor, ele au luat calea uciderilor./ Oare nu au fost risipite cu dreptate aceste făpturi pătate de sânge?/ Dar ele se vor aduna din nou în tabără din pricina tainelor./ Atunci cele spuse de Lege se vor împlini neîntârziat:/ Cristos cel Atotputernic va coborî printre aleșii Săi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fel, popoare aparținând unor civilizații primitive din Africa, din Asia orientală (indienii - care au fost obligați de englezi să renunțe, abia în 1829, la acest ritual, chinezii), din zona Anzilor ori din Insulele Fiji - perturbă drepturile de proprietate ale defunctului; uciderea femeii rămase fără soț nu făcea decât să exprime din nou aceste relații, întrucât soția era considerată proprietatea bărbatului. Cercetătorii etnologi au strâns destule mărturii care arată că văduvele însele doreau să-și însoțească bărbații „dincolo”, întrucât căsătoria era o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
per il marito e il figlio”49. Ambițioasă, dornică să domine viața politică, își marca prezența prin cruzime (și-a omorât dușmanii, după ce s-a întors în Macedonia, și a fost amestecată, se pare, în uneltirea care a dus la uciderea propriului soț50). Era sălbatică precum Epirul natal și nutrea năzuințe dincolo de condiția în care erau acceptate, pe vremea aceea, femeile 51. Când a murit Alexandru Macedon (323 î.Hr.), Roxana, soția sa, fiica lui Oxyart din Bacteriana (cel care se răsculase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pienta di dignita, tutta dedita all’educazione dei figli nello spirito d’austerita secondo i precetti dell’antica aristocrazia repubblicana”55. Ar putea fi socotită, la fel de bine, și un simbol al „văduvei romane” faimoasa „univira”, căci - retrasă la Misena după uciderea lui Caius - a viețuit în restriște (refuzase coroana Egiptului oferită de Ptolemeu) cultivând amintirea tatălui, a soțului și a fiilor 56. Lungul șir de secole al Romei antice a înscris și multe chipuri de femei, exemple pentru feluritele ipostaze ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acea femeie, înrudită cu Matei Corvin, care îi era soție, rămânând văduvă) simpatizanți ai lui Laiotă Basarab (capul tăiat al Voievodului ar fi fost trimis la Istanbul prin decembrie 1476 sau la începutul primei luni a anului următor) și calificăm uciderea lui Basarab cel Tânăr („L-au ucis Mehedinții în satul Glogova” - le scria, în 1482, Vlad Călugărul brașovenilor; țepeluș căuta acolo un adăpost, căci Glogova era satul cumnatului său, Stanciu) drept un asasinat (de făptuirea lui istoricii - încă în căutarea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rău a fost ucis pe treptele unei biserici [catolice, e drept] din Sibiu, când ieșea de la liturghie și era în preajma Episcopiei din Râmnicu-Vâlcea80 (sau în oraș81). Rămasă văduvă, Ruxandra se va recăsători, peste câțiva ani, cu Radu Paisie. Nici circumstanțele uciderii lui Vlad Vintilă (1532-1535), nepot al lui Vlad Călugărul, nu sunt prea bine cunoscute. Cel ce își zicea fiu al lui Radu cel Mare („fiul marelui și preabunului Radu voievod”), Vlad Vintilă, județul de la Slatina, i-a dezamăgit repede pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
într-o „politică” uneori obscură, adesea complicată. Escaladări ce nu țineau cont în realizarea suprimării nici de statutul Voievodului, nici de sacralitatea instituției prin intermediul căreia se înfăptuise ungerea. Explozii violente, precum războaiele, erau urmate de trădări ce alegau ca soluție uciderea. Mihai Viteazul era Domn, când a căzut pradă - crede Stavrinos în a sa Poveste prea frumoasă a lui Mihai Voievod. Cum domni în Valahia, cum tăie pe turcii care se aflau acolo, și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veneno dato, periit”; mai târziu, confundându-l pe Pătrașcu cel Bun cu Mircea Ciobanul, Mihail Sigler așază și moartea celui de-al doilea, petrecută la 25 septembrie 1559, sub semnul administrării de otravă 99; se va vorbi apoi și de uciderea prin otrăvire - prin 1568 - a lui Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea, exilat la Konya 100), o moarte insidioasă (cum zice un istoric francez), nu avea, de cele mai multe ori, un agent provocator declarat, un „autor” nominalizat. De aceea cronicarii ezită
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
implica, prin intermediul unui ucigaș notoriu, Ghinea căpitanul, care-i îndeplinea ordinele (și, probabil, al altor interpuși: „pen mijlocul unor léși”), în dispariția lui Gheorghe Duca. Tot de numele lui Șerban Cantacuzino sunt legate și „întâmplările” stranii istorisite de Neculce (niște „ucideri tăcute”) în legătură cu Gavriliță Costachi, hatmanul (a fost căsătorit întâi cu o fiică a lui Caracaș, apoi cu Tudorica, fiica hatmanului Iancu Costin - i-a fost, deci, cumnat lui Miron Costin -, și, în fine, cu Vasilica, fiica marelui sluger Gavril Palade
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a românilor în care a fost amestecată otrava, pulberea aducătoare de moarte, a cărei folosire - precizează îndreptarea legii, regretând dispariția ori atenuarea durității cu care mai vechile pravile pedepseau această crimă, „se va certa mai rău decât cela ce face ucidere cu sabiia sau cu altă armă”115. Nu am de gând să „urc” spre sfârșitul secolului al XVII-lea, în timpul lui Constantin Brâncoveanu (înregistrând cele spuse de Radu Popescu - dispus oricând să înnegrească - chiar prin reproducerea unor zvonuri - amintirea Brâncoveanului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acuza pe Ion Vodă de cruzime, dorind să-l așeze pe tronul Moldovei pe fratele său, Petru Șchiopul), apoi bătălia pierdută cu turcii, cu lupte la Jiliștea, în țara Românească, la Brăila, Tighina, Cetatea Albă, Roșcani și Cahul, și, în fine, uciderea Voievodului, pe care o primește Ion Vodă („Și a fost prins și Ioan și pe dreptate a fost făcut de rușine, căci a fost târât de două cămile și rupt în două și astfel și-au dat în chinuri sufletul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și pe dreptate a fost făcut de rușine, căci a fost târât de două cămile și rupt în două și astfel și-au dat în chinuri sufletul său de ucigaș”) - este meritată. Mai târziu, Ureche va fi de părere că uciderea „groaznică” rezervată nesupusului (pedeapsă cu iz oriental) de un suzeran mânios trebuia să aibă forță de exemplu, să facă „pedagogie”, să descurajeze inițiative asemănătoare. Comportarea lui Ion Vodă cel Viteaz (care știa că, intrând în tabăra turcească, mergea la moarte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
știut să o fi făcutț”.) Maria (sau Marica), fiica lui Lupu Huru, pârcălabul de Hotin (cu care Ion Vodă se însurase - nu uită Azarie să spună - în Postul Mare) a rămas văduvă. Vom mai afla semne de la ea prin hrisoave. Uciderea lui Ion Vodă cel Viteaz a fost, negreșit, o demonstrație de forță. (turcii o făceau, de altfel, destul de des; pe Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, prinzându-l în timpul unei lupte, l-au decapitat din porunca sultanului Mehmed I; la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
des; pe Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, prinzându-l în timpul unei lupte, l-au decapitat din porunca sultanului Mehmed I; la fel și pe fiii săi, Radu și Mihail). Culmea în acest soi de „exerciții” o ating turcii prin uciderea Brâncovenilor și Cantacuzinilor. Să examinăm datele primului măcel: Sfârșitul tragic al Brâncoveanului („tăierea nedreaptă a evlaviosului Constantin Basarab” - va spune grecul Mitrofan Grigoràs în a sa Istorie pe scurt 124), victimă a lăcomiei nepotolite a unor suzerani sângeroși, a împrejurărilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca „Doamna Sultana”137 a devenit văduvă. în cazul lui Miron Barnovschi (care era însurat acum - după ce ținuse pe o fată a lui Radu Mihnea - cu o fiică a lui Pszerembski castelan de Camenița 138), turcii au apelat la o ucidere de rutină. O povestește Miron Costin: „Au pricepută Barnovschi-vodă cu câteva dzile perirea sa, și amu din chisoare (că-l închisesă cu câteva dzile înainte veziriul cu porunca împărăției) scrisesă o carte aicea în țară la inima sa [Elena Barnovschi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
puternicul Domn de București în scaunul domnesc (intervențiile lui Brâncoveanu în Moldova ar motiva, poate - crede Neculce - „osânda” acelei țări, „că-i tot schimba domnii adése, și-l blăstăma toată țara291, și închiderea ei printre pricinile ce au dus la uciderea Prințului Aurului) - era în bună măsură constituită în zestrea pe care un alai impresionant, descris de cronicari, a dus-o în 1694 la Iași. Foaia de zestre, alcătuită „cu mila lui Dumnezeu” la 13 octombrie 1693, enumera: „1 iie cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 172. 79. Vezi Nicolae Stoicescu, Dicționar..., P. Drăgan - am văzut - o ținea pe Stana, fiica Neacșei (fata lui Vlad Vodă Călugărul) și a marelui vornic Calotă. 80. Vezi Doru Moțoc, O ipoteză despre locul uciderii lui Radu de la Afumați, în „Studii vâlcene”, IV, 1980, pp. 50-57. 81. Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, p. 173. în 1530, Moise Vodă îi va omorî („cu lege direaptă” - ar fi exclamat Miron Costin) pe cei doi complotiști ucigași. 82
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1714-1716), în D. Russo, Studii istorice greco-române, tomul II, București, 1939, pp. 440-441 (traducerea la p. 441). 125. Mitrofan Grigorŕș, op. cit., pp. 440-441. Despre „pizmă” vorbea și Pavel Popovici din Diesig („O, pizma câtu-i de mare...) în stihurile care deplângeau uciderea lui Brâncoveanu (scrise pe la 1813). 126. Vezi Nicolae Iorga, Cronicile muntene, extras din „Analele Academiei Române”, Mem. Secț. Ist., seria a II-a, tom. XXI, București, 1899, p. 423. 127. Vezi Nicolae Iorga, op. cit., p. 401: Filii mei, filii mei! Iată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în epoca Renașterii, București, Editura Minerva, 1984, p. 162). 100. Publicând inscripția (în Inscripții din bisericile României, vol. I, fasc 2, București, Minerva, 1907, p. 170-171), Nicolae Iorga precizează că boierul oltean a dobândit prima rană în 1594, cu prilejul uciderii turcilor în București, iar a doua oară a fost rănit în lupta de la Stănești (Vlașca) din 11/ 21 ianuarie 1595. 101. Misiunile diplomatice îndeplinite de Stroe Buzescu pentru Mihai Viteazul au fost câteva: trimis de Domn în țară, de la Istanbul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]