2,898 matches
-
partenerului cu ajutorul unor diagrame. Discuția aia a fost mai curând o încercare de estimare a pagubelor. Crezi că l-a văzut cineva sărutându-mă? am întrebat-o pe Brigit. O grămadă de oameni v-au văzut, mi-a răspuns ea uimită. Eu, de exemplu. Nu, vorbesc de cineva care... să conteze, știi tu. Luke m-a sunat. Normal că m-a sunat. Cei care voiam eu să mă sune nu mă căutau niciodată. Probabil că după ce plecasem pescuise ghemotocul de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Și ce se întâmpla când mama ta încerca să-l facă să se lase de băut? Tăcerea din cameră era oribilă, îngrozitor de tensionată. Tata o bătea, a spus Neil cu o voce înecată de plâns. De unde știe? m-am întrebat uimită. De unde știe Josephine să pună astfel de întrebări? —Și asta se întâmpla des? A urmat o tăcere chinuitoare, apoi Neil și-a dat drumul la gură fără să se gândească ce spune: Da, se întâmpla tot timpul. Mă simțeam cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de când... în punctul ăla, Chaquie s-a oprit. Barry-copilul o semnaliza de zor. —E o glumă, i-a explicat el. Știi ce-i aia o glumă? Ha. Ha. Caută cuvântul în dicționar, marfar deraiat ce ești! — A, a exclamat Chaquie uimită. Nixon. Unde mi-o fi fost capul? Nu sunt tocmai în apele mele. Dermot vine încoace azi după-amiază... Spre îngrijorarea tuturor, Chaquie arăta de parcă era pe cale să izbucnească în plâns. —Lasă-ți creierii să ți se odihnească, madam, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
narcotice. I-am spus lui Helen: Vrei să-i dai scrisoarea asta Annei? Nu prea cred că o să mă văd cu ea, mi-a răspuns Helen. Mi-am găsit o slujbă. —Ți-ai găsit o slujbă? Eram de-a dreptul uimită. Nu numai că Helen era renumită pentru lenea care o caracteriza, dar, ca și mine, nu era în stare să facă nimic. —De când? —De miercuri noaptea. —Și ce faci? —Sunt chelneriță. Unde? —într-un nenorocit... A făcut o pauză, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minunam de tot ceea ce vedeam. Aproape că am alergat către Stephen’s Green. Așa de tare simțeam nevoia să-l văd pe Chris. Și iată-l! Stătea în picioare și mă aștepta. Știam c-o să fie acolo, dar tot eram uimită să-l văd. E splendid, m-am gândit cu răsuflarea tăiată. Și el stă acolo pentru că vrea să mă vadă pe mine. I-am văzut sclipirea albastră din ochi de la zece kilometri. Și oare mai exista vreun bărbat cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mă măritam cu bărbatul la care visasem în urmă cu atâția ani. Mă măritam cu bărbatul perfect. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" Mireasa conștiincioasătc "Mireasa conștiincioasă" — Tish-Tish! Ieșind ca o furtună din camera alăturată, Lucille a surprins-o pe biata și uimita mea mamă, care abia intrase, alături de mine, în holul de primire din casa lor din Upper East Side. Lucille s-a agățat de mama într-o îmbrățișare de caracatiță, o îmbrățișare atât de plină de forță, încât am fost nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mână o carte. — Și asta este tot a dumneavoastră? Wilt se uită la Casa umbrelor. Doar scrie pe ea, nu-i așa? Inspectorul Flint deschise volumul și se uită pe coperta interioară. — Da, așa-i, scrie! zise el, arătându-se uimit. Da, scrie! Wilt îl fixă cu privirea. Nu avea nici un rost să se mai prefacă. Cel mai bun lucru pe care putea să-l facă era să rezolve povestea cât mai repede. Găsiseră afurisita asta de carte în coșul bicicletei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sale Astrid, cu care semăna deja prea mult? Dida se roti din nou, lent, cu privirea spre fereastră, întorcând spatele martorului. Acceptase impostura maternității doar fiindcă iubitul voia copii. Într-adevăr, soțul acordase progeniturilor timp și importanță, sub privirea mereu uimită și ușor stânjenită a frumoasei care născuse fără chef trei copii, între care crescuse, ea însăși, ca un fel de a patra odraslă a domnului Marcu Vancea. Unde se afla Vancea? Unde se prăbușise și de ce? De unde ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
împuțiciunea asta criminală. Metaxa o fi fost, da da, că domnii Henessy și Courvoisier sunt delicați, cu maniere perfecte, nu ca dezmățata asta neoclasică. Da, da, acum sunt sigur că Metaxa, curva de Metaxa a fost. Și mai faci pe uimitul, paternel nebunel, faci pe uimitul, ca de obicei, parcă n-am ști jocul. Așa că dom’ Dominic nu răspunse decât într-un târziu. Răspunse cu mare întârziere dom’ Dominic și nu ca de obicei. Nu, de data asta, chiar s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fi fost, da da, că domnii Henessy și Courvoisier sunt delicați, cu maniere perfecte, nu ca dezmățata asta neoclasică. Da, da, acum sunt sigur că Metaxa, curva de Metaxa a fost. Și mai faci pe uimitul, paternel nebunel, faci pe uimitul, ca de obicei, parcă n-am ști jocul. Așa că dom’ Dominic nu răspunse decât într-un târziu. Răspunse cu mare întârziere dom’ Dominic și nu ca de obicei. Nu, de data asta, chiar s-o fi întâmplat ceva, că dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă mișcați.“ Avea să înceapă cearta, ca totdeauna, înjurături și pumni. Nu, nu se întâmplă, însă, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un gând fugar, și a schimbat vorba. Cinci zile mai târziu, când Harry a revenit la atelier într-una din vizitele sale de după-amiază și Dryer a dezvelit primul dintre originalele sale semnate Alec Smith, negustorul de opere de artă, uimit, a fost obligat să admită că subestimase calitățile tânărului protejat. Dryer se reinventase ca dublura lui Smith, epurând orice urmă a personalității proprii pentru a se strecura în mintea și sufletul unui mort. Era o lovitură de teatru remarcabilă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu e de mirare. Până la urmă, de patru ani vin aici și de fiecare dată răspunsul a fost „Ei, știi tu, Janice, doar o seară cu fetele“. Ridică o sprânceană, dar mi-aș dori să nu pară chiar așa de uimită. Cineva drăguț? întreabă. — Păi, sper că e drăguț, rânjesc eu. Evident. Mi-ar plăcea să-i spun. Mi-ar plăcea să anunț întregul coafor cu cine mă întâlnesc de fapt diseară, dar sigur nu m-ar crede nimeni. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ne toarnă șampanie. —O, știi doar că nu am voie să vorbesc despre scenariu. E confidențial. Hai, continuă, îl tachinez în timp ce gust șampania. Spune-mi, îți ocupi timpul cu idile și cu femei care suferă după tine? Adam se preface uimit. Nu eu scriu scenariul. Eu doar citesc replicile. Nu e vina mea că scenariștii m-au distribuit în rol de canalie. Totuși, nu sunt așa în realitate. Ca să mă asigure de spusele lui, îmi face cu ochiul. Nu mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
comanda. Sunt fericită. Foarte fericită, de fapt. Adam tocmai mi-a spus că ar vrea să se uite pe scenariul meu. Asta înseamnă că vrea să mă mai vadă, evident. Îi cer chelnerului varianta vegetariană. Adam comandă același lucru. Sunt uimită. Rareori întâlnesc bărbați vegetarieni. Ciudat, mereu mi-am închipuit că o să mă mărit cu un vegetarian ca mine. Încă un semn, poate? Îl întreb despre munca lui și e evident că îi place ce face. — Actorii nu sunt plătiți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
intimidarea a fost întrerupt. Râd în sinea mea. Așa-i trebuie. Păi, îmi cer scuze, trebuie să-i duc dulciurile bietului copil. Probabil crede că m-am dus și m-am aruncat din avion. Bărbatul râde zgomotos, și eu sunt uimită. Nu a fost așa de amuzant. Întinde mâna. —Norman Levins, spune el strângându-mi ferm mâna. Ești o fată încântătoare și sper să te mai văd și altă dată când mai merg cu avionul. Nu ai cumva un carnețel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Amy și Mike au dipărut. —Amy nu se simțea prea bine, așa că Mike a dus-o înapoi la hotel. A spus că o să te sune în cameră mâine dimineață, îmi explică Derek. Îmi ia o vreme să asimilez vestea. Sunt uimită. Nu-mi vine să cred că Amy a așteptat să plec eu la baie ca s-o șteargă. Ei doi probabil de-abia așteptau să scape de noi doi. Derek și cu mine probabil îi încurcam. Doamne, chiar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dar cum spuneam, am fost reținut. Îmi pare foarte rău. Niciodată nu e plăcut să fii chiar tu cel care trebuie să pună capăt lucrurilor, dar sunt crud doar ca să fiu blând. —Sunt șocată. Asta e puțin spus. Sunt complet uimită. Cum de îmi dă Tim papucii, când eu ar fi trebuit să fac asta? Cum de se întâmplă așa ceva? A întâlnit pe altcineva? N-a venit pentru că e la o întâlnire cu altă femeie? Stă cu el în timp ce poartă conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
din ei. Nu știu ce-aș fi făcut dacă n-ar fi venit Adam să mă salveze. După o vreme, văd că suntem ultimii clienți rămași în sală. Toți ceilalți au plecat în liniște. Mă uit la ceas și sunt uimită să văd că e aproape miezul nopții. Parcă am fi ajuns aici de-abia acum cinci minute. Cum de-a zburat așa de repede timpul? Îi arăt ezitantă ceasul. Adam își întinde degetele și le împletește cu ale mele. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Deci ești căsătorit? spun lăsând pauze lungi între cuvinte, pentru a-mi acorda un pic de timp să asimilez veștile. Suntem despărțiți. Despărțiți din punct de vedere legal. În curând vom divorța, de fapt. Doamne, ăsta da șoc. Sunt chiar uimită. În cele din urmă se întoarce și se uită fix la mine. Fețele noastre sunt foarte aproape și o clipă sunt convinsă că o să încerce să mă sărute. Sunt plină de panică și de nerăbdare. Ce-o să fac? Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
uriașă care Îi aduce nu știu câte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un râs nervos, sub privirea uimită a lui Artemis. — Aș vrea doar să vă spun că Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, spune Jack Harper, privind În jur spre biroul amuțit. De asemenea, permiteți-mi vă rog să vi-l prezint pe asistentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și a comandat un meniu special doar pentru mine, numai cu lucrurile care-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se pare absolut ireproșabil, spune Lissy uimită. De ce zici că... — După care l-a sunat cineva pe mobil. Îmi suflu nasul. Și din momentul ăla abia dacă mi-a mai vorbit. Dispare Întruna să vorbească la telefon și mă lasă singură și când vine Înapoi, conversația e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
autobuzul virează brusc spre stânga și mă apuc repede de mânerul unui scaun, străduindu-mă să-mi regăsesc echilibrul. De ce o fi făcut la stânga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gândul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Doamne. Oricum. Nu contează. N-o să stau acum să-mi fac griji În legătură cu Connor. Am o Întâlnire importantă la care să mă gândesc. Și, slavă cerului, la sfârșitul programului am reușit să găsesc și locul perfect. De fapt, sunt chiar uimită că nu m-am gândit la el până acum ! E doar o mică-mică problemuță - dar o rezolv eu cumva. Așa cum crezusem, mi-a luat doar vreo jumătate de oră s-o conving pe Lissy că, atunci când i s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În spatele meu. — Îhm, Emma, te caută cineva, urgent, spune, cu ușor falset. Vino repede sus... a, bună, Connor ! Din păcate, Lissy nu le are absolut deloc cu minciuna. Încercați să scăpați de mine ! spune Connor, privind de la una la alta uimit. — Ba nu ! spune Lissy, Îmbujorându-se instantaneu. — Ia stai așa, spune Connor brusc, uitându-se la hainele mele. Ia stai așa. Nu-mi vine să... ai o Întâlnire ? Mintea Îmi procesează cu viteza fulgerului. Dacă neg, probabil că o să Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]