200,946 matches
-
de multe ori neîncrederea se transformă într-o platoșă ce mai mult îngreunează decât ocrotește, dar m-am gândit că probabil prea adesea, când unii îi sărutau tălpile, a trebuit să-și retragă piciorul ca nu cumva în cele din urmă să fie mușcat. Tocmai el, cel care în vremea directoratului de la Editions Salabert a făcut atât de mult pentru muzica românească contemporană. Cu ani în urmă i-am cântat Sept minutes autour de moi pentru ansamblu cameral și Distance zero
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
sărutau tălpile, a trebuit să-și retragă piciorul ca nu cumva în cele din urmă să fie mușcat. Tocmai el, cel care în vremea directoratului de la Editions Salabert a făcut atât de mult pentru muzica românească contemporană. Cu ani în urmă i-am cântat Sept minutes autour de moi pentru ansamblu cameral și Distance zero pentru clarinet și percuție: rafinament trimbral, suflu componistic, o anume spiritualizare a discursului (în sens francez, firește). Cu siguranță, diaspora românească a avut și are creatori
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
glacilitate și de implacabilitate specifică arhitecturilor masive, totodată artificioase. Acorduri placate, atacate percutant și apoi sufocate subit în plan dinamic sunt invariabil gonflate treptat în crescendo până la acordul următor. Un gest componistic pe care l-am remarcat cu ani în urmă, când i-am restituit Vifs Instants, și care motivează ultima lucrare a lui Racot - Hautes Lices. însăși soluția mixării timbrelor pure ale orchestrei cu sunetele electronice, născute în studiourile GRM-ului, este reiterată aici în aceleași condiții de precară aclimatizare
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
nu-ți dai seama de acest lucru la prima lectură. Și-a topit tehnica scrisului într-o proză la a cărei lectură atenția cititorului, absorbită în întregime de spectacolul aflat dincolo de cuvinte, și anume de realitatea americană, uită că, la urma urmelor, ceea ce are sub ochi sînt doar niște cuvinte. Andrei Codrescu a învățat o lecție simplă pe care însă foarte puțini o știu, o lecție a cărei esență sună astfel: cuvintele nu fac decît să ghideze atenția cititorului în cadrul unei
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
-ți dai seama de acest lucru la prima lectură. Și-a topit tehnica scrisului într-o proză la a cărei lectură atenția cititorului, absorbită în întregime de spectacolul aflat dincolo de cuvinte, și anume de realitatea americană, uită că, la urma urmelor, ceea ce are sub ochi sînt doar niște cuvinte. Andrei Codrescu a învățat o lecție simplă pe care însă foarte puțini o știu, o lecție a cărei esență sună astfel: cuvintele nu fac decît să ghideze atenția cititorului în cadrul unei reprezentări
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
realismului socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism, iar faptului trebuia să i se acorde importanța cuvenită în "Documentarul", altfel necesar, publicat de "Viața Românească". La urma urmei, e un punct de onoare al revistei studiul lui Liviu Rusu din 1963, și el merita să fie relevat la centenar. Dialogul ideilor Idei în dialog nu-și dezminte rangul aparte pe care și l-a cîștigat în rîndul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
socialist. Liberaliarea ideologică din deceniul șapte al veacului trecut, atâta câtă a fost, a început cu această revenire inechivocă la maiorescianism, iar faptului trebuia să i se acorde importanța cuvenită în "Documentarul", altfel necesar, publicat de "Viața Românească". La urma urmei, e un punct de onoare al revistei studiul lui Liviu Rusu din 1963, și el merita să fie relevat la centenar. Dialogul ideilor Idei în dialog nu-și dezminte rangul aparte pe care și l-a cîștigat în rîndul revistelor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
din Canada. Articolul său, purtînd titlul de "Kierkegaard. A scrie pentru a fi", este o recenzie în stil eseistic pe marginea unei recente biografii a filozofului danez: "Eseul de mai jos a fost inspirat de publicarea, cu cinci ani în urmă în limba daneză și acum un an în traducere engleză, a unei captivante biografii semnate de Joakim Garff șSřren Kierkegaard. A Biographyț. Lucrarea se distinge printr-un stil unic, mustind de ironie și umor, și printr-o salutară detașare de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
bun ca de la niște combatanți lăsați la vatră, - ceilalți. îmi mai pare rău de Guriță și pentru felul lui de a se despărți de locomotivă, cum începuse el s-o gătească, încă de pe la Predeal, s-o lase curată, următorilor... Pe urmă, în triajul brașovean, în timp ce locomotiva se cutremură pe la macazuri, mai sunt atent cum le face Guriță mutește semne prietenilor săi de jos, de la depouri, magazii, cum râde, cum ridică el un deget, ori dă din umeri, clatină din cap, cum
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
Așa am vrut, așa să fie! Ca să nu ațipesc, să nu cad pradă vreunei năluciri, strig în fața cuptorului încins, când îmi vine rândul să dau și eu cu lopata - strig, și Van Gogh mai întâi se miră, - strig, Liber!, - pe urmă, obișnuit, el tace, se uită la mine, și-o fi zicând: regățenii ăștia îs cam aiuriți... Acum sunt de-ai casei. Am învățat rosturile electrice... contactorii... comenzile... controlerul... oprirea... pornirea... robinetul K 2... frâna directă Oerlikon... Când mai strig Liber
Fochistul (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10454_a_11779]
-
Simona Vasilache Sînt cărți a căror eșuare - nu găsesc, acum, un cuvînt mai moale... - în anticariat mă indignează. Felul bibliotecilor de-a se desprinde de ele, bucoavne tinere, ca de bătrîni nedoriți, merită, zic, măcar bombănit. Pe urmă-mi iau vorba înapoi, gîndindu-mă că e ceva vreme în aproape douăzeci de ani și că literatura care ieșea la aer în '90 s-a făcut, deja, istorie. Într-adevăr (și mă apucă altă tristețe...), să fi ajuns Levantul între
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
bucureștean asurzit de uruitul surd, interminabil totuși, al sutelor de mii de automobile în nervos trafic? Traversând în grabă pe acea parte a bulevardului unde nu staționează mașini, pierdut în puhoiul de pietoni ce dau semne a fi fugăriți din urmă, omul secolului XXI gustă odihna nu la umbra nucului bătrân, precum strămoșii, ci la televizor, unde i se fac profeții. El are de ales între versiuni catastrofice, care-l determină să mulțumească Proniei că nu s-a născut mai târziu
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
Radu Paraschivescu este, categoric, un tip cu haz. Traducerile sale din prozatorii englezi contemporani (David Lodge este un nume reprezentativ pentru tipul de umor practicat de Radu Paraschivescu), povestirile și romanele originale, reacțiile în spațiul public, unde, în vremea din urmă, a devenit un personaj ubicuu (ține rubrici la mai multe cotidiane și reviste, este o prezență constantă în talk-show-uri de televiziune) îl recomandă ca pe un raționalist care trece prin lume cu ochii larg deschiși, capabil să transforme în haz
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
dorit și să-mi recuceresc lipsa de succes pe care-am avut-o timp de 30 de ani în literatură." Fragmentul e transcris de Lucia Dărămuș dintr-o conferință pe care autorul Levantului a susținut-o, cu câteva luni în urmă, în fața studenților clujeni. Parcă în răspăr cu moderația și eleganța care transpar din aceste rânduri, dăm peste o anchetă intitulată (cu umor îndoielnic) De ce îl iubesc femeile pe Mircea Cărtărescu? E adevărat că unele răspunsuri sunt de un bun simț
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
primul rînd scriitoare, trăiește în lumea artistică și a fost o vreme galerist, convorbirile ei cu artiști nu sînt niciodată plicticoase: știe ce să-i întrebe, cum să-i deschidă spre mărturisire, raportînd biografia la operă și pe aceasta din urmă, la context. Cu un asemenea om avizat, dialogul devine firesc și serios. Și mai e ceva. Iolanda Malamen nu caută doar "vedete", știind bine că vizibilitatea nu are neapărat legătură cu valoarea și că există la noi personalități mai puțin
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
datoria pe care nu știu câți alți români o au. Episodul "retragerea din Irak" arată în ce măsură jocurile din interior pot să primejduiască serioase construcții politice edificate în ani și ani de eforturi. Jurnaliști inconștienți s-au arătat dezamăgiți că "foloasele" așteptate pe urma participării la operațiunile din Irak nu sunt pe măsura lăcomiei lor. Cu alte cuvinte, principalul motiv al prezenței românești în deșertul Asiei ar fi estorcarea de fonduri de la cei care asigură reconstrucția Irakului. Primitivă viziune, troglodită manieră de gândire! România
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
cine a scris-o. Lecturile copilăriei sunt anonime. Multă vreme, de pildă, eu n-am știut cum îl chema pe autorul lui Robinson Crusoe, - și era Biblia mea. Bătrânul conducea noaptea un personal. Mergea cu viteză normală. Când, departe, în urmă, la o curbă, în beznă, apar ochii roșii ai unei locomotive și se aude un șuierat puternic. Era acceleratul. Mecanicul cunoștea orarul. Fusese o întârziere. 312, acceleratul din urmă, recâștigase teren. Pe impiegatul de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
conducea noaptea un personal. Mergea cu viteză normală. Când, departe, în urmă, la o curbă, în beznă, apar ochii roșii ai unei locomotive și se aude un șuierat puternic. Era acceleratul. Mecanicul cunoștea orarul. Fusese o întârziere. 312, acceleratul din urmă, recâștigase teren. Pe impiegatul de la stația dindărăt, știa cum îl cheamă, - îl chema Ilie, Iliuță, care greșise, și nu-l oprise pe 312, unde, fochist, era fiu-său, Tăchiță, își luaseră la revedere la despărțire, urându-și drum bun. Normal
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
apucase să intre în stația următoare, care era o gară importantă, să tragă pe o linie secundară, să scape, presupunând că impiegatul următor ar fi fost avertizat de greșeala ivită. O luptă pe viață și pe moarte începe. Farurile din urmă se apropie vertiginos. Bătrânul, disperat, dă peste cap regulatorul de aburi. Fochistul său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle în cuptor lopeți peste lopeți de cărbuni, să obțină cât de cât viteza salvatoare, locomotiva lor se hâțână ca
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
locomotiva lor se hâțână ca beată, vagoanele se clatină, gata-gata să sară de pe șine, călătorii zbiară cu toții, habar n-având ce se întâmplă, unul țipă că mecanicului i s-a făcut rău, iar locomotiva a luat-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu o iuțeală turbată, bătrânul își biciuie personalul. Peste o mie de pasageri sunt în cele două trenuri angajate într-o cursă a morții. Mai e puțin-puțin și personalul ar intra în stație... Impiegatul dinainte s-o fi
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
e... Mare brânză, să dai la lopată... * Suntem pe la Periș. Pe vitezometru scrie aproape o sută. Cu blocurile astea automate de azi, noua tehnică feroviară, - exclus ca un tren, noaptea, oricât de grea, pe ploaie, pe furtună, să ajungă din urmă alt tren și să-l ciocnească. (De aceea mecanicul, amfitrionul meu, om în vârstă, cu experiență, zâmbea...). Cu obiceiul meu de călător care se uită în primul rând la peisaj, mă uit afară, spre Ploiești, uitând de noua mea treabă
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
au desfășurat cursul. În prelungirea unei astfel de cunoașteri s-a născut Dicționarul de termeni filosofici ai lui Constantin Noica. Căci atunci cînd alcătuiești și îngrijești atîtea ediții ale cărților lui Noica nu se poate să nu ajungi pînă la urmă la o familiaritate aparte cu filozofia lui. Ajungi să-i intuiești stilul, să-i miroși nuanțele și să-i anticipezi răspunsurile pe care le va da la o problemă sau alta. În această privință, un dicționar ca cel de față
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
fundamentată ideatic pe o serie de binoame antitetice. Cel definitoriu pentru volumul Tags este prezență vs. absență. Dilemele legate de propria existență, de locul său în lume, sunt pe deplin legitime în cazul unui scriitor de certă notorietate care, în urmă cu șaptesprezece ani, trecut binișor de vârsta juvenței atotbiruitoare, a ales calea unui exil (aurit?), departe de familie, de prieteni și de viața literară în care ocupa o poziție bine definită. De la Paris, unde trăiește în prezent, Dinu Flămând știe
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
familie, de prieteni și de viața literară în care ocupa o poziție bine definită. De la Paris, unde trăiește în prezent, Dinu Flămând știe cel mai bine că "Partir c'est mourir un peu" și este legitim să se întrebe în ce măsură urmele trecerii sale prin această lume (literară românească, dar nu numai) sunt încă vizibile, au o altă consistență decât celebrele litere-desene, pictate cu spray-ul pe ziduri. Tot un binom antinomic stă la originea volumului frigul intermediar. De această dată binomul
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
găsi remediul împotriva morții. Și, firește, această constatare nu este în măsură să înlăture depresia. Dimpotrivă. Ceva mai luminos este ciclul Grădini. Explozia de verde a naturii trimite cu gândul la perioada paradisiacă petrecută într-un sat din Transilvania în urmă cu foarte mulți ani. Sufletul poetului se umple de lumină atunci când în minte îi vin locurile prin care a copilărit și chipurile de demult. Ca orice paradis și acesta este însă unul pierdut. Locurile sunt tot mai îndepărtate în amintirea
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]