2,906 matches
-
gânduri, zâmbete, dureri pe care le credeam uitate, dar care n-au murit, nu pot muri, ele trăiesc atât cât trăiește omul și o veșnicie pe deasupra... Cu fiecare pas făcut, o peliculă nevăzută proiectează în minte alte și alte imagini, uimitoare prin prospețimea și claritatea lor. Iar, o dată cu ele, timpul se dilată, devenind foarte elastic și încăpător, în stare să cuprindă și să transmită lucruri despre care ai crede că pot încăpea doar într-o viață. Și, poate tocmai în asta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
geometrie narativă, fără să greșim. Dacă ne întoarcem la povestea propriu zisă, pentru că este aici totuși o poveste, ea trebuie căutată în hățișul narativ care sare dintr-un timp în alt timp, dintr-un loc în alt loc cu o uimitoare rapiditate. Întrăm în starea de insomnie a protagonistului întretăiată de tic-tacurile unui ceasornic, simbol al trezirii la realitatea propriu zisă, și ne întâmpină un personaj, fără nume la început, trăind o stare de enervare provocată de neînțelegerile cu șefii de la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
moment dat un sentiment de zadarnică frământare în fața grozăviei morții. Sentimentul iubirii este confruntat astfel cu cel al morții: Romanul de dragoste se încheie cu aceeași incertitudine și cu portetul spiritual al soției, care nu mai are nimic din farmecul uimitor al femeii care a fost: Războiul apare, în romanul său, așa cum l-a trăit; viziune este personal și autorul descrie viața interioară a individului care participă la bătălie. Eroul se întreabă aspra sensului acestuia, asupra împrejurărilor în care va muri
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
delicioase la umbra stufului ce-mi atingea fața la adierea vântului. Pe apa calmă sau agitată, pe ploaie sau furtună, în arșița verii sau pescuind la copcă în zilele geroase, întotdeauna am fost copleșit de tainica frumusețe mirifică. O varietate uimitoare de păsări și animale, plante și flori dădeau imaginea unui loc miraculos. Corul matinal al păsărilor, duetul lor fantastic și zborul spre locuri tainice și de ele știute fascina și încânta. Chemările naturii, perfecțiunea și liniștea stranie m-au atras
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
comori, ieși Împreună cu el pe terasă ca să admirați o clipă perspectiva ce se deschide spre rîu. Seara se lasă repede și paharele Înalte, aburite, din mîinile voastre scot un clinchet plăcut, orașul gigantic strălucește sub ochii tăi Într-o panoramă uimitoare proiectată pe cortina turnurilor presărate de stele, Împodobite cu pulberea de diamant a milioane de lumini, dincolo de care soarele a apus iar lumina roșiatică a zilei se stinge și Întinzîndu-se peste rîu - cuprins de o bucurie Înălțătoare, vezi cum trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță studiată, seacă, falsă și Închipuită, adoptată ca pe ceva la modă. Erau de un realism literar uimitor, de parcă ieșiseră dintre paginile unei cărți, de parcă erau Într-adevăr o generație nouă și pustiită, pe care oamenii n-o mai văzuseră pe fața pămîntului - o generație aspră, stearpă și bolnavă, din care măruntaiele umane ancestrale alcătuite din milă, durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
posibil. Nu găseai În comportarea lor nimic grosolan, vulgar sau dur, iar actrițele nu arătau ca niște femei ușoare boite și În atitudinea lor față de bărbați nu era nimic indecent. S-ar putea spune mai degrabă că, Într-un fel uimitor, acești oameni creaseră o comunitate stabilă, ce ducea o viață ordonată, pe roți, ce respecta cu multă fidelitate, nebănuită de locuitorii orașelor mari și mici, legile vieții de familie. Vedeai cîte un bărbat tînăr și puternic, o femeie tînără, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcea semn cu capul. Cei doi bărbați merseră în dormitorul cel mare; și Lyttle închise ușa. Lyttle zâmbi, puțin încurcat pe când spuse: - M-am gândit că ar trebui să știi. În legătură cu femeia aceasta, Strella... Spusele lui erau într-un fel uimitoare. În toți acești ani, Dan Lyttle ezitase să ceară unei pământene să fie soția unui paznic de hotel, care lucra în schimbul de noapte. Dar se pare că, după ce analizase situația deosebită a Strellei apăruseră mai multe posibilități. Pentru că - sublinie Lyttle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pastorală, cu un „măgar care duce misterele” la poporul său. Fără a-l numi, episcopul de Novara evocă o expresie de-a lui Erasmus de Rotterdam (1466-1536): „asinus portans mys-teria”. M-am gândit să încep astfel Introducerea acestei cărți, cu uimitorul aforism al marelui gânditor renascentist aplicân-du-l preotului. Făcând astfel, mă gândesc că nu greșesc, chiar dacă această comparație a preotului cu măgarul, în trecut, a avut un caracter ambiguu. Aceasta nu ne împiedică să facem o astfel de apropiere, în vârful
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
drumuri abrupte, departe de au-tostrăzi unde viteza împiedică să recunoști animalul de călărie și pe călăreț. Când mă împiedic într-o piatră, Stăpânul meu desigur se clatină, dar niciodată nu-mi reproșează nimic. Gentilețea și răbdarea lui față de mine sunt uimitoare; îmi lasă timp să salut lumea, să visez în fața unui ogor de levănțică, să uit chiar că-l port. Trag înainte în tăcere. Este de necrezut, cum ne înțelegem fără să vorbim; de altfel, nu înțeleg bine când îmi șoptește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în Seminarii, unde până acum câte-va decenii în urmă era învățată o disciplină care se numea Sa-cra eloquenza. b) Câteva atenții estetice în slujirea Cuvântului. Preoții, dacă slujesc bine Cuvântul și nu-l alterează, spun numai lucruri mari, după uimitoarea expresie augustiniană: „Omnia magna quae dicimus” („sunt mari toate lucrurile pe care le spunem”). Aceasta nu-i dispensează de datoria de a îngriji vestirea Cuvântului în mod competent și creativ: este vorba despre o slujire care cere posedarea marilor canoane
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui Secoh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu atît mai aprige cu cît se duc între părți ale aceluiași sistem. I-aș nedreptăți pe cei măcelăriți, dacă aș spune că nu-au adus nimic bun. Vechile mașinării, vechile idei au fost înlocuite cu unele de o viteză uimitoare. Știința, afacerile și administrația s-au îmbogățit mai repede ca oricînd. Trebuie să le mulțumim morților pentru asta. Monboddo îi aruncă o privire lui Weems, care se ridică în picioare și rosti solemn: — Este momentul cel mai bun să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
paloarea feței n-ar fi în stare să redea vederii nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc și de la sine, în tipare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât lui Secoh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
În cele din urmă îl admonestă: - Nu te mai uita așa! Nu-i nimic greșit. Suntem în anul 84 al celui de-al patruzecilea secol al Casei Imperiale Isher. II McAllister se așeză foarte hotărât, când, deodată, avu o revelație uimitoare. Evenimentele petrecute începeau să se organizeze în mintea sa într-un soi de tipar deformat: fațada clădirii, suprapusă peste cele două magazine; felul în care se comportase ușa; marea firmă exterioară cu legătura ciudată pe care o făcea între libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și Creel se uitară unul la altul. - Ei, spuse într-un târziu Fara, apel către noi pentru bani. După înfățișarea tristă a soției, își dădu seama ce se petrece în mintea ei. Îl blestemă printre dinți pe băiat. Dar, lucru uimitor, într-un fel, simțea o ușurare! Deci Cayle începea să aprecieze valoarea părinților. Descinse placa video și spuse: - Veniți să luați banii. Imaginea care apăru pe ecran era a unei fețe ciudate, cu fălci late și sprâncene stufoase. Individul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scos foarte repede, deoarece, dacă este acordat cum trebuie, sare direct în mina proprietarului la simpla ei apropiere. În momentul de față este acordat la persoana mea. Băgați de seamă când îl repun în toc și... Viteza mișcării revolverului fu uimitoare. Nici nu întinsese bătrânul degetele, că revolverul sări între ele de la distanța de peste un metru. Mișcare de o precizie desăvârșită. Ca ușa în noaptea aceea când îi scăpase din mână lui Fara și se trântise fără zgomot în nasul polițistului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
am uitat limbajul inimii. Am scos-o din ecuație. E mai ușor să privești în exterior decât in interiorul tău. Atunci când privești cu ochii sufletului e ușor să faci alegerile potrivite. Așa cum pictorul așterne pe pânză visul său în culori uimitoare, tot astfel și noi ne colorăm viața astfel încât să ne fie o sursă permanentă de bucurie și împlinire. Se întâmplă însă uneori să nu mai vedem anumite culori, să nu știm să le îmbinăm pentru a obține rezultatul dorit și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
fotografiile victimei, ale martorilor, depozițiile acestora etc: Desigur, detaliile cheie rămân în manșeta noastră. Înainte ca Poliția să facă primul pas pe una sau alta din piste, sosește câte o scrisorică din România ― rețineți -în care autorul, cu o adresă uimitoare, îl desemnează pe criminal. Trebuie să spun că nu s-a înșelat niciodată. ― Interesant, zâmbi maiorul. Cum iscălește? ― Invariabil, abatele Brown. Cunoașteți, desigur, personajul lui Chesterton. Ne-am întrebat mereu de ce își ascunde identitatea. Prin intermediul ziarelor i s-au adresat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Domnul să-l binecuvînteze și să-l aibă in pază. Hedrock opri intenționat acea reacție afectivă intensă: \ NUMAI O CLIPĂ, SPUSE EL ULUIT. ÎNCEP SĂ SIMT CĂ SÎNT OARECUM FRATELE LUI. \ ASTA (VENI UN ALT GÎND) ESTE UNA DINTRE CARACTERISTICILE UIMITOARE ALE FIINȚELOR UMANE. UȘURINȚA CU CARE UN SISTEM NERVOS RĂSPUNDE IMPULSURILOR DE LA ALTUL. ECHIPAMENTUL SENSORIAL IMPLICAT NU ARE EGAL ÎN LUMEA INTELIGENȚEI. DAR ACUM RIDICĂ-TE ÎN CAPUL OASELOR ȘI UITĂ-TE ÎN JUR! Hedrock studie plăcile video ale teleecranulu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-i cu pământ. Eu am pornit totuși pe coridor după el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o putere uimitoare, ca un incendiu care se pregătea să cuprindă porțile, gardurile, casele, totul. Și nu numai iarba. Arbuștii, copacii, întreaga vegetație părea cuprinsă de un fel de delir, de o demență feroce. Flori carnivore apăruseră prin curți, dar și fluturi și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totuși, iată-l aici, materializându-se în fața ochilor ei. Nu exista un Ehud Ramon. Sau, mai bine zis exista, dar nu ăsta era numele lui real. Era o anagramă, exact ca acelea pe care Maggie le rezolva cu o viteză uimitoare în adolescența sa, în acele duminici mohorâte, interminabile, de la mănăstire. Ehud Ramon era un învățat, dedicat scoaterii la iveală a secretelor pământului. Dar era un partener improbabil pentru Shimon Guttman, sionist fanatic de dreapta și inamic declarat al palestinienilor. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unei clădiri arse din temelie. Aceasta era identificată în titlu ca Muzeul Bet Alpha și Centrul de Vizitare, care „se pare că au fost azi-noapte ținta unui raid palestinian“. Alături de text era o fotografie mai mică ce prezenta un mozaic uimitor, împărțit în trei porțiuni, în partea din mijloc găsindu-se ceea ce părea a fi o roată. În legendă se explica faptul că aceasta era podeaua mozaicată a celei mai vechi sinagogi din Israel, datând, din estimările făcute, din perioada bizantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]