1,598 matches
-
V. Domnia lui Iehu (841-814 î.C) Iehu, personaj nu foarte cunoscut de cel care citește Biblia, este în realitate primul rege al lui Israel reprezentat într-o imagine. Îl vedem pe un basorelief asirian într-o poziție mai degrabă umilitoare, culcat la pământ înaintea regelui Salmanasar al III-lea, deja menționat în precedență, în timp ce vine să-i plătească tributul. Analele lui Salmanasar al III-lea vorbesc despre acest tribut plătit atunci când regele Asiriei a lansat o campanie în regiunea Siria-Palestina
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
prin refuzul de a o depăși. El este liber în fața limitelor sale tocmai pentru că se complace în ele ca într-o dintotdeauna dată împlinire sau pentru că le ignoră ca limite, de vreme ce ignoră depășirea lor, considerând-o o condiție nerentabilă sau umilitoare de atingere a unui scop. De vreme ce orice preț pe care trebuie să-l plătesc pentru a obține ceva este resimțit ca ridicat, în lene nu se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
profesorii atît în cadrul școlii cît și în afara ei. S-a întîmplat o dată ca Iorga să nu salute. Profesorul respectiv a încercat să-l oblige să-l salute de mai multe ori la rînd în public. Considerînd o asemenea pedeapsă drept umilitoare, Iorga a refuzat. A fost eliminat, ceea ce însemna automat căderea la examene. Din fericire, familia a reușit să obțină acceptarea lui ca elev bursier la "Liceul Național" din Iași28. Bursa însemna casă și masă într-un cămin aflat lîngă liceu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În cele din urmă absurde. Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil dacă Planul Marshall ar fi fost prezentat ca un model de „americanizare” a Europei. Dimpotrivă, europenii din acea perioadă erau atât de conștienți de dependența lor umilitoare de ajutorul și protecția Statelor Unite, Încât o presiune nedelicată din partea americanilor ar fi fost dezastruoasă din punct de vedere politic. Permițând guvernelor europene să adopte strategii care erau rodul compromisurilor și experiențelor locale și evitând standardizarea programelor de reconstrucție, Washingtonul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
totdeauna. Franța nu mai era o mare putere (pe moment, nici măcar o putere) și nici nu a redevenit vreodată, În ciuda eforturilor lui de Gaulle În deceniile următoare. Fiindcă Înfrângerii răsunătoare din iunie 1940 i-au urmat patru ani de ocupație umilitoare, Înjositoare, servilă, În care mareșalul Pétain și regimul de la Vichy au jucat cum le cânta Germania. Indiferent ce au declarat public, liderii și responsabilii francezi Înțelegeau perfect ce s-a abătut asupra țării lor. La o săptămână după eliberarea Parisului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
două ori cosmopolită: fiindcă o animau exilați de pretutindeni și fiindcă era singura scenă europeană unde opiniile și dezbaterile locale erau amplificate și transmise unui larg public internațional. și astfel, după Înfrângerea devastatoare suferită de Franța În 1940, după subjugarea umilitoare În cei patru ani de ocupație germană, cu toată ambiguitatea morală a mareșalului Pétain și a regimului de la Vichy și În ciuda rolului secundar jucat pe lângă SUA și Marea Britanie În diplomația de după război, cultura franceză a revenit În centrul atenției internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obstacole. Chiar și cu o armată loială, a Patra Republică ar fi trebuit să depună un efort imens pentru a se ridica deasupra acestor Încercări, la doar un deceniu după cea mai grea Înfrângere militară din istoria națiunii și o umilitoare ocupație de patru ani. E de mirare că a rezistat chiar și atât. Instituțiile celei de-a Cincea Republici a lui Charles de Gaulle au fost cu bună știință construite În așa fel Încât să evite defectele predecesoarei sale. Importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de gustul personal, cât și de imperioasa raison d’État. De Gaulle fusese afectat de repetata umilire suferită de Franța - mai puțin din partea inamicului german În 1940, cât din partea aliaților anglo-americani mai târziu. El n-a uitat niciodată izolarea sa umilitoare din timpul războiului, când era la Londra reprezentantul modest și ignorat al Franței. Percepția sa corectă asupra realității militare l-a Împiedicat să-și exprime durerea, Împărtășită de alți francezi, atunci când britanicii au scufundat mândra flotă mediteraneană a Franței la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Asia de Sud a fost mai ordonată și mai puțin traumatică decât ar fi fost de așteptat. În Orientul Mijlociu lucrurile erau mai complicate. În 1948, Marea Britanie a abandonat responsabilitățile pe care le avea pe teritoriul Mandatului Britanic al Palestinei În circumstanțe umilitoare, dar fără prea multă vărsare de sânge (din nou, din punctul de vedere al britanicilor). Conflictul dintre arabi și evrei s-a dezlănțuit abia după ce britanicii au ieșit din scenă. În Irak, unde Marea Britanie și America aveau interese petroliere comune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
16. Anul următor, când a propus reforme pentru descentralizarea administrației și a organelor de decizie În Franța, Încercând să Întoarcă În favoarea lui, printr-un referendum, ceea ce i se părea o reacție antiautoritaristă la nivel național, el a suferit o Înfrângere umilitoare și decisivă; după care a demisionat, a părăsit viața publică și s-a retras În locuința sa de la țară, unde a mai trăit doar câteva luni. Între timp, s-a dovedit că Pompidou avusese dreptate să aștepte sfârșitul demonstrațiilor studențești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe evrei după criterii extrase direct din Legile de la Nürnberg - deloc surprinzător, dacă ne gândim la fasciștii polonezi reciclați din aripa stalinistă a partidului aflat la putere. Evreii erau acum poftiți să părăsească țara. Mulți s-au conformat, În condiții umilitoare și cu mari sacrificii personale. Din cei 30.000 de evrei rămași În Polonia, circa 20.000 au plecat În 1968-1969; au rămas doar câteva mii, În special bătrânii și tineretul - inclusiv Michnik și colegii lui studenți, care Își executau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la vârful Partidului Comunist, „am Început să vedem cine e fiecare”. Ușurința aparentă cu care mai Întâi Dubček, apoi partidul și, În cele din urmă, Întreaga societate s-au Înclinat În fața stăpânilor sovietici și a executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unitatea națiunii și integritatea ei teritorială, apărând „sistemul instituțional”. În practică Însă, armata devenise inutilă. Timp de zeci de ani, Franco Își protejase armata de orice războaie străine sau coloniale. Spre deosebire de soldații francezi sau portughezi, spaniolii nu trecuseră prin Înfrângeri umilitoare sau retrageri forțate. Nici un pericol militar nu amenința Spania, iar securitatea internă era asigurată de poliție, jandarmi și trupe speciale antrenate să lupte cu teroriștii - reali sau imaginari. Armata, redusă la un rol ceremonial, devenise refractară la risc: conservatorismul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inaugurat un deceniu neplăcut pentru intelectualii occidentali, care realizau cu strângere de inimă că dezintegrarea marilor scheme istorice și narațiuni era de rău augur pentru clasele limbute ce le inspiraseră și care au devenit la rândul lor obiectul unei indiferențe umilitoare. În septembrie 1986, Într-un revelator aparté solipsist către un jurnalist francez, sociologul francez Pierre Bourdieu deplângea „decăderea” gânditorului public angajat: „Cât despre mine, cred că dacă mai există astăzi o mare cauză, aceasta este apărarea intelectualilor”4. Jertfa de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Socialismului, lung de cinci kilometri și lat de 150 de metri. Toată Întreprinderea era o cacealma. În spatele fațadelor de un alb strălucitor ale clădirilor de pe bulevard stăteau Îngrămădite familiarele blocuri din beton prefabricat, murdare și dezolante. Dar exteriorul era agresiv, umilitor, implacabil de uniform: o sinteză vizuală a regimului totalitar. Casa Poporului, proiectată de o arhitectă de 25 de ani (Anca Petrescu) pentru a servi drept palat personal al lui Ceaușescu, este de o urâțenie unică și indescriptibilă chiar și printre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru și numai cu condiția ca țara să nu adopte moneda comună (zece ani mai târziu, când guvernul de la Stockholm a recomandat națiunii să renunțe În sfârșit la coroană și să adere la euro, a suferit o Înfrângere decisivă și umilitoare la referendum, ca și guvernul danez când a pus aceeași Întrebare În septembrie 2000). Reacția lui Per Gahrton, reprezentant al Partidului Ecologist În parlamentul suedez și adversar feroce al intrării În UE, reflecta Îngrijorarea multor suedezi: „Aceasta e ziua În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un „stat de graniță”, exponent și ocrotitor al valorilor fundamentale ale civilizației europene, era o sursă de vulnerabilitate, dar și de mândrie: de aceea sentimentul că au fost excluși și uitați de „Europa” a făcut dominația sovietică cu atât mai umilitoare pentru intelectualii din centrul și estul Europei. Europa nu este așadar atât o chestiune de geografie absolută - unde se află de fapt o țară sau un popor -, cât de geografie relativă: unde se află unele față de altele. La sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
United la Real Madrid În 2003, acesta a fost subiectul principal al știrilor televizate din toate statele Uniunii Europene. Evoluția jenantă a lui Beckham În Campionatul European din Portugalia În anul următor (căpitanul Angliei a ratat două penalty-uri, grăbind eliminarea umilitoare a echipei) nu a reușit să domolească entuziasmul fanilor. și mai grăitor, ieșirea Angliei din competiție nu a afectat numărul de telespectatori britanici la meciurile care mai rămăseseră de disputat (Între state mici ca Portugalia, Olanda, Grecia și Cehia), fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de sentimente aveau probabil mai mult de-a face cu mândria rănită decât cu un rasism nedisimulat. În 1939, Franța era Încă o mare putere internațională. Apoi, În numai trei decenii, ea a suferit o Înfrângere militară strivitoare, o ocupație umilitoare, două retrageri sângeroase și jenante din colonii, plus (În 1958) o schimbare de regim care semăna foarte bine cu o lovitură de stat. La Grande Nation acumulase atâtea pierderi și umilințe din 1914, Încât tendința compensatorie de a exalta onoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
linii ale subiectului. Între cele două imagini ale taberelor aflate În conflict, dramaturgul așază curtea bizantină, Închisă Într-o cușcă agățată de căruța sultanului, cu rolul de a stabili o relație - de a aminti sultanului marea biruință asupra Bizanțului. Condiția umilitoare a Învinșilor ilustrează dictonul latin: „vae victis!” (vai celor Învinși). În această imagine se găsește cheia rezistenței românești. Ca și În alte situații dramatice, autorul aduce În scenă imagini paradoxale. Tabloul următor (21) oferă o imagine absurdă a bizantinilor care
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un alt model de gândire și analiză, cu alte procese dominante decât tranziția de la tradițional la capitalismul dezvoltat și deci la modernitatea capitalistă, evidențiind alte procese dominante, în locul tranziției urmate de succes, și anume: subdezvoltare durabilă, declasări sociale masive, dependențe umilitoare, aculturații alienante, crize identitare profunde etc., cu toate efectele lor subsecvente. Cum s-a afirmat așadar noua paradigmă? Ne relatează pe scurt Alvin J. So, pe care îl vom urma și noi în prezentarea de mai jos. În anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
revoluție-reformă-reacție conservatoare pus în mișcare de Revoluția franceză din 1789, care s-a repetat pe întreaga lungime a secolului al XIX-lea (Ramirez și Boli, 1987, p. 8). Decisivă s-a dovedit a fi, ca și în cazul prusac, înfrângerea umilitoare a Celui de-al Doilea Imperiul francez sub sceptrul lui Napoleon al III-lea în fața Prusiei în 1870. A Treia Republică franceză ce a reieșit de sub ruinele imperiului a utilizat educația primară ca mijloc predilect de reconstrucție națională. La mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mare (PRM) condus de Vadim, ceea ce a conferit revoltei ortacilor trăsăturile unei tentative de lovituri de stat. Porniți în cea de-a cincea lor incursiune asupra Bucureștiului, minerii au spulberat forțele de ordine la bătălia de la Costești. A urmat apoi umilitoare Pace de la Cozia (22-23 ianuarie 1999), pe care premierul Radu Vasile a trebuit să o conceadă minerilor, prin care autoritățile centrale au satisfăcut revendicările economice ale ortacilor. Scandalurile intestine au condus la demiterea premierului Radu Vasile, care a refuzat să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]