3,024 matches
-
ar spune, pare că joacă un joc stupid? — Da, zic. Eu sunt. Mel a plecat? Mă apropii de biroul lui Mel cu sentimentul că am uitat ceva. Dar nu‑mi pot aduce aminte ce anume. O eșarfă? Am avut, oare, umbrelă? — S‑a dus să mănânce, zice Alicia. Mi‑a arătat cadoul de la tine. De mare efect. — Mersi, zic. — Deci. Surâde vag. Am auzit că Luke te ia cu el la New York. Cred că e plăcut să ai un iubit bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fără replică. Slavă lui Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și îndesată, sunt sigură că are parte de multă singurătate. Tunsoarea ei, potrivit propriilor spuse, e inspirată de Shakespeare. Seamănă cu o umbrelă deschisă. Fața ei prelungă are linii ascuțite. Pielea cuiva care fumează țigară de la țigară. Când vorbește, mâinile ei gesticulează puternic sub nasul tău. Joc Qu și Pai, jocuri cu poezii, zice Fairlynn. De-abia aștept să joc cu președintele Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
țăran care s-a împrietenit cu mine, mi-a oferit adăpost și mai apoi m-a călăuzit până în ținutul următor. Nu aveam decât doi yuan-i la mine și i-am cheltuit ca să-mi cumpăr o pereche de pantofi, o umbrelă și șase chifle. Când am ajuns, în sfârșit, în siguranță, nu mai aveam în buzunar decât un bănuț de aramă. * O face să vadă grația divină în valoarea lui. În pat, e nerăbdător, ca un jefuitor de morminte care apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca pe o apă caldă care-mi curge pe față. Peisajul e sumbru. Peste tot, plantele au început să moară din cauza arșiței. Iarba și tufișurile sunt galbene. Chiar și planta cea mai rezistentă la căldură, arborele goya în formă de umbrelă, și-a pierdut din vigoare. Frunzele lui cu trei părți atârnă fără vlagă în trei direcții diferite. În aer se simte miros de putreziciune. E de la animalele moarte. deasupra capului meu se rotesc vulturi. Bănuiesc că mirosul de putreziciune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă! — Oribilă, vrei să spui... Pentru vârsta ei, o femeie bine.. — La vârsta ei, frumoasă, urâtă, nu mai contează! Important este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
învăluită în rosso fuoco? ― Răbdare, nepotache! Toate la timpul lor. Acum pot să-ți spun doar că la masă zeița va sta între mine și prinț. Pe tine te-am ancorat între divinele noastre mame. Zeița tocmai deschisese o mică umbrelă din dantele aurite - obiect ciudat, nostim, de-a dreptul fermecător - și acum înainta peste zăpada și paiele de pe alee, cu poala rochiei ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de exemplare de Atelierul Foto Kwik, fără nici o taxă, iar băiatul lor de ceai le tăie în pătrate mititele. Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde fuseseră lăsate la uscat. Pinky scutură o creangă înfrunzită strigând: — Ticăloaselor! Duceți-vă înapoi în junglă, unde vă e locul, însă ele săreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Mănăstiri de beton! Bleah! Un adevărat ermit trăia în copac sau pe o piatră, într-o peșteră sau o văgăună. Își privi imaginea reflectată de soare în iarba de dedesubt: propria siluetă în ansamblul alcătuit din patul de sfoară și umbrela zdrențăroasă, distrusă de maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
În dimineața aceea, aș fi fost recunoscătoare dacă s-ar fi repetat clișeul. Se făcuse prânz, dar cerul părea din flanel cenușiu și slobozise o ploaie torențială, care, judecând după intensitate, se distra de minune. Măcar ea. Nu-mi luasem umbrelă și, Dumnezeu știe de ce, nici nu venisem cu mașina. Cred că era ceva legat de faptul că nu voiam să conduc În starea aceea de depresie, chiar dacă asta nu iese la test, ca alcoolul. Am rămas pe treptele de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
primească foile, având Întotdeauna pe buze o vagă promisiune că va da curs plângerilor. Precedat de patru călăreți care purtau stindardele brune ale dinastiei, urmat pe jos de un sclav cu bustul gol, care Îi ținea deasupra capului o imensă umbrelă de soare, hanul a străbătut, fără să se oprească, marile străzile străjuite de duzi răsuciți, a ocolit bazarurile, a mers de-a lungul principalelor canale de irigație, așa-numitele ariks, până În cartierul Asfizar. Acolo ceruse să i se amenajeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
XXX Din orașul toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed. Dar, În acea zi de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci. Bătăi repetate și furioase În ușa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a repezit să pună mâna pe ce-i trebuia. Tinerii pe mingi, rachete și plasă, tații și bunicii pe bilele de boccia și pe aparatul de radio, ca să asculte transmisia meciului din campionatul de fotbal, iar mamele și bunicile pe umbrelele de soare și coșurile cu merinde. Tata și cu mine ne-am așezat pe o bancă, la marginea terenului. Fiindcă Francesco și Paolo tocmai treceau pe lângă noi, tata i-a rugat să facem o fotografie. S-au așezat amândoi lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
anunțuri cu recompensă și așa să-i găsești din nou? Ori mai curând ca o căciulă pe care o uiți în autobuz? Pe aceea o recuperezi la biroul de obiecte pierdute. Principalul ar fi să nu se piardă cumva ca umbrelele: pe ele nu le mai găsești niciodată. Și ce se întâmplă cu un om care nu mai găsește niciodată acel timp pe care îl caută? Rămâne singur pe lume? Tata și mama se certaseră pentru fiecare haină în parte. „Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noi bărbații trebuia să o luăm din loc. Unele își scoteau pantalonii cu mare greutate, însă pantalonii strâmți le făceau mai zvelte. Între timp, tații dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie să se dezbrace în văzul lumii, asta nu era necuviincios. Unii își lăsau pantalonii, chiloții, cămășile și maiourile să zacă pe unde se nimerea, alții le împătureau cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne-am pitit în lanul de grâu din apropiere, în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat mingi mari de plajă, iar Lea ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nici o țintă, urcând pante, traversând râuri și trecând peste linii ferate. Umblam și umblam, fără să știm dinainte unde vom ajunge. Plimbările noastre semănau cu un ritual religios menit să ne vindece spiritele bolnave. Dacă începea să plouă, ne deschideam umbrelele și ne continuam plimbarea. A venit toamna și campusul s-a acoperit de frunze de keyaki. Am simțit mireasma noului anotimp în prima zi când mi-am îmbrăcat puloverul. Deoarece mi se uzaseră pantofii, mi-am cumpărat alții, din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
hai să mâncăm! Nu mă pot gândi la altceva. Am mâncat toate bunătățile din compartimentele cutiei în formă de semilună, am băut supa și apoi ceaiul. După ce și-a terminat țigara, Midori s-a ridicat brusc și și-a luat umbrela, fără o vorbă. M-am ridicat și eu și mi-am luat umbrela. — Unde vrei să mergi acum? am întrebat-o. — Dacă am venit să mâncăm la un restaurant dintr-un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din compartimentele cutiei în formă de semilună, am băut supa și apoi ceaiul. După ce și-a terminat țigara, Midori s-a ridicat brusc și și-a luat umbrela, fără o vorbă. M-am ridicat și eu și mi-am luat umbrela. — Unde vrei să mergi acum? am întrebat-o. — Dacă am venit să mâncăm la un restaurant dintr-un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua, nu mai era nimeni acolo sus. Magazinele cu alimente pentru animale și casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dacă am venit să mâncăm la un restaurant dintr-un magazin universal, următorul popas este acoperișul, normal. Deoarece ploua, nu mai era nimeni acolo sus. Magazinele cu alimente pentru animale și casa de bilete pentru mașinuțe erau închise. Am desfăcut umbrelele și ne-am plimbat printre căluții de lemn uzi de ploaie, printre scaunele și tarabele din grădina de pe acoperiș. Nu-mi venea să cred că există în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
din grădina de pe acoperiș. Nu-mi venea să cred că există în inima orașului Tokyo un loc atât de pustiu. Midori mi-a spus că vrea să se uite prin telescop, așa că am introdus o monedă și i-am ținut umbrela deasupra capului. Într-un capăt al acoperișului se afla un colțișor acoperit, în care erau mașinuțe pentru copii. Ne-am așezat pe un podium ca să privim ploaia. Hai, vorbește, spuse Midori. Știu că vrei să-mi spui ceva. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aia nenorocită de pe chipul tău? Mă faci să plâng. Nu fi îngrijorat, știu că ești îndrăgostit de altcineva și nu vreau de la tine decât o mică îmbrățișare. Să știi că mi-a fost foarte greu aceste două luni. Am deschis umbrela și am luat-o prin spatele jocurilor mecanice. Ne-am îmbrățișat și buzele ni s-au întâlnit. Simțeam mirosul ploii în părul și în haina ei. Trupurile fetelor sunt atât de moi și de calde! Îi simțeam sânii, prin haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Poți să-mi faci ce vrei, dar să nu mă jignești. Am avut destule greutăți în viață și nu mai vreau. Acum îmi doresc să fiu fericită. Am strâns-o mai tare și am sărutat-o pe gură. Aruncă naibii umbrela aia și strânge-mă în brațe ca lumea! O să ne ude ploaia. — Și ce dacă? Vreau să nu te mai gândești la nimic și să mă ții strâns. Am așteptat două luni încheiate această clipă! Am pus umbrela jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Aruncă naibii umbrela aia și strânge-mă în brațe ca lumea! O să ne ude ploaia. — Și ce dacă? Vreau să nu te mai gândești la nimic și să mă ții strâns. Am așteptat două luni încheiate această clipă! Am pus umbrela jos și am strâns-o în brațe, pe ploaie. În jurul nostru nu se auzeau decât mașinile de pe autostradă. Ploua neîncetat, fără zgomot, și eram uzi leoarcă din cap până-n picioare: părul, obrajii, hainele. — Ce-ar fi să ne adăpostim undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plimbăm! îi răspund. —Bine! Hai pe-aici! Rătăcim pe o pajiște înconjurată de narcise albe care tremură ușor în bătaia vântului. Un intelectual grăbit trece pe lângă noi vorbind de unul singur. Are un rucsac în spate, din care atârnă o umbrelă. Pare un om de știință nebun, care și-a construit un dispozitiv artizanal cu care are de gând să se propulseze în spațiu. Nu știu ce-i cu mine, încep eu, apoi mă opresc. De fapt, știu. Am vorbit pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]