7,316 matches
-
prins ursul pe moș? - Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de tot. Îi curgea sânge de pe față, de pe mâini, dar a stat acolo tupilat, tremurând de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de tot. Îi curgea sânge de pe față, de pe mâini, dar a stat acolo tupilat, tremurând de frica ursului. Dar în pădure...liniște ca în biserică. Moșul a crezut că a plecat ursul și se pregătea să iasă din tufiș, când colo, iar s-au auzit din depărtare zgomote amenințătoare: Hu, hu, huuu! Hu, hu, huuuu!” Din bănci, alt
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de tot. Îi curgea sânge de pe față, de pe mâini, dar a stat acolo tupilat, tremurând de frica ursului. Dar în pădure...liniște ca în biserică. Moșul a crezut că a plecat ursul și se pregătea să iasă din tufiș, când colo, iar s-au auzit din depărtare zgomote amenințătoare: Hu, hu, huuu! Hu, hu, huuuu!” Din bănci, alt băiat făcea ca huhurezul: - Hu, hu, huuu! Te ciugulesc, te ciugulesc, moșule! spunea vocea
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
duios iezi pășesc catifelat prin luminișii zglobii primii miei zburdă pe dealuri Dochia își aruncă din cojoace unul câte unul pe toate salutând astfel prea plecată supusă schimbarea domniei s-au pus pe treabă albinele și se trezesc din somn urșii.
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
de noi privilegii. Lor și aleșilor din rețelele lor mafiote, ce alimentează conturile! Constat că noua societate civilă a închinat steagul, mirându-se de ce a fost în stare prin toamnă! Doar DNA-ul mai umblă cu steaua (sus) și lațul ursului (jos) să mai prindă câte un rechin, însă plasa are, încă, ochiuri mari! Înregistrăm succesuri peste succesuri în domeniul culturii. Uniunea Scriitorilor Pușcariași, recent înființată, sporește! Librăriile sunt aprovizionate cu noi și variate lucrări științifice. Cel mai mult mi-a
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
numără-ți dinții. Îngeri cu aripi strivite de sfere, râuri care sunt înmormântate, piatra lovită de copite, o dragoste neterminată ne apasă, uneori pământul este mai curat decât cerul. Eu scriu tragedii, spune Dionisos. Cine îl crede? Omenirea seamănă cu ursul fugărit de foame din pădure. Așa am rămas după pierdutele iubiri. Nemișcat. Pentru cât timp? BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Never / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1147, Anul IV, 20 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris
NEVER de BORIS MEHR în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383243_a_384572]
-
Filozoful, cu iapa de Caravella; cu Autorul care ne însuflețește, pentru că nu există nimic pe lume fără Autor. Îl voi numi chiar așa: Autorul. Undeva, peste mine, hotărăște cele ce se vor petrece în Stațiune. Acum i se va înfunda. Ursul e pe capră, capra e pe urs, care e mai sus? § „Nu mă simt în siguranță nici măcar în Stațiune”, ți-ai notat în jurnal. „Încă un motiv pentru care va trebui să lichidez cât mai repede toată istoria asta. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care ne însuflețește, pentru că nu există nimic pe lume fără Autor. Îl voi numi chiar așa: Autorul. Undeva, peste mine, hotărăște cele ce se vor petrece în Stațiune. Acum i se va înfunda. Ursul e pe capră, capra e pe urs, care e mai sus? § „Nu mă simt în siguranță nici măcar în Stațiune”, ți-ai notat în jurnal. „Încă un motiv pentru care va trebui să lichidez cât mai repede toată istoria asta. Voi scrie un roman despre copilărie, primele pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răzășii, câți mai erau? Unde-s mințile luminate, în care capete plecate, sub ce mâini împreunate? Unde-s fripturile, unde torturile, unde mi-s cărțile, slujnicele, pantofii de-atlaz, luleaua, rădvanul, cafeaua? Unde-mi sunt câinii, paharnicul, vornicii, zimbrii și urșii? Dar blănile lor? Unde-s albinele, sfecla*, cotnarul, unde mi-e vinul, în general? Ubi sunt? — Minunat ai grăit! - ridică Huruzuma ochii spre Barzovie. Ia uită-te ce-a înțeles asta din tot ce-a spus Vodă! - mormăi spătarul Vulture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
slabi și ogârjiți ca cei de la șes. Ici, o femeie mănâncă un măr, dincolo șerpuiește Ozana cea frumos curgătoare din care nu se vede calul și călărețul, iar alături te afunzi într-o mare de grâu și porumb în care ursul se plimbă în voie. Episodul 23 POPAS LA TOPOS Drumețului care la începutul sec. al XVII-lea intra în Moldova pe la ceasurile cinci după-amiază îi era peste putință ca până la ceasurile șapte seara să nu dea peste un han. Fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcu, leșu, cazacu să n-aibă cunoștință? — Poate că știu, frate Parnasie - grăi Cancioc. Că dacă dă ceva pământul acesta, apoi povești dă din belșug. Nu crește grâul cum cresc poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cunoștință? — Poate că știu, frate Parnasie - grăi Cancioc. Că dacă dă ceva pământul acesta, apoi povești dă din belșug. Nu crește grâul cum cresc poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dă ceva pământul acesta, apoi povești dă din belșug. Nu crește grâul cum cresc poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum cresc poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poveștile. Că ele cresc și iarna, când bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bobul doarme ca ursul în bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce la ei e, totuși, om? — Bine, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bârlog. Că despre un urs să vă spui, dacă tot veni vorba. Iar despre urși?! - mormăi Stejeran. Altceva nu mai știți? — Da, frate Stejeran, tot despre urși, căci ursul despre care o să vorbesc nu e urs de rând. De altfel, ursul e în poveștile noastre ce e sultanul la turci: cel ce năvălește. V-ați gândit vreodată că cel ce năvălește în poveștile noastre e, de regulă, dobitoc, în timp ce la ei e, totuși, om? — Bine, frate, da’ haiducu? - zise cu îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
da’ haiducu? - zise cu îndoială Surduc. — Haiducu, frate Surduc, năvălește în codru, în natură, el face mai degrabă, așa, o cavalcadă pașnică, își încearcă murgul, nu dă iama ca sultanu sau ca ursu. Și-apoi spuneți, unde ați văzut voi urs să-mpartă prada săracilor? — Și tu, frate Cancioc, despre urși din aceștia vrei să povestești? întrebă Parnasie. — Da și nu! - răspunse Cancioc. Ursul despre care, de-mi îngăduiți, voi zice două vorbe, avea, ce-i drept, toate năravurile urșilor - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în codru, în natură, el face mai degrabă, așa, o cavalcadă pașnică, își încearcă murgul, nu dă iama ca sultanu sau ca ursu. Și-apoi spuneți, unde ați văzut voi urs să-mpartă prada săracilor? — Și tu, frate Cancioc, despre urși din aceștia vrei să povestești? întrebă Parnasie. — Da și nu! - răspunse Cancioc. Ursul despre care, de-mi îngăduiți, voi zice două vorbe, avea, ce-i drept, toate năravurile urșilor - și nu cred că e cazul să le mai înșir - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încearcă murgul, nu dă iama ca sultanu sau ca ursu. Și-apoi spuneți, unde ați văzut voi urs să-mpartă prada săracilor? — Și tu, frate Cancioc, despre urși din aceștia vrei să povestești? întrebă Parnasie. — Da și nu! - răspunse Cancioc. Ursul despre care, de-mi îngăduiți, voi zice două vorbe, avea, ce-i drept, toate năravurile urșilor - și nu cred că e cazul să le mai înșir - dar mai avea ceva pe deasupra: avea suflet, fraților. — Cum vine asta? - făcu Surduc. — Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voi urs să-mpartă prada săracilor? — Și tu, frate Cancioc, despre urși din aceștia vrei să povestești? întrebă Parnasie. — Da și nu! - răspunse Cancioc. Ursul despre care, de-mi îngăduiți, voi zice două vorbe, avea, ce-i drept, toate năravurile urșilor - și nu cred că e cazul să le mai înșir - dar mai avea ceva pe deasupra: avea suflet, fraților. — Cum vine asta? - făcu Surduc. — Iată cum vine: trăia odată, lângă o apă mult curgătoare, la o stână, o băciță. O chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
laptele de la oi curgea, brânza, mă rog, se făcea, câinii o apăra, ce-i mai trebuia? Că știți și voi, fraților, când apucă femeia de se retrage la munte, cum... — Apăi, frate Cancioc, parcă era vorba să povestești de-un urs - mormăi Stejeran. Stai că vine și ursu acuș. Și cum sta într-o noapte Mădălina și visa la o turmă mai mare și la câini mai bărbați, numai ce-și aude câinii ei învățați, cinci de toți, hămăind de mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]