2,433 matches
-
aer și ateriză pe o tufă de ienupăr, cam la un metru deasupra solului. Stând pe acea stinghie improvizată, poate că ar adormit, dacă temperatura nu ar fi fost mult prea scăzută pentru o pasăre tropicală. Și îl țineau treaz urletele unei haite de animale, din deșert. Urletele se apropiau. Gerard își înfoie penele, semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi. Își înfoie din nou penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ienupăr, cam la un metru deasupra solului. Stând pe acea stinghie improvizată, poate că ar adormit, dacă temperatura nu ar fi fost mult prea scăzută pentru o pasăre tropicală. Și îl țineau treaz urletele unei haite de animale, din deșert. Urletele se apropiau. Gerard își înfoie penele, semn de neliniște. Se uită în direcția sunetului. Văzu mai multe umbre întunecate mișcându-se printre tufe. Prinse licărirea unor ochi verzi. Își înfoie din nou penele. Și văzu cum haita se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nemișcat a fost străpuns de un zgomot de sticlă spartă. Hovhannes Stamboulian a tresărit În scaun, s-a oprit din scris și s-a Întors instinctiv spre fereastră cu urechile ciulite, Înghețând. Mult timp nu a auzit nimic altceva decât urletul vântului. Destul de ciudat e că tăcerea aceea i s-a părut mai rău-prevestitoare decât sunetul acela straniu. Noaptea era plină de o Încremenire fantomatică, iar vântul urla fară de parcă ducea cu el mânia lui Dumnezeu, care spumega dintr-un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să fiu transformat Într-un bolnav catatonic. Izbutisem să mi-l pun În cap pe singurul eventual aliat din clădirea aceea ale cărei culoare dădeau spre uși cu cîte trei broaște Închise de două ori cu cheia. Noaptea se auzeau urlete care mă Înfricoșau și mă făceau să plîng. Mă informasem asupra cauzelor și provenienței acelor țipete. Mi se răspunsese: „SÎnt cei puși În cămașă de forță, vrei să li te alături?“. Astăzi o pot spune, au trecut atîția ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oprească din urmărire și să își ceară scuze, pierzând astfel urma Liliei, al cărei parfum se simțea încă în aer. Dezamăgit, se întoarse către jucătorii de cărți: ă Domnilor, dacă aș putea să vă întrerup jocul pentru o clipă. Un urlet colectiv se ridică de la masă. Însă nimeni nu se uită în sus. Erau prea prinși de joc. O glumă deocheată, urmată de râsete dure, a fost făcută la adresa lui Porfiri, dar în mod esențial aceasta era o îndeletnicire aspră pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să mă scoată printr-un act de supunere necondiționată care avea valoarea unei capitulări. Mi-am încleștat imediat buzele și mi-am înfipt unghiile în carne ca să nu mai spun nici un cuvânt din rugăciune. Eram gata chiar să scot un urlet de fiară îndârjită, ca să-mi dau curaj, când am auzit un sunet cunoscut, a cărui proveniență n-o puteam totuși preciza. Am ciulit urechile, m-am concentrat îndelung și în cele din urmă m-am lămurit. Erau valurile unei mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încă visezi și dintr-un vis nu te poți smulge... într-un vis ești ca o frunză pe o apă curgătoare... așa că supune-te visului, Daniel Petric. El e stăpânul tău inexplicabil...” Vocea a șuierat deodată mai tare, am auzit urletul unei locomotive, am țipat, am fugit și am nimerit într-o bodegă unde, singur în toată încăperea, Dinu stătea la o masă cu o sticlă aproape plină dinainte. Era beat. „În sfârșit, bine că te-ai decis să vii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strigat Dinu și m-a înjurat. Atunci am ridicat capul. N-avea decât să se bălăcească în noroi, dar de ce mă înjura? M-am îndreptat mânios spre el; el s-a dat înapoi și, brusc, râsul s-a transformat în urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de pământ unde se afla și s-a scufundat în noroi până în gât. Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: „Ajutor! Daniel, ajută-mă!”, dar eu nu eram atât de beat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel îi voi face pe cei doi pescari să se întrebe dacă nu m-a auzit cineva, apoi m-am încheiat repede la pantaloni. Văzând că nu se întâmpla nimic, am mai căpătat curaj. Băiețandrul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca mine n-are voie să se arate în ismene. Un mit trebuie să rămână un mit, domnule sculptor. De undeva de pe coridoare se auzeau chemări înfundate. Ochii începuseră să mă înțepe și tușeam din pricina fumului. Se auzi și un urlet de câine care m-a înfiorat. În acest timp, Bătrânul stătea, provocator, în mijlocul trâmbelor de fum ce se îndeseau tot mai mult. Se ridicase în picioare și ochii îi străluceau. Observând că intrasem în panică, m-a îndemnat ironic: — Grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini de cruzime - eu, centaur vomitat de Tartar - și aproape că nu se aude zburând nici o salamandră, pentru că-mi țin urletul, și mă apropii de tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun eu cu grația felină cu care știe vorbi numai șeful secret al Ohranei. Vino, te așteptam, ghemuiește-te lângă mine În beznă, și așteaptă - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și șerpi, și șopîrle și păianjeni. Și mai sînt javelinas, niște porcușori peccari dolofani, de vreo treizeci de kile bucata, tăvălindu-se În mîlul unui arroyo. Aude urletul unui coiot. Poteca urcă pe perete unui canion plin de cactuși țepoși; ocotillo, „gardul viu“; tufișuri; și covoare de gălbenele, verbină și sacra datură, „trompeta Îngerilor“. Un miros de slavie și creozot plutește peste toate. Șoimi și vulturi se rotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Probabil că orice adăpost care este mai mult decît o peșteră transgresează ordinea naturală și Îi ofensează pe zei, care trebuie apoi Îmbunați. Wakefield Își imaginează o muncă de construcție, fără de sfîrșit; noaptea se umple de ciocănitul arhitecturii și de urletele jertfelor sale. Cu siguranță, nebunul din vecini este victima Arhitecturii nevrotice, trage el concluzia, iar eu sînt jertfa. El are o boală ereditară arhetipală care Îi afectează pe descendenții lui Dedal. Ia tot felul de forme. Cum ar fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
metereze? Pușcăriașii de ce mă privesc? Trec prin alte controale. Un alt gardian mă pipăie de jos în sus. Parcă vreo foame chiar și-a rupt gâtul la maică-mea pe gresie. Merg aliniat până la intrarea secției. Sunt anunțat cu un urlet de sonerie. O cheie uriașă intră în broască. Intru. Sunt predat comandanților. Stau de vorbă despre scopul și durata vizitei. Aștept. Alt gardian merge după unul dintre meseviști. Se deschide iar o ușă, apoi ultima. Nu știu cu cine voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
penale, că știți cum sunt, ai ciocolată, ai cafea, se jură că vorbește doar cu tine, dar are opt-zece scrisuri de la mai multe persoane. Mai rău îți face. Fiecare vrea să-și facă viața cât mai ușoară. Bine, mai e urlete de la o fereastră la alta: „21 pe a treia!“, „40 cu opt!“ - cifre de cameră și de secție. Sunt întorși ăia micii de pe munci și încep șmenurile pe geam. Noi, meseviștii, nu prea putem, că nu ajungem la gratii, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe la șapte, fiindcă îmi place să stau mai mult noaptea, e mai liniște în cameră și peste tot, pot să gândesc mai bine, noaptea apuc să scriu scrisorile, ziua fac mai bine un rezumat după care să scriu. Ziua auzi urlete pe geam, lume pe hol. Scriu scrisori la săptămână părinților, la două, unei surori. Am un preot, care uneori mai vine la două săptămâni, asta înseamnă că trimit vreo douăsprezece scrisori. Fac plicuri din hârtie groasă. Nu scriu pe coli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
linia fuziunii „sincretice” a artelor noi. Se știe că lansarea europeană a mișcării dadaiste, petrecută în 1916 la Cabaret Voltaire din Zürich, a avut caracterul unor „performanțe” histrionice, anarhice și ludice, în care (anti)poezia, muzica de cabaret și, periferie, urletele și zgomotele de tot felul („bruitismul”), arta primitivă (în special africană), teatrul popular etc. fuzionau în spectacole sincretice improvizate, agresiv-carnavalești, menite să dinamiteze arta „burghziei militariste” a Europei combatante. Amănunt semnificativ — ca și dadaismul, constructivismul a apărut în timpul Primului Război Mondial, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat de noi amîndouă. Încerca deseori să discute cu ea, dar totul se sfîrșea Într-un schimb de urlete, așa că Își lua haina și pleca, lipsind ore În șir, uneori chiar toată noaptea. Am Învățat să detectez semnalele că băuse și să-mi dau seama cînd trebuia să stau deoparte. Prieteni aveam puțini, dar erau alături de mine mereu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zile, se străduise să pregătească cina și stăteam amîndoi cu stîngăcie la masă. Îmi punea Întrebări ciudate despre școală, eu Îi dădeam răspunsuri cît mai scurte posibil. Și eu, și el eram foarte conștienți de tăcerea din jur, de lipsa urletelor și a acceselor de furie sau a farfuriilor sparte. După o vreme, a renuțat. Suna și-mi zicea că lucrează pînă tîrziu sau că avea ședință sau alte planuri. S-a Îndepărtat de mine cam tot așa cum se Îndepărtase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan inspiră adînc, dar nu poate rosti cuvîntul. — Nu! exclamă Michael, dînd-o cu blîndețe la o parte din drum pe Linda, care a devenit isterică. Doctorul Încă Îl mai consultă. În cele din urmă, toate sentimentele Îmi explodează Într-un urlet animalic, reverberînd printre șoaptele Îngrijorate care răsună În spațiul acesta complet alb: — Lăsați-mă să-mi văd copilul! Unde e fiul meu? Lăsați-mă să-mi văd copilul. Acum! Doctorul vorbește englezește. Slavă Cerului. — Are piciorul rupt și o Încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În biroul meu, iar eu mă scuz, alerg disperată Într-acolo ca să-l liniștesc pe micuț, care, Între paranteze fie spus, nu este Tom (nu sînt sigură ce Înseamnă asta), dar nu pot să dau de el. Nu aud decît urletele care nu mai Încetează. Mă trezesc din somn, lăsînd visul În urmă, doar că plînsetul se aude În continuare și-mi dau brusc seama că e Tom. Sar din pat și Tom urlă de mama focului, cu gura larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
voie să mănînce un lucru, arată spre el și urlă, așa că Trish sfîrșește invariabil prin a-i da exact ce-și dorește ca să-l facă să tacă. Știu că n-ar trebui, spune ea, dar pur și simplu nu suport urletele. Biata Trish a trecut printr-un coșmar cu dădacele. Lui Oscar nu i-a plăcut deloc faptul că maică-sa voia să-l lase cu altcineva. Slavă Cerului că a găsit Într-un final pe cineva de care Îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vrute și nevrute, nimeni nu mai pomenește numele inchizitorilor care m-au silit să abjur? Nimeni nu-i arată cu degetul pe cei care erau pregătiți, în caz că nu abjuram, să ducă lemne în piață, să aprindă rugul, să cânte, ca să-mi acopere urletele. Nici pe cei care așteptau în pivnițele Inchiziției cu instrumentele de tortură la îndemînă. Sediul Inchiziției e plin de inocenți! Ei își făceau doar datoria, nu-i așa? Asta era meseria lor. Își câștigau o pâine, aveau o treabă de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Numai că, la două zile după cele petrecute, și-a făcut din nou apariția, la ceasul când lumina se-ngemănează cu întunericul. În plus, se prevestea ploaie, și întunericul se lăsase mai iute ca de obicei. Din sală am auzit urletul îndepărtat al cuiva. Am ieșit din curte și am dat de alți oameni care încercau zadarnic să ghicească locul de unde veneau zbieretele acelea de jivină furioasă. Dar totul a încetat brusc, așa cum începuse. Pe neașteptate, în apropierea cimitirului, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aprob, în schimb, am avut parte de un somn agitat în care mi-a apărut al treilea și ultimul semn rău. Am văzut un țăran care secera grâul pe un ogor. La fiecare șuierat de coasă, din tulpinile tăiate ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment dat țăranul mi-a întins coasa, care s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]