3,613 matches
-
Fii ai Națiuni noastre creștine: „Priviți la cer cum spânzură-n zăbrele,/ abia se-ndură să se facă zi,/ abia cutează umedele stele/ cu sfânta lor betală pân-aci.// Lumina însă-i din adânc a noastră/ și-i românesc acest văzduh puțin./ Mai blânde par zăbrelele-n fereastră/ ca zarea fără-ntoarceri la străin.// Cu veșnicia n-am făcut tocmeală,/ tăiate nu ni-s frunțile-n granit./ Curând vom da cu trupul socoteală/ de fiecare dor neîmplinit.// Deschide-ți dar, țărâna
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
harul binecuvântării preoților, cu mireasma sublimă a poeților, cu împărtășirea Duhului Sfânt, în Dor și Suferință, au frânt gratii, au rupt zăvoare, au despicat bezna, au topit gerul, au încremenit spaima temnicerilor, au aprins în lumânări zăbrelele și au luminat văzduhul cu flacăra Colindelor și dragostea Iubirii lor de Hristos, de Măicuța și de Neamul nostru prea ales și prea des prigonit: „Primește-ți, lume, țărna înapoi,/ Că cerul nu ne-a vrut! Trufaș și rece,/ N-a vrut nici o centime
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur, dar numai până la un punct
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
participare a lui Hristos la suferința, jertfa și slava creștinului: „Hristos i-a făcut pe oameni deopotrivă în cinste cu îngerii..., căci prin sângele jertfei Sale El a împăcat cele cerești cu cele pământești, a surpat puterile vrăjmașe care umpleau văzduhul dintre cer și pământ și a arătat unirea ființelor pământești cu cele cerești, adică împărtășirea lor din aceleași dumnezeiești daruri. Și împărtășirea aceasta are chip de Praznic, căci firea omenească poate, împreună cu puterile de sus, întru bucurie, cu una și
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
așa, fără făgașe, cum s-a și format. Îmi vine să iau sticla cu cerneală și s-o sfarm pe hârtia albă, făcând-o țăndări, ca să-i aud țiuitul și să-i văd albăstreala cum împroșcă masa, și camera, și văzduhul, umplându-l cu pete amorfe, ca să acopere cumva vulcanii ce clocotesc în mine.” (Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun. Ed. Bonifaciu, București-2015, p. 9-10) Mirabilul lirism al Luceafărului s-a împletit admirabil cu cugetarea filosofului creștin, care ocolind labirintul miturilor și-
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1662 din 20 iulie 2015 Toate Articolele Autorului De se rupe ceru-n două Tu să știi că stropii reci Sunt doar lacrimi și îmi plouă Sufletul pierdut pe veci. * De se-mprăștie văzduhul În granule și atomi, Tu să știi că-mi mai ai duhul Să-l respiri și-apoi să dormi. * De se stinge strălucirea Ochilor și de pe buze, Tu să știi: s-a stins iubirea Și vor fi vremuri confuze. * De-
TU SĂ ŞTII de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381168_a_382497]
-
ni-i icoana iubirii raze calde din Logos ne cuprind dănțuind într-o horă de aripi candelabre de stele înfiorându-ne dorul de a fi mântuiți Ino.rugi de tămâie se preschimbă în grele lumi.înalte columne de aripi de văzDuh în cereasa cetate ne scăldam în.viere toată ființa din taine ce renaște râzând... Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 14 sept.2014 (A.D.) pe pagina personală
POEM HIERATIC XXXVI -INO.ROGI DE TĂMÂIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381221_a_382550]
-
răsărit de soare în cântatul de ziuă al cocoșilor. Se strecoară ca prin vis gânduri și înfiorări, fără să știm cum, la imaginile din trecut, spre urzicile și ștevia abia răsărite pe lângă gardul din fundul grădinii, parcă simțim iarăși mireasma văzduhului răspândită de horbota florilor, mirosul de curățenie al varului cu care se spoiau casele, gardurile, pomii, podețele, parcă vedem curtea plină de mișcare, de zumzet de albine, de cotcodăcitul păsărilor, Fiorii renașterii naturii ne amintesc și de primii fiori treziți
VIAȚA PRIN IUBIRE ȘI DĂRUIRE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381220_a_382549]
-
în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Închipuiri de fluturi scurmă zarea, scrisori din meri le mângâie fierbinte, pe greul sloatei le-a tot plâns suflarea, aripi de înger adormind cuminte. Înțeapă-n suflet un bondar văzduhul, croindu-și drum prin ceata de albine, sub lujer de zambile doarme nucul, pe perne de mușchi și întomnare pline. Din pletele-i cernind a primăvară, dezleag-un pițigoi poveste-n lună, făcându-și din mesteacăn o vioară, și dintr-un
ODĂ PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381332_a_382661]
-
-Ai vrea să te întorci într- un mister?.. OCROTEȘTE-MI, COPILE... Ocrotește-mi, copile, ziua de mâine, Să te văd cum alergi și atingi norii grei, Și să-ți simt șoaptă la o mie de mile Și urma-ți prin văzduh s-o știe anii mei. Ocrotește-mi, copile, ziua de ieri, Așa copil să-mi fii, iar eu o zbuciumata, Ce n- a uitat, în zeci și trecute primăveri, Cum te îmbrăca-n lumină cea catifelata. Ocrotește-mi, copile, ziua
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
m-am înecat în cuvânt cu stropi de vânt. Doar așa, doar așa, am reușit să mă ridic din apă să mă înec cu aer și să adorm în pământul visului meu. Și visul are pământul lui cum păsările au văzduhul așa cum și noi ne avem pe noi în vis. Referință Bibliografică: Spre dimineață / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SPRE DIMINEAȚĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381457_a_382786]
-
Se nasc de dincolo de ceruri, Revarsă peste lume mii de șoapte, Create din bolta cu geruri. Cuvintele se-aprind în zboruri, Scântei de aștri cerești, Rătăcind uitatele doruri, Se-arată noaptea la ferești. Cu trene ample de lumină, Perseide săgetează văzduhul, Timpului i se închină, Țopindu-se în nesfârșire duhul. Ploi de stele aurite, În rochii prețioase de bal, Cu franjuri luminoși tivite, Necuprins ocean fără de mal. Mesaje vin din altă lume, Cu sufletul le ascultăm, Perseidele vorbesc ceva anume, Frunți spre
PERSEIDE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/381466_a_382795]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SÂNZIENE Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Sânziene Aur adunat din soare, Mireasmă plină de culoare, Născută în mijlocul verii, Speranța bun-a-nvierii. Văzduhul se scaldă-n lumină, Soarele pe bolți se anină, Fuioare de vânt se joacă pe cer, Făpturi de lumină, mister. Ireale, pure și-atât de frumoase, Trupuri de aer și rochii spumoase, Cu rouă curată pe gene, Dansează pe ape
SÂNZIENE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381465_a_382794]
-
desenat trăirile mele, ferestre pe care te invit să privești. ÎNCERCARE Ți-am aruncat un năvod țesut din sentimentele mele profunde. Din păcate, el s-a lovit enigmatic de clopotul inimii tale. Păsări albe de vis s-au împrăștiat în văzduhul violet al vieții. MAGICĂ ÎNTREBARE Magia Crăciunului îmi cuprinde ființa. Mi-am pictat globurile în culorile iubirii pentru tine apoi am impletit curcubeu de gânduri și am făcut beteala. Dar am o rugăminte, dragul meu drag. Vrei să alergăm prin
MESAJE POETICE (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381441_a_382770]
-
La început ochii nu ... VI. CLASIC ȚĂRM ELEN, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016. Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de ... Citește mai mult Clasic țărm elenSe logodește marea cu uscatul,mărgeanul roș în maci a izbucnit,picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit.Val după val își susură chemareaprin spuma transparentă lângă mal,țin zeii sfat de taină lângă mareaschimbând culori, ca piatra de opal.Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul,săgeată pescăruși spărgând tăcerea,iar Afrodita-n val și-
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
în sala tronului că vrăjitorul îi transformă pe cei doi prinți mincinoși în doi șoareci, care își luară tălpășița chițăind din acel palat. Se încinse apoi o nuntă mare, Ador se cunună cu prințesa lui și, împreună, se ridicară în văzduh purtați de aripile fermecate. Îi făcură o vizită Împăratului de Răsărit, tatăl lui Ador, care, bucuros nevoie mare că a ajuns să-și mai vadă feciorul, acceptă ca turnul de la malul mării, în care fiul său fusese odată ferecat, să
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
musafirul nepoftit, Ce să aștept clipe obtuze, Când face- m-aș abur tihnit?.. Intru, sonor... iar ușa frunzei Mi- așteaptă sufletul mâhnit, De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, măi înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunză, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce sufla, În inimă, un ram, să mai despice. Aceasta ghilotina mă apasă, ... Citește mai mult Rugina toamnei în frunze fierbe,A dor de zei și de litanii, Iar umbletul se împerecheCu cerul, unde zboară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Ca musafirul nepoftit,Ce să aștept clipe obtuze,Când face- m-aș abur tihnit?..Intru, sonor... iar ușa frunzeiMi- așteaptă sufletul mâhnit,De clipe lungi, tăcerile confuze,În lumea ruginie, măi înfierate sunt.E în litanii sufletul și frunză,Domol, văzduhul se prelinge-Din apele înghețului, ce sufla,În inimă, un ram, să mai despice.Această ghilotina mă apasă,... VIII. ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. În ploaie regăsesc ceva, un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
găsesc un drum al inimii- Cea mai frumoasă zi atunci va fi, În care vor cânta toți îngerii Și gazele plăpânde s-or îndrăgosti. Nestăvilita vrere nu mă înspăimânta- Am aruncat din pene puful slab, Și-acum, rotindu-mă-n văzduh, se înfiripa Dezinteresul de-a iubi tot ce e drag; Și într-o zi am s-o ascult pe ea, Mai înalt decât atâtea sfaturi câte sunt, Am să găsesc un drum spre dragoste, Acea statornica lumină pe pământ. Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Am să găsesc un drum al inimii-Cea mai frumoasă zi atunci va fi,În care vor cânta toți îngeriiși gazele plăpânde s-or îndrăgosti.Nestăvilita vrere nu mă înspăimântă-Am aruncat din pene puful slab,Și-acum, rotindu-mă-n văzduh, se înfiripa Dezinteresul de-a iubi tot ce e drag;Și într-o zi am s-o ascult pe ea,Mai înalt decât atâtea sfaturi câte sunt,Am să găsesc un drum spre dragoste,Acea statornica lumină pe pământ.Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
mai des aș zbura, dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii, pământul cântă cel mai duios. Între două lumi, o imensă catedrală de aer și duh, sufletul meu face escală, apoi se ridică în văzduh. Referință Bibliografică: Între două lumi / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎNTRE DOUĂ LUMI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381526_a_382855]
-
în minuscule smaralde. Uneori, se lăsau văluri, ce-i pluteau o clipire, peste ochii lui blânzi. O adâncă tristețe îi tulbura orizontul și-i întuneca trăirea. Din adâncuri pesemne, un demon, îi măcina liniștea. Alteori, un fulger scăpăra, ce sfâșia văzduhul cu mii de întrebări. La întâlnirea privirilor cât un fâlfâit de aripă, chipul i se lumina și zorii de zi îi inundau ochii cu o salbă de raze încărcate de taine, ce se doreau deslușite. Un roi de fluturi se
PRIVIREA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381545_a_382874]
-
a furat calul”, amândoi poeții având credința, că și-au câștigat înțelepciunea din Orient, ”pământ al lui Dumnezeu”, cum îl numea Herder. Rămânând în spiritul Indiei, unde Soarele - Surya, în Vede este considerat Zeul Focului, poetul Marian Dumitru aduce din ”văzduh și din grădină fiori de foc, aprinzând acel foc al iubirii eterne”, foc care face slovele fierbinți/ când îngerul deșertăciunii spune/ că limbile de foc și mai nebune/ ale iubirii, mi l-au scos din minți”(Pasiune, pag. 17). Cartea
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
ele au darul de a muta radical coordonatele axiologice funciare ale persoanei de pe orizontala deșartei slave lumești pe verticala Luminii lui Cristos. E, de altfel, cea mai mare șansă a Omului de a ridica în fața veșniciei privirea dinspre țărână către văzduh. Dacă aș încerca să strâng într-o bună zi întreaga tristețe multimilenară a lumii cu gândul de a nu-i mai da drumul vreodată în Univers, unicul loc sacru, unde aș așeza-o cu temeinicie, ar fi sufletul ars de
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]