8,223 matches
-
complice la nenumărate crime, a acoperit rețelelor mafiote, constituite în sânul FSN. În județe și la nivel național. Prin manevre staliniste șobolanii roșii au ocupat Stânga și Dreapta. Lista marilor corupți s-a dat, de ani buni! De Uniunea Europeană și Unchiul Sam. Chiar și de unii jurnaliști români. Periodic, s-au transmis semnale! MCV-uri. Oficiale și pe diverse canale. Diplomatice. Sunt c am 300 de râtani penali. Între timp mai adăugându-se vreo două duzini! Unii cred că Justiția acționează
TABLETA DE WEEKEND (86): VREMEA NEMERNICILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349812_a_351141]
-
Liberalul” Dinu Patriciu, coleg cu „liberalul” Tăriceanu, coleg cu „liberalul” Cataramă și Valeriu Stoica și alții și alții, plantați din start prin PNL, ies, acum, la rampă. Cu lacrimi de crocodil! Vor trebui să rupă ceva! E ordin! Ioan Ghișe, unchiul Vanea, vrea să fie președintele liberalilor!?! Mai bun ar fi de purtător de cuvinte! Nu le uită. Le are pe tricou. Deja, Sistemul cu televiziunile aservite se aruncă pe Johannis. Interimarul. Cu fel de fel de declarații rupte din context
TABLETA DE WEEKEND (67): MAREA DEBARCARE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349842_a_351171]
-
și mai mult, niciodată nu-i ajunge cât are! Din acea zi cele două inimi tinere se aprinseseră de mare dor. Nerun simțea întregul cer de deasupra capului că s-a vopsit dintr-odată în albastru! Iar Mona, în conacul unchiului său, ofta întruna, nu-i mai tihnea nimic, de dorul tânărului care-i cucerise inima, care era nespus de frumos și care acolo, în mijlocul satului, o uimise cu pânzele sale pictate. Nu i se permitea să plece de una singură
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
care îl ruga să vină, în jurul prânzului, prin preajma conacului, ca ea măcar să-l poată vedea un pic, chiar dacă de la distanță. Și astfel, cele două inimi tinere și curate nu se mai săturau să se revadă, în fiecare zi, pe la amiază. Unchiul fetei încă nu bănuia nimic, deși o vedea pe Mona îmbujorată la chip și pierdută adânc în reverie. Bănuia ceva, dar încă nu avusese prilejul să se dumirească despre ce era vorba. După câteva luni de astfel de suferințe dulci
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
vise avea. Iar Monei îi plăcu și aprecie cât se poate de mult toate acele visuri romantice ale lui. Și nu-l mai slăbea pe Nerun din priviri. Dar tocmai când tinerii erau mai fericiți, pe ulița satului apăru caleașca unchiului Monei. Când își văzu nepoata de vorbă cu pictorul cel sărac, deveni dintr-odată fioros din cale afară. O trase cu furie de mână și-o luă acasă, cu forța. Îi porunci să nu mai plece niciodată în sat fără
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
-i devină soție unui sărăntoc al satului. Într-o zi, Nerun, nemaisuportând să n-o vadă pe tânăra lui iubită după care se prăpădea în fiecare clipă de dor, își luă cu curaj inima în dinți și porni spre casa unchiului ei bogat cu gând ca să-i pețească nepoata. Intră bărbătește în curte, apoi pătrunse în casă cu un curaj nebun. Mona se bucură când îl văzu dar se și înspăimântă. Zgripțuroiul de unchi avusese presimțiri rele. Se înțelege câtă furie
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
inima în dinți și porni spre casa unchiului ei bogat cu gând ca să-i pețească nepoata. Intră bărbătește în curte, apoi pătrunse în casă cu un curaj nebun. Mona se bucură când îl văzu dar se și înspăimântă. Zgripțuroiul de unchi avusese presimțiri rele. Se înțelege câtă furie l-a cuprins când Nerun, cu multă îndrăzneală și fermitate, păși și se opri în fața lui, zicându-i: - Prea cinstite boier, respectat de tot satul! Am venit în casa dumitale să cer bunăvoința
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
cununie. De aceea, rogu-te, de vei binevoi, să îngădui să-mi dai de soție pe prea frumoasa ta nepoată, Mona. Să nu lași ca dorul să ne ardă de tot inimile noastre tinere și înflăcărate!... Auzind aceste vorbe, înstăritului unchi al Monei i se păru mai întâi că nu aude bine. Îi ceru lui Nerun să-i mai repete o dată ceea ce spusese mai înainte. Iar după ce Nerun terminase de spus pentru a doua oară tot ce avea pe suflet, zgripțuroiul
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
așa nerozie, tinere! - Unchiule, îl imploră Mona, de ce ești așa de rău cu singura ta nepoată din casa ta, la care știu că ții așa de mult? De ce nu vrei să înțelegi inimile a doi tineri care se iubesc? Dar unchiul nu vroia să mai audă nimic. Pentru el discuția era încheiată. Cu furie mare în glas aruncă și ultimele sale vorbe: - Dacă ești așa de talentat cum zice lumea, du-te în lume și câștigă bani mulți din ceea ce faci
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
imposibilă, Nerun se întristă nespus de mult. Ajunsese acasă epuizat, se așeză în fața oglinzii și începu să mediteze. Se tot gândi ce ar putea să facă în zilele următoare ca să câștige mult bănet, să-l poată mulțumi pe avarul de unchi al Monei. Și-a tot frământat astfel mintea o zi, o săptămână, o lună. Să facă atât bănet în satul lui, nici vorbă, nu avea cum. Trebuia să-și încerce norocul în alte părți. Așa se face că, într-o
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
bucuroasă de sosirea iubitului ei drag. Acesta sări peste poartă, o îmbrățișă și-i zise: - Mona mea, îngerul meu drag! A venit timpul să plec din sat pentru ceva vreme, să încerc să câștig ceva bani, ca să-i aduc dovada unchiului tău. Poate așa se va învoi să ne lase să trăim împreună. Îți jur credință veșnică! Nu te voi uita, orice s-ar întâmpla!... Mona s-a cutremurat de hotărârea lui Nerun. Îl sărută cu foc, îl îmbrățișă, apoi îi
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
Unul din primele evenimente certe din viața sa este călătoria, în compania patriarhului Teofil, al cărui nepot era, la Constantinopol spre a participa la sinodul de la Stejar (403), unde a fost depus pe Sf. Ioan Hrisostom. Se pare că de la unchiul său, Chiril a moștenit un duh neostoit în ale răzbunării și ranchiunei. Sentimentul de ura față de Sf. Ioan Hrisostom, a cărui singură vină față de scaunul Alexandriei a fost aceea de a fi dat găzduire, din caritate, celor patru 'frați lungi
PATRIARHII ALEXANDRIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349987_a_351316]
-
sentiment de fericire...nu știu de ce. Mi-am dorit ziua aceasta! Și când eram copil, fugeam printre picioarele bărbaților care-l ajutau pe tata, mai luam câte una după ceafă de la mama, că-i încurc, dar mereu eram favorita măcelarului (unchiul meu, tatăl verișorului-măcelar), care-mi strecura câte o bucată de șoric subțire, cu un strat fin de sare, când ai mei nu erau atenți. Tata insista mereu să mănânc doar lucruri preparate termic, nu crudități, căci le moștenisem colonul iritabil
TĂIEREA PORCULUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344443_a_345772]
-
văzând că este ultima trecere și termină de secerat întregul lot. Rămânea să vină dimineața următoare să-l lege și scăpa de grija grâului, mai urma treieratul la batoză. Celelalte loturi le-a cosit cu secerătoarea mecanică în tovărășie cu unchiul său, Vasile, fratele mai mic al tatălui. Erau amplasate pe un pământ mai bun și grâul a crescut mai des și mai viguros. Acolo era toată speranța de recoltă pentru anul acesta. Avea de gând la întoarcere să treacă și
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
nenea Stoica să meargă cu carul. În două drumuri cu două care, cred că reușiți să aduceți ce-i deasupra la Spoială. - Așa sper și eu. Am să vorbesc mâine când mă întorc de la câmp. Trebuie să merg și la unchiul Vasile să-i cer colțarii, ca să-i montez pe căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat, când a fost nevoie, așa că și acum îl
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane, unuia Răducanu, tânăr preceptor, venit în comună de nu se știe de unde. El a fost găzduit la părinții viitorului său soț, la unchiul Stoica, care aveau mai multe camere. Ce i-a trăsnit prin cap atât ei, cât și altei fete de aceeași vârstă, tinere între optsprezece - douăzeci de ani, să-i facă preceptorului, care n-o mai slăbea, încercând să-i intre
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
vrut să intre în colectiv. Autoritățile erau cu ochii pe ei. Din cauza lor nu se putea raporta la regiune încheierea „cu succes” a colectivizării întregii comune. Prin Băjenari nu au vrut să semneze cererea de intrare în colectivă, tatăl său, unchiul Stoica și Vasile și alți câțiva vecini. Aveau simțul proprietății moștenit din moși strămoși, că doar pentru pământ au venit bunicii lui în Dobrogea. „Dar să-l ia odată, dă-l Doamne încolo de pământ, că tot nu făceau mare
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
că termenul a fost depășit și să fie pregătită de moșit, să nu fie plecată din localitate. La dispensarul din comună era un doctor în etate, prieten cu rudele sale și cu părinții lui, știut fiind mai ales că la unchiul Stoica și tușa Ioana, doctorul, prieten cu aceștia, făcea vizite mai dese, să savureze un pahar cu vin bun,scos de la răcoarea beciului adânc, când se întorcea de la dispensar spre casă, că doar stătea la două case depărtare și-i
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
fie desemnați ca „frații” Săi. Este adevărat că, în cadrul aceleași familii, atât limba ebraică, cât și aramaica veche nu distingeau în mod evident gradele de rudenie. Ebraica folosește, în general, cuvântul ’ah care în mod extins poate avea sensul de „unchi, nepot, văr”. Această carență poate fi explicată prin faptul că la vechii evrei, ca și la alte popoare, termenul „frate” se referă la membrii familiei extinse sau la comunitate. Acesta este motivul pentru care, în Biblia ebraică, rudele sunt adesea
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
frați»”. De fapt este vorba de nepotul lui Avraam (cf. Facerea 12,5; 14,12). În Facerea 31,46: „Apoi a zis Iacov către frații săi: «Adunați pietre»”, aici este vorba de fapt nu de frații lui Iacov, ci de unchii săi. În episodul în care fetele lui Eleazar s-au căsătorit cu verii lor, aceștia sunt numiți „frați”: „Eleazar însă a murit și n-a avut feciori, ci numai fete și le-au luat de soții fiii lui Chiș, verii
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
invocat în sprijinul argumentației Fericitului Ieronim: în 1 Cronici 23,22 cuvântul ebraic ’ah indică „verii” și a fost tradus în Septuaginta prin adelphos! În timp ce în Numerii 36,11, Septuaginta folosește cuvântul anepsios(văr) pentru a traduce expresia ebraică „fiii unchiului lor” (benê dôdehen). Cuvântul „frați” în Noul Testament Cuvântul adelphos este folosit de 343 de ori în Noul Testament. După o examinare critică a fiecărei ocurențe, putem constata că în nici un caz termenul „frați” nu se aplică personajelor despre care am putea
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
românilor în granițele firești s-a dovedit un proces anevoios și acum 95 de ani. Să nu ne amăgim! Sigur, poporul vroia unirea, brava armata română s-a jertifit în bătălii de neuitat, am avut și conducători responsabili, însă tot Unchiul Sam și alte capete europene au impus actul istoric al României Mari. Tot lor le revine responsabilitatea reunirii românilor. A reparării a ceea ce au stricat cu decenii în urmă. Și acum un an. LEGEA REUNIRII. Ce frumos sună! Dar pentru
NOUA TABLETA DE WEEKEND (48): LA UN SEMN DESCHISĂ-I CALEA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344526_a_345855]
-
de bine, de o altă esență. După un timp, a ieșit din sala de operație, a văzut holul spitalului și apoi s-a înălțat într-un spațiu unde a întâlnit-o pe bunica ei, pe o mătușă și pe un unchi, toți morți. Bunica a întâmpinat-o și i-a spus: „Nu acum". A ascultat-o și s-a întors în sala de operație, a intrat în propriul trup și și-a revenit. După ce a stat mai multe zile intubată pe
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
în câmp deschis de te tăia la față. Lupii urlau și le urmăreau grupul poate, poate se vor împrăștia să-i atace. Noi copii ne jucam prin nămeți ne ținând cont de viscolul de afară. Era zăpada trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. Când l-am văzut în capătul străzii am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă mai mare ca
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
doar de câteva luni, care zburda voios în jurul mamei sale. Întâlnirile cu uncheșul Iacob, la fel și cu mătușa Anița, erau pline de bucurie. Ne uitam în bagajele cu care veneau. Acolo trebuia să găsim ceva biscuiți sau bomboane. Și unchii erau foarte bucuroși când ne revedeau. Uneori ne mai dădeau și câte un leu, că să avem curaj să mânăm vitele la deal. Când ajungeam acasă la noi, dădeam fuga s-o anunțăm pe mama că a venit uncheșul Iacob
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]