13,247 matches
-
aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu multă evlavie din ulcica cu vin și, după cum îi era feleșagul, a tras adânc și din lulea... Și cum spuneam, s-a nimerit să fie printre săteni și unul care să le tălmăcească vorbele fugarilor. „Auziți, oameni buni, ei umblă după moartă... <Po umerla> - în limba lor - înseamnă după moartă”. Sigur că aceste cuvinte le au intrat adânc în țeastă localnicilor și de atunci, când erau întrebați „de unde ești omule?”, ei răspundeau cu acele vorbe: „Suntem din Poumerla”... Tare mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pletelor și mustățile colilii dovedeau fără putință de tăgadă că duceau în spate ani buni! Și dacă te-ai fi apropiat și mai mult de ei, dibuiai cu ușurință, că unuia din ei nu-i prea vine la îndemână să umble călare, pe când la cel căruia mustața îi cădea ca o streașină deasupra gurii se vedea ușor spiritul unui adevărat cavalerist!... Vezi, Dumitre, să nu-ți scrântești mâna trăgând atâta de dârlogi! Da’ cum crezi tu, Pâcule, că se strunește un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
magazinele de electrocasnice vandalizate În timpul luptelor stradale! Locuințele oamenilor erau acum cele supuse devastării. Roma se Întorsese În vremea lui Nero. Prin cartiere, mașinile se dedau orgiilor voluptuoase cu benzină, iar cerul era luminat de incendii. Cum mașinile de pompieri umblau brambura pe străzi cu rezervoarele de apă goale, focurile se Întindeau cu repeziciune. Automobilele patrulau peste tot, nepăsătoare la distrugerile din jur, pândind apariția vreunui biped Împins de foame sau de sete să-și părăsească adăpostul, ori se hârjoneau prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În fața calculatorului, Între noi nu se mai simțea aceeași apropiere. Am cerut explicații, m-a expediat printr-un „lol“ prea zglobiu pentru situația dată. Emoticonul de pe ecran zâmbea prefăcut. „Pari schimbată. Ți-ai luat alt webcam?“ am Întrebat. „Nu“. „Ai umblat la setări?“ „Nu“. „Ce s-a Întâmplat cu noi?“ „brb“ . Dar nu s-a mai Întors. A Început să mă-nșele, trecând din placă video În placă video ca o ușuratică, vorbindu-mă pe la colțuri de monitor. Mi-a scos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Al doilea individ stătea În spatele primului, Însă nu pentru că În zona unde evoluția speciilor Îi descoperise congelați, undeva Între amoebă și sarcopt, s-ar fi pus problema ierarhizărilor. Probabil că În poziția aceasta rămăseseră Încă de la angajare și de atunci umblau astfel, pentru a despica aerul mai eficient, impresionându-le pe băbuțe și pe cardiaci. Era un malac de vreo doi metri, cu schema de funcționare afișată la vedere: „Șefu’, pe cine trebuie să pocesc?“. Un godac i se lăfăia pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
obsesie, scrisul: Nu știu de ce trebuie să scriu. E un lucru pe care pur și simplu trebuie să-l fac. Dacă nu scriu mai multă vreme, devin foarte nervoasă. Dac-ar trebui să mă opresc, probabil c-aș începe să umblu pe străzi și să-mi spun mie însămi, cu glas tare, povești". Sună a text parcă dinainte pregătit pentru astfel de ocazii, deși nu e. Nu e, pentru că stilul Doris Lessing respinge orice idee de premeditare și calcul. A fost
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
după cele aflate mai sus, că nu pomenește defel scopul acelei călătorii. De altminteri, chiar domnul Roatiș consideră că "interesantă este lipsa însemnărilor despre avatarurile pe care trec, probabil, la Sighet". în ce mă privește, lucrând la o carte și umblând la sertarul cu fișe de documente și lucrări ale unor autori cu nume ce încep cu litera S, dând întâmplător peste textul lui N. Steinhardt și tentat să-l citesc am fost cucerit, mai ales, de tonul dezinvolt și uneori
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între București, Frankfurt și Paris. Au legături supranaționale și răspândesc mizeria morală cu dezinvoltură revoltătoare. Romanul Proorocii Ierusalimului începe, trezind curiozitatea, cu câteva instantanee și flashuri. La ușa lui Doru Elefterescu, dintr-un apartament din groapa
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
fostul deținut Burhuși, care asigura tranzitul - întâi de mașini, apoi de copii. Cu toții sunt ahtiați de câștig și arată silă de o Românie care, singură, nu le poate facilita îmbogățirea rapidă. Lui Edi "îi era silă să dea pe aici. Umbla prin Franța și Germania și prin toată Europa cu afacerile lui, dar România o ocolea" (p. 28). Acestea sunt premisele sociologice ale romanului, dezvoltate epic în două direcții: pe de o parte, prezentarea lumii sordide din România prin eșantionul vieții
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
vîrstă de abia șaptesprezece ani, dar care lucra deja la magazin ca vînzătoare. — Băiete, Îl rugă Vic pe un ton cît se poate de calm și Înțelegător, vorbește-mi de presimțirea aceea. Ce anume a presimțit? — A presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi umblă prin buzunare! — Băiete, fii atent, asta nu Înseamnă că a presimțit..., Încercă Vic să-l corecteze. — Ba a presimțit! susținu soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai Înainte. Nu putea fi contrazis, deoarece văzuse cu ochii lui. Grăbise pasul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei le solicită și tot ce mai vor, ca să ne lase În pace. Însă aici mai apare un aspect. Așa cum nouă nu ne plac ouăle clocite, sau carnea care miroase a DDT, nici lor nu le place să ne vadă umblînd beți sau drogați. De aceea vă spun prietenește: gîndiți-vă bine cînd vreți să faceți ceva rău! Sper că Înțelegeți ce vreau să spun... Aici, vocea Îi tremură un pic, oarecum nesigură. Deodată privirea i se lumină de un gînd nou
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
anvergură presupune unele cheltuieli. Dar despre asta vom avea timp să mai vorbim. Nimic nu le lipsea pentru a fi fericiți Vic ajungea acasă tot mai tîrziu, cîteodată după miezul nopții, dar Christina nu Îndrăznea să-l Întrebe pe unde umblase. Venea obosit, mînca ceva În grabă, se culca și adormea imediat. După ce el adormea, ea Îi mirosea hainele, ca să se convingă că nu fusese la vreo femeie. Apoi se certa singură pentru cît era de proastă. Miroseau mai degrabă a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîmple, de doctor se apropiară Nut și Feder, care-l căutau de mai multă vreme. — Hei, Tom, ce faci aici? — Omor timpul Înainte de a mă omorî el pe mine, cită dr. Thomas. Vă aștept de aproape o oră, pe unde umblați? Pe urmă, Începu să le explice de ce se adunaseră atît de mulți oameni acolo. La cîțiva metri distanță, maiorul Smith Înregistră cu satisfacție amănuntul că, deși ambii erau Înalți de peste un metru optzeci și cu trupul la fel de bine legat, unul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că În spatele crimei s-ar ascunde anumite interese, pe care promitea că le va dezvălui Într-o ediție viitoare. De prisos să mai adăugăm precizarea că următoarele ediții ale ziarului nu au dezvăluit nimic. În tot cursul zilei, Pablo a umblat nestingherit prin oraș, trimis de Christina după diverse cumpărături, fără să-l Întrebe nimeni dacă el o ucisese pe asistentă, sau altcineva. Abia spre seară, cînd Marychka l-a adus pe Kiki acasă, s a uitat bănuitor la Pablo și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-o funcție importantă. Din păcate, În acel moment șeful departamentului era cu totul altcineva. Iar la o judecată mai riguroasă, propria sa demisie Îi păru maiorului Smith prezumțioasă și ridicolă, Într-adevăr, un gest copilăresc. Frămîntat de felurite gînduri, umbla de-a lungul și de-a latul biroului, nu agitat, ci mai degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-un fel viața, numai că nu știa deocamdată cum, cînd deodată, un alt maior Smith, mult mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
violent corpul, În așa fel Încît mușchii contractați spasmodic ai intestinelor să i se relaxeze Întrucîtva, deblocînd tranzitul digestiv, Însă de această dată se simțea prea obosit, epuizat fizic, pentru a recurge o metodă atît de dură. — Pe unde naiba umblă doctorul ăsta? Mă doare capul de-mi vine să vomit! se plînse maiorului. I-ar fi putut răspunde că nu știe și nici nu-l mai interesează, deoarece hotărîse oricum să-și depună demisia chiar În acea zi. Tocmai În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care le ducea seara Christinei și lui Kiki, ca să se mire ce de pietre colorate sunt pe lumea asta; le ținea cîteva zile Înșirate pe masă, apoi le strîngea și le arunca pe furiș Într-o rîpă din spatele casei. Umbla la Întîmplare pe cărările muntelui, prin desișuri și surpături, căuta fără să mai caute, ca unul care nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
celuilalt. — Poți să te ridici, Îi auzi vocea joasă, pe jumătate dezamăgită. Pornești de-a lungul coastei la deal, fără să Întorci capul, și faci numai mișcările pe care ți le comand eu. Între timp, Îmi spui cu ce treburi umbli pe aici. — Sunt geolog amator. Însoțesc o doamnă bogată care vrea să facă importante investiții pe insula Roland, răspunse fără ezitare Pablo. Mai Întîi, vrea să cumpere tot muntele acesta, dar nu e sigură dacă are dedesubt petrol. — Astea-s
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fie abia atinsă tangențial, iar În buzunar să intre o altă bilă, lovită prin ricoșeu, pe care jucătorul nu o avusese În vedere - ceea ce Înseamnă totuși punct cîștigat; uneori, deși bila vizată este introdusă, bila albă Își continuă mișcarea și umblă ca amețită Încolo și Încoace, pînă nimerește și ea Într-un buzunar - ceea ce Înseamnă fault, cu pierderea rîndului și free-ball pentru adversar; alteori, mai multe bile Își transmit succesiv mișcarea pe direcții diferite, iar ultima se oprește la un milimetru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-l iscodească. Mă gîndeam la nenea ăla cu fața verde. Îl cunoști cumva, știi cum Îl cheamă? — Ba bine că nu! — De ce are fața verde? — Fiindcă este extraterestru. N-ai auzit că extratereștrii sunt verzi? — Mda... Se spune că umblă mulți extratereștri pe insula asta, de toate felurile, care vînează sufletele oamenilor. Poate că ne-a luat deja ce avea de luat și s-a Întors pe planeta lui. Simt așa, că parcă aerul intră În mine ca Într-un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
raportat așa-zise fenomene paranormale, care se manifestau prin halucinații vizuale sau auditive, logoree și accese de mania persecuției. Oameni cu privirea extatică, mai cu seamă poeți, actori, regizori și În general artiști, al căror sistem nervos este mai labil, umblau delirînd pe străzi, sau se cățărau În balcoanele unor instituții publice, pretinzînd că vor să adreseze anumite mesaje Întregii omeniri. Uzinele și-au Încetat și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
auzeam tic-tacul ceasului de la mînă, rosti ca și cum ar fi anunțat un eșec: — Cazul e mai serios decît pare la prima vedere. Teoria mea este că Vic a fost lichidat chiar de tatăl Christinei, la ordinul lui David Michel. Pablo, care umbla aiurea prin pădure, căutîndu-l pe Vic, le-a căzut celor doi ca o pleașcă. În orele petrecute În peșteră, David-Michel l-a programat sub hipnoză să meargă la maiorul Smith pentru a organiza evadarea de pe insulă, Înainte ca cei de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
încotro, își închipuie, numai o minune din cer i-ar mai fi putut ajuta să reziste pe grămada aia de moloz, se gîndește. Cioc, cioc, în sfîrșit apare Curistul ținînd în mînă o sacoșă colorată de rafie. Pe unde ai umblat pînă la ora asta? Ce v-ați speriat așa conspiratorilor? Două bătăi scurte și trei mai rare așa ne-am înțeles, de ce vă e frică? Trebuia să zăvorăști ușa, uite cum oricine poate să intre peste noi nitam-nisam îl ceartă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]