4,445 matches
-
sursa totalitarismului, pe când celălalt vede în cetatea lui Platon împlinirea „celor mai înalte cerințe ale ființei umane”. Caracterul extrem și angajat în experiența politică a secolului XX al poziției lui Popper ni se evident: tema eugeniei, a minciunii politice, a utopiei anistorice, a „ingineriei sociale” sunt recognoscibile în orice experiență totalitară contemporană. Dar, pe de altă parte, este foarte posibil ca sentimentul de oroare în fața modelului platonician să provină din faptul că omul modern a dobândit o conștiință a persoanei pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ucidă. (Să „lichideze”, este teribilul termen modern.) Formularea lui Platon reprezintă într-adevăr o descriere fidelă a atitudinii intransigente a tuturor formelor de radicalism extrem, de refuz esteticist al oricărui compromis”. Din nou, de dragul estetismului și perfecționismului, Platon cade înspre utopie și totalitarism. Chiar dacă criteriul nu mai e unul exterior, genealogic, conducătorul preia puterea absolută, legile sunt doar un substitut al deciziei autoritare, ca în exemplul în care medicul lasă prescripții în perioada cât lipsește, dar le poate schimba când revine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai sunt proprii indivizilor (coduri de legi, modele exemplare etc.), acoperind clasa științei politice din afara indivizilor (5) și, cu riscul unei debordări, una activă, sub forma unei inteligențe operative non-umane (6). Am putea aduce aici în discuție, spre delectare, și utopiile politice și tehnologice care fac obiectul unor romane celebre ale secolului XX, dintre ai căror autori e suficient să-i amintim pe George Orwell sau H.G. Wells. Dacă acceptăm posibilitatea existenței unei inteligențe artificiale trans-umane, bazată pe forță și pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Center for Hellenic studies, Harvard University Press, 2002. La Republica di Platone nella tradizione antica, a cura di Mario Vegetti e Michele Abbate, Bibliopolis, Napoli, 1999. Rationality in Greek Thought, M. Frede and G. Striker (eds.), Oxford: Claredon Press, 1996. Utopie und Tradition: Platons Lehre vom Staat in der Moderne, ed. H. Funke, Wurzburg, 1987. The Republic and the Laws of Plato (Proceedings of the First Symposium Platonicum Pragense, Aleš Havlícek, Filip Kafík (eds), OIKOUMENH, Praha, 1998. Plato, Popper and Polotics
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
E. I. J. Rosenthal, Cambridge: Cambridge University Press, 1956 Geyer, Fritz, Griechische Staatstheorien. Platon und Aristoteles, Berlin, 1926. Migliori, Maurizio, Arte politica e metretica assiologica. Commentario Storico-filosofico al „Politico” di Platone, Vita e Pensiero, Milan, 1996. Gigon, O., Gegenwärtigkeit und Utopie. Eine Interpretation von Platons Staat, 1987. Reverdin, Olivier, La religion de la cité platonicienne, Paris, de Boccard,1945. Barker, Ernest, The Political Thought of Plato and Aristotle, London, 1959. Barker, E., Greek Political Theory: Plato and his Predecessors, London: Methuen, 1918
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon, PUF, 1994 (Oxford, 1981). Annas, Julia, Platonic Ethics, Old and New, Ithaca and London: Cornell University Press, 1999. Despotopoulos, Constantin, La philosophie politique de Platon, Paris, OUSIA, 1997. Irwin, T., Plato’s Ethics, Oxford, 1995. Bobonich, Christopher, Plato’s Utopia Recast. His Later Ethics and Politics, Oxford: Claredon Press, 2002. Reeve, C. D. C., Philosopher-Kings: The Argument of Plato’s Republic, Princeton: Princeton University Press, 1988. Nettleship, Richard, Lectures on the Republic of Plato, London: Macmillan, 2d. ed., 1962. Mayhew
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cadru istoric și cosmologic pentru Cetatea bună. Timaios, 19b, în Platon, Opere, VII, traducere de Cătălin Partenie. Cf. Timaios, 26e. Cătălin Partenie, „Interpretare la Timaios și Critias” în Platon, Opere, VII, scrie: „Gestul său (al lui Platon) de a înscrie utopia într-o istorie (într-o istorie imaginară, e drept, dar o istorie), ca și întreaga cosmologie din acest dialog reprezintă în fond o încercare de a reda lumii devenirii mai multă demnitate ontologică”. (p. 115). Timaios, 27b. Timaios, 23b-c. Critias
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
problema În acest chip, chiar dacă unii dintre ei se pretind antietatiști și anticolectiviști: „Îndrăzneala de a imagina oamenii ca stăpâni nu doar ai destinelor individuale, ci și ai prezentului și viitorului colectiv - iată care a fost, În punctul de plecare, utopia eugenistă” (M.B.). Pe lângă lipsa de empatie, unii dintre cei mai radicali adepți ai eugeniei, cei pe care i-aș Înscrie În categoria eugeniștilor „maligni” (rasiști, șovini, cu tendințe naziste), ca să Îi deosebesc de cei „benigni” (Înclinați spre implicarea statului În
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de creațiune științifică, etică, artistică ori socială, ridicând potențialul Întregii grupări etnice”1. Îndrăzneala de a imagina oamenii ca stăpâni nu doar ai destinelor individuale, ci și ai prezentului și viitorului colectiv - iată care a fost, În punctul de plecare, utopia eugenistă. De la afirmarea ei ca disciplină științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea, eugenia a trezit și fascinația, și dezgustul biologilor, medicilor, reformatorilor sociali, policitienilor și istoricilor. În ultimul timp, interesul pentru relația dintre ereditate și comportament s-a dezvoltat
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
noile elite academice Își schimbaseră, treptat, orientarea ideologică, acordând tot mai puțin credit unor autori ca Moldovan, Râmneanțu sau Banu pentru ideile lor despre influența eredității asupra scopurilor și conținutului profesiei medicale și promovând tot mai mult modelul sovietic 11. Utopia eugenistă a unui aparat de stat eficient, capabil să implementeze ideile eugeniste s-a realizat abia după 1948, când mișcarea eugenistă fusese desființată. Așa cum Banu subliniase deja În 1937, doar un stat totalitar era capabil să susțină un program de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
unui viitor legată de teoria luptei de clasă. În concepția lor, nu există nici o rațiune serioasă pentru ca domnia minorităților conducătoare să ia sfârșit, iar credința în instaurarea unei ordini sociale care ar aboli deosebirile dintre dominatori și dominați ține de utopia socială. Toate societățile omenești cunoscute au fost conduse de minorități, făcându-ne să credem că numai caracteristicile acestor minorități pot varia. O schimbare revoluționară ce pune capăt dominației unei elite nu poate decât să aducă la putere o altă elită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
după Raymond Aron Teoreticienii moderni ai elitelor sau ai oligarhiilor, G. Mosca, V. Pareto și R. Michels, sunt, pe de o parte, descendenții legitimi ai filosofiei politice clasice. Dar ei sunt, în același timp, critici ai democrației parlamentare și ai utopiei socialiste. Filosofii politicii n-au pus niciodată la îndoială inegalitatea oamenilor în privința capacității intelectuale, inegalitatea cetățenilor în privința averii a puterii. În ochii lor, problema nu era cea de a face să dispară aceste inegalități, naturale sau sociale, ci de a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de exploatare a societății de către o singură clasă” (ibidem). Pentru Rizzi, dincolo de „societatea birocratică” a cărei „necesitate istorică” nu putea decât să fie constatată, speranța unei societăți fără clase continua să se profileze la orizontul istoriei (Rizzi, 1939). Cu Burnham, utopia societății egalitare posttehnocratice dispare complet. Ne aflăm în fața unei teorii a convergenței înainte ca ea să fi fost formulată, dar fără optimismul tehnicist al anilor de după război: în regimurile pluraliste, ca și în statele totalitare, puterea de facto trece în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
decât altele. Orice ansamblu social de o oarecare anvergură comportă niște persoane care conduc și altele care se supun mai mult sau mai puțin docil directivelor date de primele. Democrația, în sensul guvernării „poporului prin popor, de către popor”, ține de utopia socială. Totuși, poate fi considerat ca democratic un regim bazat pe competiția liberă a elitelor pentru sufragiile populației. Chiar și aceste elite pot fi numite democratice, atunci când nu presupun un acces prea dificil și rămân supuse unor mecanisme de control
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Karl, 1940, Man and Society in an Age of Reconstruction, Kegan Paul, Trench, Trubner, Londra. Mannheim, Karl, 1956, „The Democratization of Culture”, Essays on the Sociology of Culture, Routledge and Kegan Paul, Londra, pp. 171-246. Mannheim, Karl, 1956a, Idéologie et utopie, trad. fr., Marcel Rivière, Paris (prima ediție în limba engleză: 1936). Marsden, P.V.; Laumann, E.O., 1977, „Collective Action in a Community Elite: Exchange, Influences Processes and Issue Resolution”, în R.J. Liebert, A. Imersheim (ed.), Power, Paradigms and Community Research
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
-l lipsești pe un păun de penele din coadă, oare ce-i mai rămîne?” (Luigi Pirandello) Într-adevăr, ce i-ar mai rămîne, de exemplu, celui care nu-și poate Întemeia „succesul” decît pe strălucirea efemeră a vestimentației? * „Duminica este utopia săptămînii.” (Lucian Blaga) Ne place să Începem noua săptămînă de lucru cu iluziile zămislite În ziua de duminică. * „Prejudecățile sînt rațiunea proștilor.” (Voltaire) Pentru că „proștii” sînt alergici față de orice Încercare venită din exterior de a-și schimba propriul mod de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o creație filosofică a lu Erasmus, care transfigurează această Casă și Grădina ei în personaj conceptual, figură noumenală, în idee a rațiunii, în loc ideal. Ca să folosesc un cuvânt creat șase ani mai devreme î1516) de Thomas Morus, Erasmus propune o „utopie” - adică un loc imaginar, inexistent, dar util pentru a construi o realitate orientată în acest sens. Această Grădină - în sensul larg al termenului - cuprinde o grădină în accepția clasică a cuvântului, dar și o casă de locuit precum niște dependințe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca la slujbele religioase, dar nu atât pâinea pentru drojdia Bisericii sau vinul în amintirea sângelui lui Hristos cât produse ale grădinii. Or, acestea sunt și produsele Grădinii: altfel spus, simboluri ale perfecțiunii creației, efecte ale acestei ordini realizate în utopia epicuriană și creștină a lui Erasmus. Eusebiu dă și câteva detalii ale meniului: vinul casei, legume, clapon, o spată de oaie calitatea I - dixit Eusebiu -, patru potârnichi și un superb platou cu fructe - harbuz, pepene galben, smochine, pere, mere și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bine; dar nicio idee tranșantă sau care să merite semnătura lui Diogene. în afară de... în afară de un text de vreo cincisprezece rânduri, mai nimic din punct de vedere cantitativ, dar o mină de aur pentru potențialitățile calitative: Diogene enunță aici posibilitatea unei utopii epicuriene, un fel de Grădină lărgită la dimensiunile universulului... O anti-Republica platoniciană, desigur, pentru că este departe de fantasma aristocratică, militară și războinică a lui Platon, dar, în același timp, o propunere politică gândită ca putându-se extinde la totalitatea teritoriilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezultatele formale ale procesului (rapoarte, planuri de acțiune); - existenta unei viziuni strategice, care poate genera un anumit nivel de angajare și responsabilizare a actorilor implicați (în special prin intermediul proceselor de comunicare între actorii noilor rețele); - viziunea strategică nu este o utopie. Ea trebuie să se bazeze pe decizii fezabile ale prezentului și pe planuri de acțiune realiste și implementabile” (Gavigan, 2001, apud în CNCSIS-UEFISCSU, 2006). Metodele de consultare a celor interesați variază în funcție de numărul persoanelor sau instituțiilor implicate. Astfel, se pot
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
continuu al oamenilor și istoriei lor, susținut prin rațiune și educație. Pentru pesimiști (sau sceptici, în speță realiștii), natura umană a rămas aceeași dintotdeauna - fundamental slabă, egoistă, conflictuală, failibilă, dominată de dorința de putere, iar posibilitatea ameliorării ei este o utopie, istoria nefiind decât o demonstrație a acestei afirmații. Într-un mediu anarhic precum cel internațional, lipsit de autoritate, ierarhie și ordine, natura umană se manifestă liber, iar statele se comportă precum oamenii din starea de natură descrisă de Hobbes în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mai ales, cu accentuarea caracterului nerealist atât al premiselor teoretice, cât și al propunerilor derivând din acestea. Astfel, Herz refuză ancorarea în realitate a idealurilor liberale întrucât idealismul politic este fundamentat pe premise defectuoase ce împiedică transformarea lor în realitate [...] utopia este transformată în idealism politic în momentul încercării de impunere a unei legături între ideal și istoria reală atât prin promovarea idealurilor politice ca motor al acțiunii politice, cât și prin tentativa de demonstrare a realizării idealurilor politice în prezentul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Școlii realiste nu sunt suficiente, Carr își exprimă însă încrederea că realismul este mai adecvat studiului relațiilor internaționale decât idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la realism și nici realismul fără raportare la utopie. La rândul său, un alt teoretician al relațiilor internaționale preocupat de relația dintre realitate și ceea ce este dezirabil este Hans Morgenthau
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
idealismul. Însă, ceea ce este cu adevărat dezirabil, deși neînfăptuit încă, este o întrepătrundere a celor două viziuni în manieră complementară, deoarece utopia nu poate exista și nu ar avea sens fără raportare la realism și nici realismul fără raportare la utopie. La rândul său, un alt teoretician al relațiilor internaționale preocupat de relația dintre realitate și ceea ce este dezirabil este Hans Morgenthau (1904-1980). În lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace (1948), Morgenthau susține necesitatea separării absolute
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a piețelor financiare și economice ca o consecință a internaționalizării producției, ușurarea muncii fizice, reducerea timpului destinat producției, mobilitatea forței de muncă, guvernarea și conșțiința globală. Aceste efecte pozitive ale satului global, preconizate de autorul conceptului, au rămas în domeniul utopiei, realitatea fiind nedreaptă cu autorul conceptului, prin diferențele care s-au manifestat față de așteptări. La Forumul Economic Mondial de la Davos din 2009, a fost propus conceptul de economie socială de piață, care reprezintă o formă mai blândă de capitalism, caracterizat
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]