2,974 matches
-
cel mai mare pe care mi i-a pricinuit Inchiziția nu e nici frica pe care am trăit-o acolo, nici umilința la care m-a supus. Răul cel mai mare a venit după aceea... Inchiziția mi-a smuls un văl de pe ochi. M-a făcut să văd câtă mizerie sufletească există. ― Lumea te judecă superficial, Galilei. Și trebuie să recunosc că, o vreme, și eu am simplificat. ― După părerea unora am scăpat cam ușor... cu toate că am dat un prost exemplu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la dreapta sa. La stânga regelui exista un loc gol. O aștepta pe a doua soție, regina Gundeperga. Nu că ar fi fost ea demnă de așa ceva, însă locul i se cuvenea de drept. Rotari și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele îl ținea în mâinile împreunate pe pântece, precum și aurul fibulei de pe mantie și al crucii cusute pe tunică în dreptul inimii. Aproape nimic însă din lucrurile reginei, căci sub văl totul era tăinuit de acel soi de mușchi. Până și rochia, pe care mi-o aminteam ca fiind de purpură și aur. Șobolanii se înfruptaseră fără milă. Lui Rotari, a cărui față avea culoarea lemnului putred, îi lipseau ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu câțiva ani în urmă de la Pavia. Circula zvonul că ar fi fost îndepărtată din capitala regatului din pricina exageratei sincerități ce o făcuse nesuferită în ochii reginei Teodolinda. În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de gesturile grațioase și de puritatea ochilor, de un albastru luminos și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu o cămașă și o fustă de in alb; cingătoarea, de piele roșie, avea găicile și capătul metalic de aur. Vălul țesut cu fire de argint îi era prins în părul blond cu un ac mare de lemn. Pe cât mi-a fost de greu să-mi ascund tulburarea simțurilor față de Romilde, pe-atât de greu mi-era să-mi stăpânesc freamătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în vileag o taină a sa. În clipa aceea a intrat regina. De mai multe ori încercasem să-mi închipui cum arăta puternica și măreața Teodolinda. Am rămas dezamăgit și, totodată, subjugat. Nu purta bijuterii, i se vedea părul sub văl, prematur încărunțit, și fața, cândva frumoasă, era pătrunsă de suferință; privirea însă îi rămăsese poruncitoare și de-ajuns să mă facă să îngenunchez. - Ridică-te, Stiliano, nu se îngenunchează în fața unei ființe umane. Vorbea încet, dar tonul nu admitea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să controlezi execuția lucrării. Rotari, care mă cunoștea ca pe un frate, a spus râzând: - Stiliano, ești încăpățânat ca un catâr. Fie ca tine, prietene, și, dacă tot faci asta, adu la curte și pe cineva care știe să țeasă văluri cu fir de aur și să confecționeze brocarturi. În biserica San Giovanni perdelele de la altar erau numai rupturi și cârpeli. Rotari a făcut dar bisericii din Brescia o magnifică cruce de aur cu brelocuri, împodobită cu perle și cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și iată că Gundeperga și-a făcut din nou apariția în palatul regal de la Pavia. La stăruința ei, a fost primită în toiul unei tumultoase întruniri în sala tronului. Înainta încet, parcă mai frumoasă în veșmântul de doliu și cu vălul amplu care-i îmblânzea chipul. Am simțit un junghi în inimă. - Rotari, există un singur fel pentru a readuce pacea în regat, a spus. Îți cer să o repudiezi pe Gaila și să mă accepți pe mine drept soție. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei, care pe urmă se-adună la loc; și din nou îl înhață, înfruptându-se și dându-l afară neîncetat în locurile cele mai spurcate. Ochii i se înroșiseră și i se umpluseră de lacrimi. Și-a acoperit chipul cu vălul, scuturat de suspine. I-am promis lui Rotari să nu dezvălui nicicând taina locului unde era îngropată Romilde, dar inima mi s-a înduioșat, crezând pe moment că nu încălcam legământul, și am asigurat-o: - Fii pe pace, surioară. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nicicând taina locului unde era îngropată Romilde, dar inima mi s-a înduioșat, crezând pe moment că nu încălcam legământul, și am asigurat-o: - Fii pe pace, surioară. Mama ta se odihnește la loc sigur și cuviincios. Și-a ridicat vălul de pe obraz și mi-a luat mâinile. Cu buze tremurătoare m-a întrebat: - Unde? Am clătinat din cap. - Asta nu pot să-ți spun, nu stărui. Mulțumește-te cu ceea ce m-a luat gura pe dinainte. După câteva zile, Rotari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus: - Sunt cam urât, nu-i așa? Răbdare, căci te vei obișnui. Clipă în care ochii lui ageri, surâsul și glasul blând s-au împreunat pentru a așterne un văl de frumusețe peste diformitățile mai sus pomenite. Mi-a fost rușine de nestăpânirea pe care o dovedisem în a-mi da pe față scârba și am spus un lucru pe care nu voiam să-l spun. Ba chiar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scânduri de stejar, pentru prima dată de când lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el însuși cu mâinile lui, cu un văl scump egiptean. A fost dusă cu alai mare în biserica San Giovanni, pe o lectică îmbrăcată în flori. Rotari mi-a îngăduit s-o sărut pe frunte, după care a rămas singur cu ea. A stat până la apusul soarelui, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere, cu ochii pierduți în gol, prefirându-și printre degete unul dintre vălurile ei. Eu îi eram alături, încercând să-l implic în treburile regatului, dar părea să nu-i mai pese și prefera să vorbim doar despre ea. Ca și cum carnea lui s-ar fi topit brusc, arătându-i-se doar sufletul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
l-aș iubi eu. Pentru că eu o cunosc, o accept, o Înțeleg și o iert. Pe la patru patruzeci, din spatele jaluzelelor se zări o lumină. Cineva era În baie. Ea? Emma sub duș? Își dori să fie el perdeaua dușului, un văl de plastic umed care se lipea de pielea ei, se prelingea pe picioare, Îi atingea coapsele - și-ar fi dorit să fie el spuma care i se scurgea printre sâni și se aduna În buric, picurând Între labiile mari. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te aștept În mașină? o Întrebă Aris, oprind motorul. — Vino, Îi spuse Maja. Clădirea, construită prin anii ’80, era un cub cenușiu Înconjurat de o grădină cu glicine și mandarini - ferestrele sclipeau de fiecare dată când razele de soare străpungeau vălul de nori. Pe unul dintre obloanele Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La câțiva metri mai Încolo, pe cealaltă parte a străzii, era poarta mereu Închisă a misterioasei vile a Prioratului Maltei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pată de umezeală ca un fluture, ruginiu, care se Întindea În jurul candelabrului din salon - o infiltrare de apă de pe terasa de deasupra clădirii. Și praf. Grămăjoare de praf pe mochetă, ghirlande de praf ce atârnau la colțuri din tavan, un văl de praf acoperea măsuța și cele câteva bibelouri ce supraviețuiseră fugii lor - un Pinochio de lemn colorat, un bulgăre de sticlă cu zăpadă ce cădea peste statuia Madonei din Loreto, un pumn de monede de argint din cine știe ce epocă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deții, cine crede că știe cine suntem noi, cine ne caută În viața pe care o trăim vede doar umbra pe care noi o proiectăm. Dar noi nu suntem așa. Pe aleile din Gianicolo, prundișul scârțâia sub pașii lor. Un văl umed făcea să lucească mașinile parcate sub platani. Parbrizul Peugeotului lui Sasha era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trăit viața. Se născuse în marginea Comoștenilor, pe când se numea Coteni, crescuse din mila spătarului, muncise din greu, iubise puțin și primise cu uluire intrarea lui Zogru în sângele lui. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcându-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui. Nu mai văzuse pe nimeni murind și nu știa dacă să se apropie de corpul căzut în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
foc Nu e un obstacol al minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în sfârșit am ajuns. Toamna A bătut aseară toamna Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că voi ajunge. Deaconescu Daniel, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Întâlnirea din vis Din patul meu confortabil și călduros priveam geamul aburit și jocul fulgilor de nea ce acopereau orașul într-un văl alb ca de mătase. Într-un târziu, după ce ninsoarea s-a oprit și luna era singura lumină de pe cer, am adormit și am început să visez. Eram îmbrăcat elegant, aveam o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai frumos lucru la ea și nu-i plăcea deloc să și-l acopere. Vălurile îi dădeau dureri de cap, zicea, ducându-și mâinile la ochi ca un copil care se preface. Chiar și când eram mică aveam voie să râd de ea. Aceste dureri de cap erau pretextul pentru care își petrecea așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pictat cu henna unghiile și tălpile Rahelei. I-au vopsit pleoapele cu galben și i-au adus toate brățările, pietrele prețioase, bijuteriile pe care le-au găsit, i-au împodobit gleznele, degetele și încheieturile mâinilor. I-au pus pe cap vălul cu broderia cea mai fină și au condus-o în cortul roșu. Au înălțat imnuri zeițelor, Innanei și Doamnei Așera a Mării. Au vorbit despre Elath, mama celor șaptezeci de zei și zeițe, împreună cu Anath, dădaca, protectoarea mamelor. Au cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
menstrual în patul de nuntă. I-am spus să nu se mai poarte ca un copil, pentru că de-acum purta centura de femeie. Dar Rahela se văita și a îngenuncheat și și-a implorat sora să-i ia locul sub vălul de mireasă. - Zilpa a zis că ai face-o, a strigat ea. - Am rămas trăsnită, își amintea Lea. Pentru că, sigur, Zilpa avea dreptate. Nu-mi dădusem voie să-mi imaginez așa ceva, că aș putea fi eu cu el în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sora mea, care nu era foarte drăguță în acel moment, cu ochii roșii de la plâns și cu obrajii mânjiți cu sânge și cu zeamă de coacăze. Prima dată am zis nu. El și-ar fi dat seama imediat, pentru că nici un văl nu putea ascunde diferența de înălțime dintre noi. Avea să mă refuze și apoi aș fi devenit o stricată, o femeie care n-ar mai fi putut fi vreodată soție și m-ar fi vândut probabil ca sclavă. Dar în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ulei și a plecat imediat după ce și-a umplut burta. Laban a fost beat de la bun început și o căuta pe sub fustă pe sărmana Ruti. Se clătina pe picioare când a dus-o pe Lea lângă Iacob. Mireasa, ghemuită sub văl, l-a înconjurat pe mire de trei ori într-o direcție și de trei ori în cealaltă. Zilpa servea mâncarea. - Parcă ziua nu se mai termina, spunea Lea. Nu puteam fi văzută sub văl și nici eu nu vedeam prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]