7,855 matches
-
o biografie „ascunsă” percepută ca fiind „cartea tranziției”), publicat în 1977 și reluat în 1986. Scris din perspectiva noii perioade istorice a tranziției Spaniei spre democrație, acest poem al suferinței, construit oximoronic pe realitatea iubirii și urii, a amintirii și uitării, a strigătului și tăcerii, conține o viziune sui-generis asupra vieții în regimul franchist, întro „țară închisă”, „fără adevăr”, a minciunii, care înseamnă „ceea ce rămâne din adevăr”, un „reziduu al tăcerii”. Conectată nemijlocit la experiența personală a trăirii, simțirii și senzației
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
schimba opinia în ciuda împrejurărilor ostile, de pildă calmul cu care susține nulitatea artistică a lui Norman Manea, un „autor ambițios, dar lipsit de talent, cu complexe de inferioritate, care face eforturi ca să pară scriitor” și care „va dispărea în neantul uitării în scurtă vreme, ca o muscă în gaura de scurgere a unei chiuvete.” (p. 203); 4) lipsa de oportunism, refuzul de a fi informator al Securității costîndu-l interdicția de a ieși din țară pînă în 1989. Omenește vorbind, Alex Ștefănescu
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
a desfrunzirii tatei în balconul tomnatic cu/chipul mamei întinse în zori ca un limb uscat spre/iarnă ea ce plînsul mi l-a crescu fără să știe? ce să fac/cu ființa de dincolo cu mîinile-ntinse în mine-a uitare?” (imnul 168 (threnos fără sfîrșit)). O anumită prețiozitate culturalistă, filosofico-eseistică - nederanjantă totuși - pigmentează manierist discursul în care se topesc precum zahărul în ceai rememorări ale unor experiențe concrete de la diferite vîrste, imagini ale unor poeți sau apropiați dispăruți, dar și
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
era atât de intensă încât părea să pulseze. Ne-am oprit din dat zăpada și am rămas nemișcați în întunericul fosforescent, pătrunzându-ne de sfințenia stranie a acestui ceas. Era ca și cum toate Crăciunurile din copilăria noastră se treziseră din somnul uitării pentru a ne așeza la picioare un moment de puritate, de frumusețe absolută și pură."(p. 253) Apărut la Londra în 1972 cu titlul The Flight of Andrei Cosmin, romanul a fost apreciat de critici și de cititori, într-un
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
cât și în italiană, adesea poematică și emoționantă. În plus, felul de a fi, atmosfera tipică pentru lumea satului nostru, pe cât de arhaic și umil, pe-atât de prolific și plastic, inclusiv d.p.d.v. lingvistic, de mulți scriitori români multipremiați dată uitării, a rămas pentru scriitoarea Ingrid Beatrice Coman obsesia principală a propriului imaginar, a tablourilor vivante ce se succed de-a lungul cărții. Ea scrie ca și cum ar fi trăit în toate acele sate pe care le zugrăvește fără să le numească
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
fost scrisă de Fitzgerald chiar pe Coasta de Azur, la Saint Raphaël, la o aruncătură de băț de Cannes. O ideală închidere a cercului, după un parcurs de aproape nouă decenii (cartea a fost publicată în 1925), răstimp în care uitarea și redescoperirea, disprețul și admirația i-au însoțit mereu destinul - al romanului și, implicit, al personajelor și autorului. Am văzut, până în clipa când scriu aceste rânduri, doar fragmentele promoționale ale filmului. Ce pot spune e că nu înțeleg cum o
Așteptându-l pe Gatsby by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3621_a_4946]
-
imaginile pe care ni le propune și prin evocarea celor trei cimitire care adăpostesc ostași români și germani ce s-au confruntat în ultimul cataclism mondial. Poetul, care a trăit drama războiului, cu întreaga sa familie, e profund emoționat de uitarea incalificabilă, la doar unsprezece ani, a celor „nemaiîntorși din lupte" și care așteaptă un semn de la cei care au fost spectatori reci și motivați ai războiului. Impresionează, profund, un posibil și, totodată, incitant dialog al celor morți pe câmpul de
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
Sugestia, misterul nu sunt, de altfel, punctul forte al versurilor Veronicăi Micle. Biograficul, pe care o lungă tradiție interpretativă l-a marginalizat, în comentarea poeziilor lui Eminescu (și pe bună dreptate), revine aici în galop. „Nu plânge că te dau uitării,/ Și nici nu plânge că te las.../ Sosit-a ceasunstrăinării/ Și ceasul bunului rămas./ Se rupe-un lanț plin de tărie/ Ca firul cel mai subțirel;/ Când soarta vrea așa să fie,/ Zadarnic vrei să faci altfel./ Și nu mai
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
Beaujolais - e copia fidelă a tatălui său, Madelon este, zice-se, propria lui soție. De-acum încolo, scenetele nu mai sunt doar amuzante, ci și rupte din viața lyonezilor, sunt vorbite în dialectul lor și astfel păpușile italienești sunt date uitării, Mourguet devenind creatorul acestui teatru în Franța. Curios cum, din orice și de oriunde, totul devine pentru mine subiect de nostalgie. De pe malul Ronului ajung, nu pot înțelege cum!, pe o plajă a Mării Negre, alături de acea fetișcană cu voce de
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
un abil narator, fiindcă pasajele care ar putea trece cu ușurință drept panseuri filozofice capătă o puternică dimensiune epică. Îndrăgostitul este protagonistul cărții, cel pe care rând pe rând îl încearcă iubirea, ezitarea, nesupunerea, fereala, statornicirea ori trădarea, consolarea sau uitarea. Dar pe lângă îndrăgostit, fiecare sentiment profund uman în parte capătă individualitate, trăsături caracteristice, noimă și este ilustrat prin povești scurte sau anecdote. De asemenea, de undeva din fundal pândește răgazul, un alt personaj bine individualizat, cel care îngăduie îndrăgostiților să
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
dinspre Dâmbovița. Case care s-au păstrat și azi, cu farmec discret și povești nespuse. Volumul lui Crutzescu, așazicând de sinteză, înviind, într-o lume care ne este, încă, accesibilă, deși au trecut un război și cincizeci de ani de uitare, ecouri ale unui trecut de basm oriental, se ajută de fotografii de epocă din care, spuneam, ne privește o stradă care nu mai e deloc azi, deși clădirile ei mai sunt. E, probabil, o problemă de ansamblu. De atâtea ori
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
Uniunea Social Liberală - Ideea care l-a îngenuncheat pe Băsescu Traian", scrie profesorul Dan Voiculescu pe blog. Este o carte document care nu se dorește a fi o critică la adresa actorilor politici sau o scoatere în evidență a autorului. Pentru că uitarea e scrisă în legile omenești, m-am gândit că posteritatea are dreptul la un reper istoric al perioadei de după 1989. Departe de a fi perfectă, sunt convins că mai există în spațiul public cărți care se vor referi la istoria
Dan Voiculescu, despre cum l-a îngenuncheat pe Băsescu Traian by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/31523_a_32848]
-
distinge prin echilibru și grijă față de scara adevărată de valori!) o enormitate pusă în circulație despre revista noastră, România literară. Ea îi aparține lui Geo Vasile. Iată ce afirmă el: „Este bine ca din când în când să scoatem din uitare sau chiar din anonimat nume ale unor scriitori redutabili, dar dacă nu fac parte din „lista lui Manolescu”, nu au ce căuta mai ales în revistele încă patronate de USR, cele din București operând după criteriile numerus clausus pe viață
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]
-
a știut să o provoace și să o structureze, este de aceea semnificativă pe mai multe planuri. Primul a fost deja evidențiat, în prefața la prima ediție a cărții, de către Gabriel Liiceanu: confesiunea bătrânei țărănci a ridicat, de fapt, vălul uitării de pe un capitol esențial al istoriei României postbelice. Cel al rezistenței anticomuniste armate, la care au participat toate clasele reprezentative ale vechii Românii - ofițeri ai Armatei Regale, aristocrați, intelectuali, dar și foarte mulți țărani. Această rezistență a fost maculată și
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
a reușit să distrugă țărănimea, nu a reușit să anihileze și moștenirea ei spirituală. Prin asemenea personaje - și mai cu seamă prin asemenea cărți -, bunul-simț țărănesc, bunătatea creștină, un întreg univers dominat de imperativul iertării (dar nu și de lașitatea uitării), demnitatea țăranului autentic ne sunt puse înainte, într-un act de pedagogie națională de o imensă importanță. Nu e vorba numai de mândria că „nasc și în Moldova oameni” (adică, de evidența că românii nu au acceptat, obedient și oportunist
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
cuprinde), și de-altu-apoi, tot osebit, de glasul lui Angelus Silesius, din Breslau. Cu falsă neglijență șlefuit-a șirag de stanțe-n stilul vremii sale. Că altceva prezentul nu-i decât vremelnică fărâmă de trecut știa prea bine, și că din uitare suntem făcuți: știință-atât de vană ca ale lui Spinoza corolare. În urbea de pe mal de nemișcat râu după două mii de ani de când s-a săvârșit din viață-un zeu (povestea ce v-o depăn este veche) e singur Bürger
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
și uscatul. Și altul tot aici, ce-avea să vină, a cărui umbră fi-va-n veci lumină. Înserarea De ieri, de astăzi, ceasul înserării e unul singur, greu de conceput. Un limpede cleștar, stingher și mut, inaccesibil vremii și uitării. Se-așterne-ncet eterna înserare și-apoi în tainic cer se cuibărește. În cerul-acela spada își găsește loc hărăzit, și iazul, fiecare, precum ne-nvață-n nouă cărți Plotin, aidoma fiind cu arhetipul. Se-nșiruie viața după chipul și-asemănarea unui ce
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
Ca să nu mai vorbim de cronologia evenimentelor de tot felul. Să nu uităm că istoriografia noastră a început cu niște înșirări de date numite cronografe. Primă formă de consemnare a ceea ce se întâmpla în viața societății. Fără astfel de consemnări, uitarea închide în scrin cu mâna ei cea rece nu numai viața de zi cu zi a oamenilor, dar și literatura lor. Să nu uităm nici că sediul central al USR se află la doi pași de strada bucureșteană care poartă
Viața literară la Cluj by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3178_a_4503]
-
arta e singurul limbaj universal și unica șansă pentru emigrant de a sări etapele și a fi acceptat. Nu are decât să-și „împacheteze gândurile în tăcere” - cum spune naratoarea din Raftul cu ultimele suflări. E știința prin care ignoră uitarea - imposibilă operațiune. Expertă a supliciului, poetă a stigmatelor și substituirilor paroxistice, Aglaja Veteranyi transcrie anomaliile destinului cu precizia celui care trăiește, simultan, limitele infirmității biologice și spirituale. Rezultă o echilibristică de o stranie autenticitate. Nealterată pentru publicul străin, aproape ignorată
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
Constantin Cubleșan Firească pentru demararea amplei construcții a romanului biografic al rebrenilor - Ilderim Rebreanu, Spectre în labirintul uitării - Romanul familiei Rebreanu (Editura ZIP-MMXI, București, 2011) în patru volume - o epicizare de tip saga, a vieții unei familii (a „tribului”, zice autorul acestuia) de intelectuali români din Transilvania Imperiului Austro-Ungar de la finele secolului al XIX-lea, prelungit până dincoace
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
precum și relațiile cu diverși confrați în ale scrisului, aceștia fiind tratați abia în haloul existenței marelui romancier, existență plină de altfel, de seisme și meandre, în traversarea unei istorii zbuciumate a epocii în care s-a manifestat. Spectre în labirintul uitării este un roman declarat. Deci o operă ce mizează pe o substanțială elaborare ficțională, în care însă, documentele de epocă autentice - scrisori, memorii, jurnale, relatări ale diverșilor martori etc. - sunt topite într-un ansamblu factologic divers, autorul propunându-și a
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
tetralogiei) s-ar fi dezvoltat mult mai sus dacă nu ar fi fost ținuți de-o parte, oprimați chiar, de către primul născut al familie Rebreanu. Mizerabilă premisă pentru un roman ce se dorește a fi justițiar. Altfel, Spectre în labirintul uitării se citește cu destul interes, ca un adevărat roman de intrigă și spadă, Ilderim Rebreanu punând în lumină (cu acribie documentară și destul talent naratorial) o fațetă mai puțin cunoscută a biografiei unuia dintre cei mai importanți scriitori români din
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
Omul din Ceatal. De acord, conformiștii aceia, plini de râvnă față de indicațiile partidului și ale secretarilor lui generali, nu mulți, care s-au succedat pe-aici, pe la noi, prin România, sunt demni, dacă nu de tot disprețul, atunci măcar de uitare. Părerea mea, dacă m-ar întreba cineva (o fac eu în locul oricui altcuiva, aici) este, însă, că n-ar cam trebui să-i și uităm, chiar dacă îi disprețuim. O istorie a literaturii conformiste, întâi din România, apoi din lumea largă
Perspectiva furnicii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2960_a_4285]
-
piruete și tumbe sau se preumblă cu pași de fanfaron - pentru ca deodată, în plină mascaradă, să se oprească, să te fixeze cu o privire posedată, și să înceapă: „Mama nu va uita/ niciodată cărarea/ spre leagănul în care/ mă vîntură/ uitarea/ spre leagănul de piatră/ în care zac,/ zdrobit,/ ca un pitic,/ copilul cel mic,/ jigodia disperată în care/ a sperat mama.// Mama o să-mi aducă mereu de băut./ Mama o să mă ducă în brațe spre sud./ Mama o să-mi dea
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
electrică a unui animal agresiv”. Alexandru Mironov: „Mironov nu avea curajul să privească ratarea în ochi și s-o înfrunte cu luciditate, chiar dacă era vorba de a altuia”. Adrian Păunescu: „Oricît credeți dumneavoastră în infinitul memoriei, ca apoi să preamăriți uitarea, tot nu veți reuși să incinerați toată hîrtia pe care ați pîngărit-o și nici să curățați cu diferiți detergenți literari sinistrele urme pe care le-ați lăsat în ridicarea minciunii la performanțe apocaliptice în timpul epocii de aur”. Și, cu un
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]