1,675 matches
-
probleme spinoase. De aceea îmi displac, în general, și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sardonic, ha-ha-ho. Puteau să intimideze doar ridicându-se în picioare. Puteau să rămână mai mult în oraș, puteau pierde ultimul autobuz se întorceau pe jos. Apoi erau întotdeauna, oriunde te-ai fi dus, mult mai puțini decât fetele. Până și urâții aveau șanse mai mari să-și găsească pe cineva, decât o fată chiar frumoasă. Se plictiseau mai puțin. Jucau table, remy, cărți sau se uitau la fotbal. Era mult fotbal la televizor într-o vreme. Parcă era numai fotbal. Ei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și educativă a muncii, țăranul își deprindea odraslele cu forme ușoare de activitate încă din copilăria timpurie, pregătindu-le astfel pentru viață și ferindu-le de tarele trândăviei, intuind că, așa cum spunea Voltaire, munca îndepărtează de noi trei mari rele: urâtul, viciul și sărăcia. Și mai înțelegea un lucru esențial: că munca este izvorul prosperității, așa cum afirmă H. Seidel. În anii din urmă, mai precis după demolarea structurilor statului socialist și instaurarea democrației de emanație românească (ceva ce seamănă mai mult
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
locuiește într-un cartier mărginaș, unde are o locuință pe pământ. Nu s au mai văzut de aproape un an și îi este dor să mai depene împreună amintiri, să mai afle noutăți și să îndepărteze, măcar pentru câteva ore, urâtul singurătății. Pregătirile pentru această temerară călătorie, o adevărată aventură pentru orice om atins de aripa nefastă a decrepitudinii, le face cu tot dichisul: hainele cele mai bune scoase din șifonier, impregnate cu miros înțepător de naftalină, ghetele cam scâlciate, de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de munte." Ionel Bota scriitor și critic „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Nicolae Sârbu scriitor și ziarist Costel Iftinchi Pășind prin artă Artistul Pășind prin artă, călcând urâtul în picioare cu dalta în mână, eliberez ființa din trunchiul de copac, prăbușit la o margine de drum, lăsând-o să vadă lumina zilei, redându-i viață iar, scăpând-o de focul năprasnic al iernii, unde ar trebui să ardă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Socrate În clipa morții, recunoscînd parcă eroarea de a fi cerut Înainte prietenilor săi să fie liniștiți și senini. Vorbe care nu s-ar potrivi zeilor. Ei nu știu să distingă memoria de uitare, cum nu pot distinge frumosul de urît. Nu trebuie sa ne mire faptul că trei zeițe au apelat la un păstor pentru a le spune care dintre ele e cea mai frumoasă. Și din moment ce la frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Învățămintele esteticii antice. Ce altceva pretinde el decît că trupul fiecărui trecător trebuie să se Înscrie Într-un anumit canon, avînd neapărat o anumită lungime? Arta elină Îl obligă pe artist să măsoare. Ea pune dezordinea pe același plan cu urîtul și sfîrșește prin a cînta mai puțin omul și mai mult un ideal al ei despre om. Procust are deci chipul lui Apolo și cruzimea zeului din scena În care l-a schingiuit pe Marsyas. Dar simpla lui contestare nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am luat de la Piti Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-am adus nimic care să o facă a mea; anonimă, dar odih nitoare. După prânz, mi-am băut cafeaua turcească la Muedin; Piticu și Lisette au venit să-mi țină de urât. Toată lumea e foarte drăguță, dar tu nu ești aici. Am mâzgălit - la sosirea acasă - aceste câteva cuvinte pentru tine, scumpa mea, și voiam să mă duc s-o văd pe Menaru, când Șucuran a venit să mă vadă și să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care pur și simplu n-am avut replică. — Cred că e o femeie foarte singură, o aud pe mami zicând visătoare. Biata de ea, să fie singură-singurică, în cine știe ce chichineață de apartament. Are măcar vreo pisică, să-i țină de urât? — Mami... Mă iau la propriu cu mâna de cap. Elinor nu stă într-o „chichineață de apartament“. Stă într-un duplex de pe Park Avenue. — Un duplex? Ce-i asta? Un fel de căsuță? Mami are o expresie plină de compasiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
animaliere nu sînt excesiv de umanizate. Ce-i drept, intrarea în scenă a eroului printr-un geam, într-o ploaie de cioburi care îngheață în stop-cadru m-a dus cu gîndul la cea a lui Eli Wallach din Bunul, răul și urîtul (și, dat fiind faptul că Wallach juca acolo un personaj supranumit șobolanul, presupun că trimiterea e intenționată), dar acela a fost unul dintre puținele momente în care m-am gîndit la erou altfel decît ca la un șobolan (și, slavă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
izbeliște și îngăduie să-și facă de cap toți cei ce ne cârmuiesc din guvern. − Doamne, ferește, Costache, sare socrul lui Ghiță, cum poți să zici așa vorbe de Majestatea Sa, ce vină poate să aibă el? Azi-mâine o să vorbiți urât și despre Dumnezeu! − Am știut eu că matale ai să te superi, dar mulți dintre noi nu știu ce se întîmplă sus. Nu mă încumet eu să hulesc pe Dumnezeu da’ aici pe pământ ne conduc oameni ca noi, numai că-s
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nimerită, „simț enorm și văz monstruos”, luată însă ulterior ca un concentrat al operei, așa cum craii mateini își întâlneau fatum-ul în imprecația cu iz de blestem al unei sibile de mahala. De remarcat, în cartea pe care dedică istoriei urâtului, o istorie tematică, Umberto Eco apelează la ideea de carica- tură, „un soi de izbăvire estetică a urâtului”, în teoriile lui Karl Rosenkranz din O estetică a urâtului, pentru a releva o anumită practică a formelor cu reflexele ei estetice
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întâlneau fatum-ul în imprecația cu iz de blestem al unei sibile de mahala. De remarcat, în cartea pe care dedică istoriei urâtului, o istorie tematică, Umberto Eco apelează la ideea de carica- tură, „un soi de izbăvire estetică a urâtului”, în teoriile lui Karl Rosenkranz din O estetică a urâtului, pentru a releva o anumită practică a formelor cu reflexele ei estetice. Ceea ce Karl Rosenkranz afirmă în ceea ce privește caricatura se potrivește și în cazul lecturii operei lui Caragiale care-și păstrează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei sibile de mahala. De remarcat, în cartea pe care dedică istoriei urâtului, o istorie tematică, Umberto Eco apelează la ideea de carica- tură, „un soi de izbăvire estetică a urâtului”, în teoriile lui Karl Rosenkranz din O estetică a urâtului, pentru a releva o anumită practică a formelor cu reflexele ei estetice. Ceea ce Karl Rosenkranz afirmă în ceea ce privește caricatura se potrivește și în cazul lecturii operei lui Caragiale care-și păstrează armonia în ciuda unui indice de deformare care aruncă personajele în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unor ființe nepăsătoare, să nu le arunce la gunoi, alături de murdăria și nepăsarea lor. Tu dai viață morții aparente, ești un fel de vrăjitor cu mâini de aur și suflet de platină. În mintea ta se nasc lumi ce înlătură urâtul, răutatea. Și când mi te gândesc astfel îmi piere teama și uit să mă mai întreb: „Ce-o fi și cu mine pe lumea asta?”. Spuneai cândva că nici una dintre iubitele tale n-a înțeles că pentru tine pictura este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să-i fiu o bună soție. Am încercat... Poate... poate n-am știut, nu m-am priceput... Cum să fac? "Cum să faci?" Simplu! Fii femeie! Fii aproape lui! Iubește-l! Ca la început! E atât de simplu! Mai lasă urâtului gândurile negre! Trecutul e mort! Să nu mai dezgropăm morții! Împărăția, așijderea! Vulturul cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Gulag", "locatarii" având la dosar probleme cu "Cooperativa", "fluieratul în biserică", rude care au ales libertatea..., deci erau speriați și timorați că oricând ar putea cădea și mai jos dacă nu "colaborează". Simt că mi s-a umplut paharul cu urâtul notelor, stenogramelor, informărilor, declarațiilor, turnătoriilor, delațiunilor, de la ministere, departamente de stat, ambasade, UM-uri, "sifoane", "colectori", "referenți", colegi, "pretini", vecini... BASTA! AJUNGE! Se spune că hârtia suportă orice și se mai spune că și formele vegetale ale Creației ar avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
despică valurile spre a îneca viața ce se picură din ochii victimelor nonsensului de ură și egoism întru delir, revărsat asupra lumii fremătânde. Iubirea este așezată pe rugul ferocității dezlănțuite, iar frumusețea înlânțuită în cea mai de jos temniță a urâtului, încoronat drept rege peste inima omului. Cu fiecare ucidere mă mai ucid odată până într-atât încât nu mai știu de câte ori am murit devenind din ce în ce mai fantomatic, devenind fantoma fantomei mele. Aici încep să mă asemăn cu lumea angrenată în devastatorul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un dublu, și mai târziu, în epoca romantică franceză, a lui Angelo și a Cezarei, cuplu cu o capacitate de atracție de ordin metafizic. Geniu pustiu, roman liric neterminat, este în fond un jurnal interior de tipul Werther, caracterizat prin urâtul negru, fantomatic. Eroul e neliniștit, caută iubiri dureroase, emoțiile crunte ale revoluției, spre a se pierde apoi pe patine în imensitatea polară. Sărmanul Dionis închide filozofia teoretică a lui Eminescu și se bazează foarte superficial pe teoria apriorismului. Metafizica poetului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
N. Beldiceanu (1844- 1896). În poezia lui nu găsim nimic doctrinar, ci doar tablouri etnografice (țărancă la război, femeie torcând lângă moară etc.), în cadrul unor pasteluri de factură alecsandriană, dar cu mai mult amănunt. Merită atenția schițarea unei atmosfere de urât provincial cu tipicul iarmaroc al poeților simboliști: La cortul voltijerilor Pe stâlp înalt în vârf cu steag Lung tobele răsună; Momița cea ușoară La trompetul trompetelor Ca matelotul pe catarg Mulțimea se adună; Se suie, se coboară; Paiații costumați bizar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a unei emoții prea vibratile prin natura ei. La acest contrast se adaugă elemente lirice prin ele înseși, ca decrepitudunea autumnală, pustietatea, monotonia, caterinicile cântând pe străzi pustii, dumineca, zi de gală a micii burghezii și a servitorilor și de urât pentru intelectual. Acum "sluga" e lovită de răul veacului și în loc de a medita lamartinian pe marginea lacului, contemplă ulița: O după-amiază de duminică și soare, Cu lucrători ce iesă la plimbare, Cu-o slugă tristă care stă în poartă Privind
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aparține unei lumi cu lustru artistic și cu vocație (sau doar cu veleități) creatoare. Un bun pretext pentru romancier să compromită metodic clișeele produse abundent de literatura inadaptării intelectualului la un mediu ostil: anomalia și excrescențele sale - deriziunea, uzura, plictisul, urâtul. Intercalate în roman, Fragmente cu hamsteri reprezintă teatrul de operațiune al unui autor-personaj anonim, care scrie, la persoana întâi, jurnalul cărții și în același timp istoria căsniciei sale cu Ninocika. Multifuncționale, fragmentele sunt, pe de o parte, un roman al
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
În ciclul care dă titlul volumului tonalitatea melancolică alternează cu elanurile urieșești, adesea nesusținute stilistic. Revolta, una de tip arghezian, de proporții cosmice, dar conotată ambiguu, posibil social, are pe alocuri și o latură baudelairiană, în sensul apropierii de estetica urâtului: „Vreau inimii văpaia de sânge în nămol...” (Surdină). Textele din Cântece de galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănțuirea forțelor fruste, stihiale, din adâncuri, pe cufundarea în „nămolurile” colcăitoare, roditoare, ale ființei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieții, irozii
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
rol fertilizator, este înlocuit acum prin explicitarea acțiunii mimetice, văduvită însă de sensurile inițiale. De regulă, spectacolul cuprinde o parte introductivă, descriptivă (în care se schițează portretul măștii), urmată de moartea animalului și reînvierea acestuia prin descântecul Blojului (Moșului, Ciobanului, Urâtului), care îl însoțește. Textul poetic prezintă vădite înrâuriri ale cântecului liric, ale strigăturii și descântecului, fiind posterior pantomimei. Masca propriu-zisă, construită din lemn, cu maxilarul inferior mobil, inițial stilizată, se transformă dintr-un element de recuzită teatrală într-un obiect
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
în cazuri izolate. O formă derivată a Caprei de la Anul Nou este jocul, cu același nume, ce se practică la priveghi cu scopul de a crea o atmosferă de bună dispoziție în serile premergătoare despărțirii de cel răposat. Moșnegii (Unchiașii, Urâții) sunt jocuri cu măști antropomorfe ce provin din riturile arhaice de cinstire a morților. În jocurile de priveghi din sudul Moldovei (Vrancea), dar și în acelea din Oltenia sau Maramureș, măștile Unchiașilor îi reprezintă pe bătrânii înțelepți ai obștei, reîntorși
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]