KorAP: Find »[drukola/base=văr & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...226 >

5,635 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

masă și Giulia În postura ei obișnuită, cu mâinile În poală, strânse una Într-alta, ca o fetiță de la țară, continuă. * — Sincer, draga, mea, nu știu ce m-aș fi făcut dacă atunci nu s-ar fi apropiat de mine Victor, un văr adevărat, acum Îmi reproșez că tocmai pe el m-am găsit să Îmi vărs nervii. Dar el, trebuie să recunosc, a fost foarte Înțelegător. „De ce ești atât de nervos?”, mi-a spus și m-a bătut, așa, pe umăr. „Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
știut că ghinionistul perfect se va dovedi și de această dată tot tata. Și, tot fără să mă uit, l-am văzut Înghițind repede pastila de Rudotel pe care i-a dat-o Victor, care o are de la profesorul Alexandru, vărul pisăloagei Casandra, ce Înghite Întotdeauna când are ședință la Cece, la Marea Adunare Națională, ca să fie fotogenic atunci când o să Îl vedem la televizor: — Uite-l și pe profesorul Alexandru lângă.. — Nu i-o fi rușine să stea acolo, lângă... — Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
viață Întreagă! E mai bine cum tragem noi mâța de coadă? Și, ca și când nu era de-ajuns, după ce a Înghițit prețiosul Rudotel, l-am văzut pe bietul babac ducându-se direct spre Înaltul oaspete și - incredibil, incredibil, incredibil! - spunându-i: — ...Vere Traiane... Și pe urmă, Îngrozit de ce vedea pe fața Musafirului și amintindu-și, ca totdeauna, prea târziu sfaturile Casandrei, s-a corectat: — Domnule Manu... dragă domnule Traiane... Și restul nu am mai vrut să aud, să văd nimic, am ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
de dinți, resentimentele, constipația, umilința, diareea, bătrânețea. Nu, niciodată n-am să accept să ajung o ființă simbiotică, așa cum n-am să accept să ajung un boșo. Capitolul 20 Ghicitoarea lui Ulise — ...Am, Într-adevăr, rezervele mele față de scrisorile acestui văr care au Început, la un moment dat, să sosească atât de des, după ce, decenii Întregi, postașul nu ți-a adus nimic din țara ta. Dar el nu are cum să-mi fie nici antipatic, nici simpatic, de vreme ce nu-l cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
plecare. — Doar nu Îți trece prin cap să te mai Întorci acolo! Christa Întinde mâna nervoasă după portțigaret: altă țigară. — Nu se mai Întoarce decât Împreună cu noi! Iar eu voi fi bodyguardul profesorului! Am de gând să iau, Încet-Încet, locul vărului Victor! strigă Antonio. — Nu prea te văd În stare! Mai ales când o să vină nota de platăla restaurant! râde Giulia. Râde și profesorul, Christa zâmbește, dar tortul? Întreabă. Când vine tortul? * — ...Banii de acolo au valoare doar În lumea lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
cea mică, ștearsă, dar harnică a strălucitoarei Klara? Pachetele de prăjituri, invitațiile la cofetărie... Cu o strâmbătură de dezgust, Christa dă la o parte farfurioara cu tort. Savurând, cu ochii Închiși, prima linguriță, Traian Manu e cu gândul tot la vărul Victor: cum oare să Învingă rezistența Christei? —Dată fiind vârsta lui, sigur că a trăit sub mai multe stăpâniri, dar politica nu-l interesează. Asta mi-a declarat-o de la Început și mi-a crescut Încrederea În el, pentru că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
se Întorceau cei care lucraseră cu contracte În țările arabe și controlul era menit să-i determine să le lase vameșilor o șpagă cât mai mare... Firește că acela ce Îmi va explica pe urmă aceste lucruri va fi tot vărul Victor. Dar deocamdată eram scârbit și obosit. Din fericire, tocmai atunci a apărut, ca un Înger salvator, Alexandru, fostul meu coleg de studii, director de Institut, academician, deputat În Marea Adunare Națională și Încă alte Înalte funcții. Controlorii, vameșii au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
ta e lipsită de orice logică și aduce a paranoia. De ce s-ar fi pregătit un spectacol cu necunoscuți pe rol de rude, special În cinstea ta?! Absurd! Ca să nu mai spun că atunci nici Victor nu ar mai fi vărul tău, e corect, nu? — Victor este excepția, draga mea! De aceea am și pledat, poate excesiv, cauza lui, În fața ta și a prietenilor noștri tineri! Nu știu, literalmente, ce m-aș fi făcut fără Victor, fără glumele lui, mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
greoice este, nici să zboare nu mai poate, se lovește cu aripile de pietriș!! Îmi amintește oamenii de dincolo, deși captivitatea lor e infinit mai inconfortabilă. Dar acolo puțini au mai rămas, cât de cât, liberi! De fapt, În afară de acest văr Victor și de prietenul meu Alexandru Stan, eu nu am Întâlnit pe nimeni... S-a oprit În loc și Își subliniază frazele cu gesturi largi. S-a oprit și porumbelul cenușiu, gulerat, care așteaptă, răbdător, cu capul puțin Înclinat Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
am avut Încotro, a trebuit să merg la un restaurant, probabil cel mai elegant din oraș, Împreună cu personalitățile locale, cu cei de la Institut și, firește, profesorul Stan și colaboratorii săi. Din familie, nu știu de ce, nu a venit nimeni, În afară de vărul Victor. La restaurant era Îngrozitor de cald. Am cerut voie să Îmi scot haina și am pus-o pe spătarul scaunului, dar cineva, poate chelnerul, poate vărul Victor, mi-a dus-o cu amabilitate la garderobă, de unde am și recuperat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Stan și colaboratorii săi. Din familie, nu știu de ce, nu a venit nimeni, În afară de vărul Victor. La restaurant era Îngrozitor de cald. Am cerut voie să Îmi scot haina și am pus-o pe spătarul scaunului, dar cineva, poate chelnerul, poate vărul Victor, mi-a dus-o cu amabilitate la garderobă, de unde am și recuperat-o curând, pentru că fusese deschis geamul, ca să se aerisească sala. Se fumase Îngrozitor de mult, așa cum se fumează acolo, cu o totală nepăsare față de nefumători. Poate să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
ne-a Însoțit, de la distanță, de la Centrul Cultural până la restaurant. Distanțele erau mici, nu departe se afla și hotelul. În schimb, când am plecat de la restaurant, se făcuse târziu, la ora aceea nici picior de admirator, eram doar eu, cu vărul Victor. Am urcat pe urmă În camera mea. Am avut o noapte foarte neplăcută, cu dureri de cap și greutăți În respirație, poate rinita, poate enervarea, poate amândouă. Cum nu m-am simțit bine, a doua zi nu am ieșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
amândoi. În spatele bunăvoinței ei de ființă bine-crescută, nu știu de fapt ce era, dar eu, săracul de mine, mi-am făcut multă vreme iluzii... Un zâmbet stânjenit, sarcastic, ți-a Încremenit În colțul buzelor. Și acești unchi stupizi, și acest văr, elev lamentabil, incapabil să traducă ceva fără juxtele tale, toți zâmbesc prudenți, dar flatați. Cu cât aplauzele vor spori, cu atât mai friesc Își vor Închide ochii, ca să nu Întrezărească ceva din exhibiționismul fanatic al artei. — ...Crescusem Într-o casă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
fi de-ajuns ca el să se uite mai atent la mine ca să mă recunoască. De aceea stătusem liniștit toate aste două săptămâni, cât l-au fugărit profesorul Stan cu șleahta lui de urechiști și team-ul de bișnițari al vărului Victor. Numai că timpul trecuse, the game is over, mai era nițel și el intra În vamă și eu trebuia să aleg, sau rămân până În ultima clipă și mă conving că el pleacă, cu valiza Înțesată de microfoanele lui Victor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
că nici măcar n-o să Își dea seama care sunt eu, din toată turma noastră. Dar, mergând spre autobuz și Încă mai răsunându-mi În urechi urletele disperate ale Casandrei: — Daniel! Unde ești, Daniel?! Vino să-i facem semne cu mâna vărului, unchiului, străunchiului tău! Daniel! Unde ești? Nu mă fă să strigdupă tine! Găsisem deja alte două ipoteze care se băteau cap În cap, adică: A FI SAU A NU FI... UN BOȘO? Repet deci alternativa: Nu, eu niciodată, niciodată n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
la venire! Reviste de exil, cu titluri sămănătoriste, Florile dalbe, Sculați, colindători... * — Ce reviste? Vorbește ca un ofițer, locotenent Matei, că nu mai ești detașat la cursul lu’ tov Noica! Avem o adresă de la grăniceri, pe baza unei semnalări a vărului, sursa noastră, Bădescu, care lucrează și cu cei de la graniță. Manu Traian a adus reviste de exil, semnalate În nota agentului Bădescu, la plecare, bagajul a fost inventariat tot de el, dar era curat. Nu s-a identificat persoana căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
doar o oră și să mă fi ridicat, când se sărbătorea tocmai venirea mea? Oricum, trebuie să Îți spun că, la o oră rezonabilă, mă ridicam. Îți dai seama, cred, cât trebuia să lupt cu insistențele celorlalți, mai ales ale vărului Victor! Însă, atunci când atingeam punctul critic, deveneam neînduplecat. Urcam În camera mea și, uneori, chiar reușeam să adorm fără să Îmi mai fi luat pastilele. Cu atât mai tare mă indispunea cel care la un moment dat Îmi strica somnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665

obsedată. Viciul te preocupă atât de mult, încât ai început să crezi că vezi într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă.” Și totul începuse atât de perfect!... Italia, Veneția erau cu adevărat minunate... Tatăl ei o trimisese la un văr din acel oraș. Abia aștepta să studieze artele, să învețe latina, greaca și italiana, să cunoască un alt mod de viață, o altă cultură... Apoi apăruse un tânăr marchiz din Corsica, Fabio. O însoțise prin galeriile colecționarilor, o plimbase prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

mai amăgească... În trii luni, uite-l gras ca on popă; În nouă uite-l Însurat și ginere a’ lui cutare, cu stare. ’Tron an o prins rădăcină, ș-o adus, di la Caracal, on frate; di la Vâlcea on văr cu nevastă cu tot; di la Severin o nepoată și trei mătuși - ’n doi ani s-o mutat la noi cu tăt neamu oltenesc - uite-i pe disculțâi de ieri, azi În șaretă: mâine În bihuncă, poimâne În otomobil - c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Și-atunci! Știam eu că Slavii, la Începuturile lor, porniseră și spre Apus, Îmi aduceam aminte de Carol cel Mare, el poruncise să se facă un val de apărare Împotriva barbarilor, un limes - Îi zicea: „sorabicus”, de la Sorabi, frații sau verii Sârbilor de azi... - Bine, dar asta se Întâmpla demult, Înainte de creștinarea lor. - Ce-are creștinarea cu... expansiunea? La catolici, da, dar la Rușii ortodocși... Fie ei creștini-creștini, ca sub țari, fie descreștinați, ca sub secretarii-generali - tot expansioniști. Bolșevicii de-acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
zic, «ați ocupat un pământ românesc, cu locuitori români, vorbitori de limbă română...» «Vorbitori de limbă moldovenească, limbă slavă, nu românească!», face el, cu spume la gură (măi, și când mă gândesc că unul ca el putea să-mi fie văr de-al șaptelea!) - și Încă: «Bessarabia a fost, este pământ rusesc, locuit În mare majoritate de Ucraineni! De răpit, voi, Românii burjui ați răpit-o, În 1918, profitând de slăbiciunea trecătoare a tânărului stat sovietic...» - Dar ăsta nu era profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Întâmplător locuind Ucraina! - ...Zice: «Ați profitat de slăbiciunea statului nostru sovietic, ne-ați atacat pe la spate, În mod mârșav, ați ocupat cu forța armată o parte din trupul patriei sovietice...» - Ce-ar fi să-l băgăm În mă-sa pe vărul de-al șaptelea..? - Bagă-l - și-i zic: «Ar fi trebuit să știi mai bine decât mine că, după ceea ce voi numiți Marea Revoluție din Octombrie, guvernul sovietic a proclamat o Declarație asupra Drepturilor Popoarelor - care Îngăduia autodeterminarea-până-la-separare - lege de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
de-baraj (ar zice tata), Întrebări care nu au legătură cu cartea, ba Îi interzic (cărții) orice apropiere În viitor. Apuc să strecor, nu ca Întrebări, ci ca lucruri de la sine Înțelese „informația” din cartea lui Giurescu potrivit căreia un văr sărac, adus din Grecia și Însărcinat cu administrarea moșiilor din Bălți și din Orhei... Deși m-a ascultat, mama se preface interesată de lucruri mult mai arzătoare - de pildă, când Dumnezeu o să termin facultatea ceea, ca să am, În sfârșit, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
așa, să nu-i zicem pe nume. Acest Gheorghe e tatăl lui Ion... știi tu cum, văru-meu cu care te-ai certat pentru mama... - O clipă! Acest Gheorghe... știu-eu-cum, tatăl lui Ion nu-i-spun-pe-nume nu poate fi unul și același cu vărul din Grecia. - Vărul sărac!, precizează mama, făcându-mi cu ochiul și ridicândun deget - și repetând: Vărul sărac! - Văr sărac, acolo, În Grecia, dar cum a pus mâna pe moșiile lui... - Șșșt! Te-am rugat: fără nume! Nu Gheorghe, tatăl lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-i zicem pe nume. Acest Gheorghe e tatăl lui Ion... știi tu cum, văru-meu cu care te-ai certat pentru mama... - O clipă! Acest Gheorghe... știu-eu-cum, tatăl lui Ion nu-i-spun-pe-nume nu poate fi unul și același cu vărul din Grecia. - Vărul sărac!, precizează mama, făcându-mi cu ochiul și ridicândun deget - și repetând: Vărul sărac! - Văr sărac, acolo, În Grecia, dar cum a pus mâna pe moșiile lui... - Șșșt! Te-am rugat: fără nume! Nu Gheorghe, tatăl lui Ion, ci stră-bunicu-său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]