3,094 matches
-
lui Scept, să vadă Încotro am luat-o, Îi strigă coțcarul de Barra lui Logon. Vreau să mă gândesc la el cum se dă cu curul de pământ, tot uitându-se ca prostul după noi. Logon râse și ne făcu urarea de noroc cu pumnii strânși. Am pornit pe Marea cea mare din care izvora un frig Într-atât de tăios Încât ne făcu pe toți să ne Înfășăm În blănuri groase. Ne dădurăm pe mâinile celor din neamurile lui Barra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după cum voia el, dar nu-mi dădeam seama ce trebuia să rostesc. Am privit la Logon, dar era și el la fel de uluit. - Văd că trebuie să-ți răspund cumva la fel, dar nu știu cum, am recunoscut. Iar Gupal: - Fă-mi o urare. Urare. Să-i spun ceva de bine. Ceva care să-i placă numai pentru că i-o zic. Ceva numai din vorbe. - Să nu te calce Gerul cel Greu, am zis. Oamenii lui prinseră să mormăie, În timp ce fața lui Gupal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
voia el, dar nu-mi dădeam seama ce trebuia să rostesc. Am privit la Logon, dar era și el la fel de uluit. - Văd că trebuie să-ți răspund cumva la fel, dar nu știu cum, am recunoscut. Iar Gupal: - Fă-mi o urare. Urare. Să-i spun ceva de bine. Ceva care să-i placă numai pentru că i-o zic. Ceva numai din vorbe. - Să nu te calce Gerul cel Greu, am zis. Oamenii lui prinseră să mormăie, În timp ce fața lui Gupal se lățea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-mă să nu mă dau de gol În fața lui Gupal. Drept răspuns, m-am trezit că Îi zâmbesc În același fel: fața mea zâmbea, dar fără gând de zâmbet, ci doar pentru că asta aștepta Gupal. - N-am mai auzit asemenea urare, reluă el, dar tare mult ne-am bucura dacă nu ne-ar călca Gerul cel Greu. Crezi că s-ar putea să scăpăm? Cum să scape? Nimeni n-avea să scape de Gerul Cel Greu, dar m-am trezit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țintă la mine, așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit ca Gerul cel Greu să ierte vreun sat? Iarna trecută, care parcă nu se mai termina, nu ne-a iertat deloc. - Dupna, ridică Gupal glasul. Krog ne-a făcut doar o urare. - Asta-i urare? Ce, ne crede proști? - Tu nu ești prost, i-am răspuns. Dar nu știi să vorbești precum Vindecătorul tău. Nici eu nu știu să vorbesc ca el, dar tot nu-mi dau drumul la gură ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit ca Gerul cel Greu să ierte vreun sat? Iarna trecută, care parcă nu se mai termina, nu ne-a iertat deloc. - Dupna, ridică Gupal glasul. Krog ne-a făcut doar o urare. - Asta-i urare? Ce, ne crede proști? - Tu nu ești prost, i-am răspuns. Dar nu știi să vorbești precum Vindecătorul tău. Nici eu nu știu să vorbesc ca el, dar tot nu-mi dau drumul la gură ca tine. Dupna scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat de mi-a Înghețat sângele. Mi-am dat seama că și asta era un fel de urare. M-am apropiat de Nunatuk. Zâmbea În felul acela al ei, pe care-l deprinsese de când rămăsese grea. - Sunt Întregi? Întrebă. - Da’ tu cum ai vrea? se răsti bătrâna. Sunt Întregi și zdraveni, ca și tine. Ca și ucigașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În avion! S‑a sculat cu noaptea În cap ca să ne vadă plecând. Au apărut și vecinii noștri francezi. Probabil că fuseseră treziți din somn, cu o noapte Înainte, de ambulanța cu sirenele și cu farurile ei. Ne‑au făcut urări de bine și și‑au luat rămas‑bun cu căldură și mâhnire. Până la urmă, oameni foarte la locul lor. Salutul de bun‑rămas al proprietăresei voia să spună: „Du‑te Învârtindu‑te!” În locul ei și eu aș fi gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total nebuni! Așa se începe o plângere? ARTUR: Ce nu e bine, Grubi? CĂLĂUL: Doar n-o trimiți unui cizmar... Scrieți acolo... Către preasfinția și înălțimea sa, binecuvântătorul darurilor și urărilor al celui mai înfloritor oraș... GARDIANUL: Pfui! Ăsta-i oraș? CĂLĂUL: Ce-ți pasă cum este? Tu gândește-te la cum ar trebui să fie. ARTUR (Sever.): Deci: Către guvernatorul orașului... GARDIANUL (Scrie și silabisește.):...na-to-rul... o-ra-șu-lui... CĂLĂUL: Urât, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ea și o întinse până o făcu cât un baston. Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în oraș. Câteva urări de bun venit din partea prefectului Soporan. Acela citi atent și afișul acesta, pufnind nemulțumit de câteva ori. Se așeză apoi pe bancă. Prinse a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și fel de semne pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
muncit? Le-am pus, cum nu! Eu și cu Lurch ne petrecuserăm ultimele zile făcând cadouri de premieră pentru actori și pentru personalul teatrului, după ce aflasem de la Hugo că se considera că e obligatoriu să dăm tuturor o felicitare cu urări de succes, dacă nu chiar un cadou. Cum nu aveam altceva de făcut, îl convocasem pe Lurch și ne făcusem de cap în voie, adunând rămășițe de metal, fire, bolțuri și șuruburi, pe care le-am topit în plăcuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Există un nou haijin, lucru cunoscut de de mine de mai demult, de Societatea de Haiku Constanța în septembrie 2010, când autoarea Tania Nicolescu a participat cu o frumoasă secvență text imagine-muzică la Simpozionul de Haiku . Și adaug , la încheiere, urări de viitoare frumuseți literare ale scriitoarei Tania Nicolescu:, știutoare și a filozofiei zen, atât de asemănătoare rugăciunii inimii, a românilor ortodocși, încheind cu al său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
nu se obosi cu false promisiuni că va Încerca să participe, dar vorbi din suflet când spuse: Sper să fiți amândoi fericiți, Riccardo. — Mulțumesc, Guido. Uite, dacă mai aud ceva despre tipul ăsta, te sun, bine? Apreciez asta. Cu alte urări de bine pentru viitor, Brunetti Își luă rămas-bun și Închise. Putea oare să fie atât de simplu? Era posibil ca pierderile În afaceri să-l Împingă pe Viscardi să organizeze ceva atât de pripit cum era un fals jaf? Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a repetat: plecăm imediat; și, mâine, ne prezentăm la starea civilă. În plus, a glumit, ea, apoi, beneficiem și de prima de 200 de euro, din partea primăriei, ha-ha-ha! I-au urmat zeci și zeci de alți ha-ha din sală. Alături de urări de bine și de fericire În viață, din partea tuturor prezentelor, de fapt, martore la eveniment. Toate astea și le-au reamintit, cât, fiecare În parte, cât, ambii, la un loc, În orele care s-au scurs, la agapa din fugă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
spunsul a fost identic. Ce este observa(ia direct(? Observa(ia direct( const( (n a fi martor la comportamentele sociale ale indivizilor sau ale grupurilor (n locurile unde ei ((i desf((oar( activitatea sau (n locurile de reziden((, nemodificînd desf((urarea obi(nuit( a evenimentelor. Ea are ca obiect culegerea (i (nregistrarea tuturor elementelor vie(îi sociale care se oferă percep(iei acestui martor particular care este observatorul. Acesta merge (i studiaz( persoanele, asist( la actele (i gesturile care produc ac
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ie. Va lucra (n aceast( clandestinitate complet(. Nu va putea lua noti(e (n timpul ac(iunii (i nici nu va reu(i s( culeag( informa(îi complementare de la participan(i. Totu(i are cvasi-certitudinea de a nu (mpiedica desf((urarea obi(nuit( a unei activit((i care nu admite un martor exterior. Se str(duie(te s( între (n mediul deviant (ntr-o manier( anonim(, disimulîndu-(i deci propria identitate. Deci el minte prin omisiune sau devine "str(inul anonim" [Cressey
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
ocazia împlinirii a zece ani de la încetarea din viață. Mult stimate tov. colonel, sânt fericit să vă felicit din toată inima atât din partea mea, cât și a familiei mele, cu prilejul conferirii titlului jubiliar. Primiți, vă rog, cele mai sincere urări de bine. Seria D5, nr. 034201. Data nașterii: anul 1985, luna decembrie, ziua 23. Locul nașterii: orașul București. Decesul a fost trecut în registrul stării civile la 23 decembrie 1985. Data decesului: anul 1985, luna decembrie, ziua 23 (cifre și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cadrul Consultărilor și utilizat cum avea să fie convenit de către statele participante. În rațiunea și logica lui Campiche intervenea un element pitoresc și de culoare: când delegații luau pauză de cafea, ei găseau pe o masă așezate 4 coșuri cu urări de succes, puse acolo de un ziarist cu spiritul umorului. Astfel, în terminologia privind CSCE erau introduse faimoasele "coșuri" care, la figurat vorbind, aveau să rămână deschise nu numai la Dipoli, ci și pe toată durata fazei geneveze. Structurate în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
deasupra luncii, iarba coaptă, mustoasă, „strălucește”, norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În sărbătoare și viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie lină. O exaltată urare Însoțește aceste priveliști: „La răsărit urare! urare la apus!”... Alecsandri redescoperă, odată cu venirea primăverii, ceasornicul naturii și manifestă o egală bună dispoziție dimineața, În „faptul zilei” ori noaptea. Se prefigurează, Întîi, În Pasteluri un poet al matinalului: „Ziori de ziuă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
norii sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În sărbătoare și viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie lină. O exaltată urare Însoțește aceste priveliști: „La răsărit urare! urare la apus!”... Alecsandri redescoperă, odată cu venirea primăverii, ceasornicul naturii și manifestă o egală bună dispoziție dimineața, În „faptul zilei” ori noaptea. Se prefigurează, Întîi, În Pasteluri un poet al matinalului: „Ziori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînt „albi, ușori, mărunți”. O furtună pe cerul primăverii se aude ca o „veselă fanfară” (Tunetul), natura, În genere, este În sărbătoare și viața, ca să fie frumoasă, trebuie să fie lină. O exaltată urare Însoțește aceste priveliști: „La răsărit urare! urare la apus!”... Alecsandri redescoperă, odată cu venirea primăverii, ceasornicul naturii și manifestă o egală bună dispoziție dimineața, În „faptul zilei” ori noaptea. Se prefigurează, Întîi, În Pasteluri un poet al matinalului: „Ziori de ziuă se revarsă peste vesela natură, Prevestind un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lirică pe radioasa Aurora care - „dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit” - zboară peste lume și dă sfaturi bune unei copile triste. Nu se configurează, din aceste imagini comune, o figură poetică specială, o formă memorabilă a sensibilității. O urare ce nu implică prea mult imaginația În materie. Obiectele reale, mai numeroase decît În alte poeme, nu indică o preferință, un atașament, o asumare revelatoare. Din cîteva detalii (aerul viu și proaspăt, valurile limpide din văzduh, nourii ușori, albi) am
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
acestea, fără prejudiciu adus serviciilor la care trebuie să facă față astăzi; și, de exemplu, va trebui să aibă în continuare în ceea ce privește străinii atitudine amenințătoare; căci, spun semnatarii programului, "legați prin această solidaritate sfântă și prin precedentele Franței republicane, purtăm urările noastre dincolo de barierele pe care despotismul le ridică între națiuni: dreptul pe care îl dorim pentru noi, îl dorim pentru toți cei care suportă jugul tiraniilor; dorim ca armata noastră glorioasă să fie încă, dacă trebuie, armata libertății". Vedeți că
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
toți o mare cantitate din această monedă, atât de ușor de creat, am putea toți cumpăra mult, nu ne va lipsi nimic. Cruda dumneavoastră teorie risipește speranțe, iluzii dacă doriți, al căror principiu este cu siguranță filantropic. Da, ca toate urările sterile pe care le putem formula pentru fericirea universală. Extrema facilitate a mijlocului pe care îl invocați este suficientă pentru a-i demonstra goliciunea. Credeți oare dumneavoastră că, dacă ar fi suficient să se imprime bancnote pentru ca noi să putem
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ieri textul despre Majestatea Sa, principesa îi apasă din nou principelui mâna cu podul palmei când acesta revine pe sofa, Regele spune din nou cele două propoziții despre sărbătorirea în exces a aniversării sale și le adresează celor de față urările de Crăciun. Mă aplec către Sfinția Sa și îl întreb dacă nu dorește să spună ceva din partea Bisericii. Nu m-am pregătit, domnule profesor, dar dacă e nevoie..." Consilierul primăriei îi dă cuvântul și totul merge bine, în afară de faptul că reginei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]