130,170 matches
-
mai vine nu nici azi ca mai an doar ninsoarea de care nu mai poți spune noian O muzică malignă Afară e sumbru sunt liber amețit și curat și plin de duioșii Visele de noapte trecură pe toate le-am uitat În Astoria, Doamne, starurile prost îmbrăcate și drept urmare câștigul mai multor bani Bat în ferestre flămânzii familiile lor deșirate pe mal și prin ani Cu duminica asta se-ncheie Serbarea urmează luni marți etcaetera și p'orm mă-ntorc azi
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Lasă-ne pe toți în inima ta! Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer i-am văzut eu întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese decât mormanul de mâl Un mesaj misterios La începutul
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut - pe fiecare amprenta altui nebun de-al nostru mai departe nu mă duc aici nu mă lasă mă uit doar tâmp și feroce cum unduiește iarba ucrainiană a mainimicului
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
din pahare vorbăreață ca un călător fără drum și fără supărare arde-n mine tot ce zace orb și renasc din ea ca dintr-o criptă trupul adormit al unui mort înviat a treia zi ca-n scriptă și de uit c-am înviat vine altă votcă să mă ardă-n gît doar cu ea acolo uit de tot de toate și îmi trece iute de urît chiar de cad genunchii mă ridică din mătănii trist enoriaș în biserica din el
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
zace orb și renasc din ea ca dintr-o criptă trupul adormit al unui mort înviat a treia zi ca-n scriptă și de uit c-am înviat vine altă votcă să mă ardă-n gît doar cu ea acolo uit de tot de toate și îmi trece iute de urît chiar de cad genunchii mă ridică din mătănii trist enoriaș în biserica din el ca pe o cruce răstignit la margini de oraș - doar acolo chiar de singur sunt vine
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
cer nimic nici ea nu-mi dă vreo iluzie în care să adast om fără noroc ca Ungaretti apă sunt trecută prin balast și făcut să fiu lăsat în urmă deși urma nu mi-a fost lăsată pe nisipul trupului uitat într-un schit cu umerii de piatră m-am zidit al nimănui să fiu deși fost am fost să fiu odată trist copil al unui lut sălciu plămădit de ochi priviți prin pată masă cu vinațuri și amici cu trei
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
nemîncat. băusem mult. și eram doldora de vodcă. și lumina cu mine în pat s-a culcat. * și era femeie. și m-a drăgostit. și, peste noapte, s-a sculat și m-a învelit. și am adormit. și, aproape, am uitat. Am ținut moartea mea în puf Numai eu, dintre toți muritorii, am avut parte de moarte cu dar. Așa se-ntîmplă, uneori, iaca, numai pe la români. Moartea trebuie ținută în putere, frumoasă și tînără. Apoi eu pot să mă laud: am
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
am ținut moartea mea în puf. În cele mai scumpe voaluri și-n cele mai tandre mătăsuri. În cele mai transparente. Moartea mea avea rochiile cele mai sexy: să ne invidieze toată lumea ce menaj avem. Să bîrfească pogan în spatele nost': uite, măicuță, ce chipeși ! Ce nalt e el și distins, dar și ea ce vampă. Ochi cărbunii și dresuri negre. Și ce picioare! Ce picioare are ea și cum merge, de-ți vine să zici că trec anii la fiecare pas
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
ușor fremătătoare neliniștite/ respiră obosită ca sufletul ce încă mă-nsoțește VI seara se lasă cotropită înghițită de gura întunecată ce se ridică lacom din Ocean o luptă inegală/ c-un uriaș Balaur ce trage cortina înstelată a nopții VII Arhanghelul/ uitat pe țărm se mișcă/ prin ceața ce-nvăluie timid întreaga plajă cutremurate îi sînt aripele ce leagă de pămînt/ inima și gîndul *** închis/ pentru că admirația nu-i dată oricui ascuns după gratii pentru că și-a îndreptat privirea obligat la penitență și
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
închis/ pentru că admirația nu-i dată oricui ascuns după gratii pentru că și-a îndreptat privirea obligat la penitență și supliciu pentru că a refuzat febra îndrumătoare prins în cușca de fier/ cu zăbrele/ pentru că avea dinți și-i lăsa la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de săgețile boante ale stelelor pentru că în zbor/ pe sub nas/ venea îngerul constrîns la licori matinale pentru că între sîni de femeie apasă o frunte
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
Somnul era departe de mine. Aseară, târziu În noapte, Încercam să uit tristețea care mă copleșise de câteva zile (am pierdut pe singura și scumpa mea sora Valeria, aflată departe În România) și citeam poezii. Uite ce-am găsit, răsfoind cartea Rădăcini cu mirări și miresme a poetei Beatrice Silvia Sorescu un
Adio, sora mea scumpă!. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1540]
-
Somnul era departe de mine. Aseară, târziu În noapte, Încercam să uit tristețea care mă copleșise de câteva zile (am pierdut pe singura și scumpa mea sora Valeria, aflată departe În România) și citeam poezii. Uite ce-am găsit, răsfoind cartea Rădăcini cu mirări și miresme a poetei Beatrice Silvia Sorescu un DAR pentru mine? M-a surprins coincidența. Doamna Silvia a presimțit ceva, mult Înaintea mea... sufletul artistului este mai sensibil. Surioara mea mai mare
Adio, sora mea scumpă!. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Julia Deaconu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1540]
-
numeri pe degetele de la o mână. Ceea ce rămâne după trecerea îngerilor este - sau poate fi - partea bucuriei și delectării omului. Castitatea Dacă puritanii, habotnicii n-ar fi ridicat castitatea pe un piedestal atât de înalt, am fi, probabil, mai caști. Uitați-vă la Marion și Raymond! S-au îndrăgostit la 14 ani, au "păcătuit" la 15, s-au căsătorit la 17. La 18 ani au avut primul copil. Au lucrat toată viața în aceeași întreprindere, au ieșit la pensie în aceeași
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
încotrova cu nemișcatul lift al coloanei infinitului Ideea absolută spaima ideii de posibila sa atotputernicie vede nu degetul ci spiritul ce apasă pe trăgaci Siberia sovietică Mda... Ce însemna Siberia sovietică?... Păi cum ar fi să vă explic mai plastic?... Uite-așa un atelier de pictor un taburet - pe el o pagină din ziarul "Pravda" pătată în draci de vopsele pe ea - o scrumbie o stacană cu sticla ca un curcubeu tulbur - urmele palmei butucănoase a pictorului - și bineînțeles o sticlă
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
de astă dată, l-am făcut eu cu mîna. Numai că am fluturat mîna mea dreaptă prea aproape de el, ceea ce l-a făcut pe prietenul meu s-o prindă în mîna lui dreaptă, s-o strîngă și să-mi spună: - Uite, șamane, hai să facem un pact. Că după ce ieșim naibii de-aici mergem la colțu' străzii și-așteptăm. Și-apoi l-a privit pe barman și a adăugat: Auzi, ia taie tu aici! - Stai, i-am spus, tocmai cînd barmanul
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
din nou, printr-un gest cu mîna stîngă, ceea ce l-a făcut pe barman să-și dea ochii peste cap. Sau numai așa mi s-a părut mie. Dar nemulțumit oricum a fost, nemulțumit, nervos și transpirat. Și s-a uitat la ceasul de la mîna lui stîngă, cumva cu apropo, iar eu am înțeles apropoul, dar în momentul ăla chiar nu mi-a păsat deloc. - Stăm cît e nevoie, a spus prietenul meu. Oricît. Și pînă mîine dimineață. - Și mai mult
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
pește din fiecare oraș, iar el plătea pentru ca bibanii să fie deja curățați și fripți. Mâncau în tăcere, prinzând cu degetele carnea albă și legumele fierte, de pe care se prelingeau uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele, care se scorojiseră de căldură, dar erau singurul semn după care ea, cea de acum, își mai amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
oraș, iar el plătea pentru ca bibanii să fie deja curățați și fripți. Mâncau în tăcere, prinzând cu degetele carnea albă și legumele fierte, de pe care se prelingeau uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele, care se scorojiseră de căldură, dar erau singurul semn după care ea, cea de acum, își mai amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar, care
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
răstit, până când îi schimbau șalurile de cânepă cu prosoape adevărate. Când pleca cu Zaouf în souk, femeile berbere care stăteau pe pământ, lângă dunele de curmale, aproape îi puneau piedică cu brațele lor încărcate de lucruri, însă ea spunea "mulțumesc", uitându-se înainte și tot repeta silabele, până când le strivea orice înțeles. În labirintul de mărfuri parcă își pierdea suflul, atunci Africa se răzbuna, devenea amenințătoare, o hipnotiza altfel decât Mehria, cu privirea lui de varan. Diminețile, în bazar, Africa nu
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
făcu un dor nesfârșit de pantele muntelui Șarra, cu smocurile îngălbenite de iarbă, de soarele ca o flamă și de felul în care bărbatul arab o-n-tin-dea pe spate, posedând-o cu ochii, ca un șoim pregătit pentru vânătoare. În Africa uitase să plângă. Prin ușa bucătăriei o zări pe Zaouf frământând o lipie, cu degetele ei negre ca niște vreascuri. Stătea aplecată peste aluat, punând marginile pâinii peste jăratic, iar lumina cuptorului era atât de aproape că-i intra în liniile
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
celor din sat. A treia zi, îl găsise sprijinit de gardul casei sale, în aceeași poziție, cu genunchii la gură și cu brațele încolăcite în jurul lor. Doar că de data asta, de cum îl auzise că deschisese poarta, își ridicase privirea, uitându-se la el cu ochii umezi, ca atunci când îl mângâiase pe cap. Îi mormăise ceva încurcat, în timp ce cotrobăia prin boccea după ceva de mâncare. De data asta, îi lăsase ceapa și mămăliga pe jos, fără să se apropie. La întoarcere
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
reacția sa fu s-o țină strâns în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul de lemn al prispei. Iar uitase s-o dea înapoi vecinului și uite că acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a lui când va veni s-o ceară. Fluieră a pagubă și trase ușa
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul de lemn al prispei. Iar uitase s-o dea înapoi vecinului și uite că acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a lui când va veni s-o ceară. Fluieră a pagubă și trase ușa cu un ultim efort. Fâșia de lumină
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Emil Brumaru O, e de-ajuns un gest de-abia schițat, O rază de lumină, numai una, Răsfrîntă în oglindă, lîngă pat, Trezind roua din preș, crăpînd căpșuna Îmbrobonată, printre struguri, pe o tavă Uitată din greșeală pe podele, Un vechi dulap suind lin clipa-n slavă, Un ciucur atîrnînd de la perdele, Parcă-nmuiat, bun zahăr candel tare, De gura mea voioasă de copil, Ca să pricep că ai sosit tiptil, Îngere Mare...
îngerul Mare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8027_a_9352]
-
înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor. 3. să mergem înăuntru. bem cafeaua uităm ce a fost. închide. ți-au căzut ciorapii. laptele a dat în foc. rămânem aici cu muștele. ne mutăm de pe aragaz pe prăjitorul de pâine într-un bâzâit familiar atât zborului cât și naufragiului. vrei să zici îngropăciunii. mă rog
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]