18,503 matches
-
înapoi în centrul comunei. Dar nu mai era locomotiva. Doar un CFF-ist era la frâne. După ce am urcat toți pe vagoane, frânele au fost slobozite, și vagoanele au început să gonească la vale. N-aveam voie să sărim din vagoane cât timp ele nu erau oprite. Era deja târziu, seara, când am ajuns în comună. Până acasă mai aveam o nimica toată, vreo oră de mers. Ajuns acasă, după ce mi-am potolit foamea, trebuia să fac în fugă temele pentru
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
de artă nemuritoare; prin frumusețe și înțelepciune ne-am clădit, epocă de epocă, noi stâlpi ai civilizației. Călătoria cea mai sigură... Pentru că mă număr și eu printre cei mulți care preferă călătoria cu trenul, de această dată având locuri la vagonul de dormit, pentru că, moș Ene, nu a venit repede pe la gene, ca eu, copil cuminte și ascultător, de altfel, să mă las purtată de vise spre casă,las gândul să măpoarte departe în timp, la evoluția căilor ferate. Glasul roților
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
am găsit pâine caldă, foarte gustoasă și ne-am luat câteva bucăți în plus, să fie, ori pentru mâncat, ori pentru momeală. Drumul a fost plicticos și neplăcut. Căldură, miros de transpirație, și mai ales, fiindcă ne nimerisem la capătul vagonului, miros insuportabil de la grupul sanitar... Cred că era un vagon de pe timpurile când s-au înființat Căile Ferate Române! Ușa nu se închidea, era sărită de pe șină, culoarul era aglomerat cu tot felul de pasageri, unul mai colorat ca altul, fiecare căutându
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
câteva bucăți în plus, să fie, ori pentru mâncat, ori pentru momeală. Drumul a fost plicticos și neplăcut. Căldură, miros de transpirație, și mai ales, fiindcă ne nimerisem la capătul vagonului, miros insuportabil de la grupul sanitar... Cred că era un vagon de pe timpurile când s-au înființat Căile Ferate Române! Ușa nu se închidea, era sărită de pe șină, culoarul era aglomerat cu tot felul de pasageri, unul mai colorat ca altul, fiecare căutându-și un loc și vociferând zgomotos... Noi însă eram veseli
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
cu tot felul de pasageri, unul mai colorat ca altul, fiecare căutându-și un loc și vociferând zgomotos... Noi însă eram veseli și binedispuși. Speranța și emoțiile călătoriei, precum și gândurile la viitoarea partidă de pescuit compensau toate inconvenientele acestui drum. Vagonul nostru fiind lângă locomotivă, când am ajuns la Tulcea, eram mai aproape de gară, ceea ce ne ajuta la căratul bagajelor pe o distanță mai scurtă. De aici, mai aveam încă vreo trei sute de metri până la gara fluvială, dar nu ne grăbeam
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
a refuzat angajarea ca și consilier tehnic la "Mercedes" (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenției... Motorul său se bazează, ca principiu de funcționare, pe "cazanul Traian Vuia", invenție folosită încă la locomotivele Diesel-electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre și navale, în locul turbinelor din termocentrale, și chiar a centralelor termoelectrice. În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia și SUA), dar acestea nu depășesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid
ROMÂNI GENIALI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348998_a_350327]
-
îngust pufăind și șuierând. Făcea atâta zgomot, încât toții locuitorii micii așezări, înșiruite de-a lungul văii de la poalele munților Poiana Ruscă, aflau de la un capăt la celălalt de manevrele lui. Lăsase platformele cu materie primă în incinta fabricii, iar vagoanele de clasă, pentru pasageri, urma să le care cu sine până sus la depou. Lumea le spunea acestor vagoane, simplu, clase. Erau imitații în miniatură ale vagoanelor de pe căile ferate normale. Vopsite în verde, dar foarte murdare. De funingine, pentru că
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
munților Poiana Ruscă, aflau de la un capăt la celălalt de manevrele lui. Lăsase platformele cu materie primă în incinta fabricii, iar vagoanele de clasă, pentru pasageri, urma să le care cu sine până sus la depou. Lumea le spunea acestor vagoane, simplu, clase. Erau imitații în miniatură ale vagoanelor de pe căile ferate normale. Vopsite în verde, dar foarte murdare. De funingine, pentru că locomotiva mergea cu cărbuni. Ea era neagră tăciune, doar anumite piese îi străluceau ca aurul. Dar nu erau din
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
celălalt de manevrele lui. Lăsase platformele cu materie primă în incinta fabricii, iar vagoanele de clasă, pentru pasageri, urma să le care cu sine până sus la depou. Lumea le spunea acestor vagoane, simplu, clase. Erau imitații în miniatură ale vagoanelor de pe căile ferate normale. Vopsite în verde, dar foarte murdare. De funingine, pentru că locomotiva mergea cu cărbuni. Ea era neagră tăciune, doar anumite piese îi străluceau ca aurul. Dar nu erau din aur, cum ne păcălise bunicul lui Klesch, când
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
și i-a fost foarte ușor să se urce din mers. Eu care nu mai făcusem niciodată în viața mea așa ceva, m-am urcat pe o grămadă de pietre, am așteptat liniștit și când a ajuns în dreptul meu unul din vagoane, am întins mâna agățându-me de o bară. Urmarea? M-am văzut smuls și târât. Nu mai știu dacă de teamă sau naivitate, dar așa cum mă prinsesem de bară, la fel de simplu mi-am dat drumul și am rămas întins pe spate
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
teamă sau naivitate, dar așa cum mă prinsesem de bară, la fel de simplu mi-am dat drumul și am rămas întins pe spate pe grămada de pietre pe care mă urcasem. O singură mișcare greșită și mă puteam rostogoli sub roți, scările vagoanelor trecând la numai câțiva centimetri de mine. Parcă aud și acum țăcănitul roților la joante, timp în care parcă nici nu nu îmi venea să respir. Am rămas nemișcat și de-abia după trecerea trenului, m-am ridicat îndepărtându-mă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
pasărea inversă. Și mirosea a păcură încinsă și-a pietre sângerând sub roți de tren; spre orizont, pe linia întinsă săream din doi în doi în salt de ren. Mergeam locomotivă spre izvor și-n urma mea trăgeam în șir vagoane, și eram mie însumi călător șezând la geam pe două geamantane. Vedeam apoi poteca spre poiană și deraiam din mersu-ntr-un picior, îmi regăseam ființa mea umană și alergam cu sete spre izvor. 23 martie 2016, București Referință Bibliografică: SPRE IZVOR
SPRE IZVOR de ION MIHAIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348620_a_349949]
-
publicat în Ediția nr. 739 din 08 ianuarie 2013. - Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
mi s-au desfundat urechile. În ... Citește mai mult - Mai întâi am simțit un curent pe la ceafă, eu n-am știut ce e, mi se răcise sudoarea pe sub cască, da' nea Titi, care era lângă mine, a aruncat lopata-n vagon și m-a tras după el. S-a auzit și-un vuiet și bang! într-o fracțiune de secundă, am simțit cum se-ncinge salopeta pe mine. Îmi sfârâiau obrajii și fruntea, iar pe gât, pe gât parcă-mi turna
CIPRIAN ALEXANDRESCU [Corola-blog/BlogPost/348748_a_350077]
-
fioros: An gard, (En garde!) nemernicilor! Ea avea de lucru la birou, cu șefii. Altă viață nu ca a lui care în calitate de auxiliar îl trimiteau toți unde era și unde nu era nevoie: să măture curtea, să ajute la descărcarea vagoanelor cu materii prime, să cumpere câte ceva pentru nu știu cine de acolo de la biroruri, să ducă un pachet cu frachte la gară și câte și mai câte, incluse de el cu larghețe la capitolul etcetera și altele. Până la urmă și-a zis
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
tocmai începuse să fluiere, el se ridică pe scări și închide ușa, ea plânge cu sentiment în batista roz trimițîndu-i bezele deși acum nu îl mai vedea, iar el a avut tocmai timpul să deschidă ușa de pe partea cealaltă a vagonului, să arunce geamantanul și apoi să sară și el, că trenul prinsese o viteză accelerată cu care nu te joci la un caz ca ăsta. S-a asigurat că nu l-a văzut, a dus repede valiza la bagaje de
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
Umbla și un tren personal pe ruta Moldovița-Argel, o dată sau de două ori pe zi. Dar asta era o distracție pe bani, nu era pe măsura multora din satele din zonă. Cel mai interesant era să prinzi „din zbor” ultimul vagon al trenului forestier de marfă. Sau, la coborâre, trebuia să ai dexteritate ca să sari din tren, în așa fel încât să nu te accidentezi. Trebuia să sari înainte și să alergi o vreme, ca să nu cazi și să-ți zdrobești
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
din tren, în așa fel încât să nu te accidentezi. Trebuia să sari înainte și să alergi o vreme, ca să nu cazi și să-ți zdrobești picioarele de pietre. La vale se călătorea și pe vagonete. Erau uneori navete de vagoane încărcate până sus cu bușteni, care mergeau la vale singure, fără locomotivă, doar cu un frânar în față, care controla viteza de mers. Pe o astfel de navetă apărea sau dispărea, clandestin, câte un călător din sat, tolerat de frânar
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
cam 30 km, e paralel cu Vaserul, o apă vijelioasă și, cum drumul urcă destul de mult, pleci dintr-o pădure de foioase și cobori sus (antipleonasm) într-una de brazi. Trenulețul merge cu 10-12 km pe oră, așa încât faptul că vagoanele sunt deschise nu deranjează. Ba dimpotrivă, poți face sute de poze. Și ai ce fotografia. Pe Vaser, iubea o fată Un mocan de veche viță Și, având cale ferată, Și-a adus-o... mocăniță. În zilele următoare am mers pe
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
Centrul de Cercetare din Palas, de unde lua materialul seminal. Experiența dobândită în producție a fost factorul determinant în reușita redactării tezei sale. Trenul lui Mircea se puse în mișcare. Oferindu-i un ultim sărut pasional, Mircea sări pe scara ultimului vagon, unde rămase până Săndica nu se mai vedea pe peron, apoi își căută locul său. Săndica se deplasă la prima magazie de bagaje și porni apoi spre stația de tramvai pentru a pleca spre facultate, unde nu a întâmpinat nicio
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
care, peste săptămână, este înțesată de oamenii muncii. Pe slujbaș îl vezi alergat și preocupat, îndesat cu mâna să intre cât mai bine în trenurile ce îl duc eficient la lucru, să încapă câți mai mulți ca el în fiecare vagon. Arată ca un licean. De obicei mic si slab. Are o valiză în mână și e îmbrăcat stas, de parcă ar fi în uniformă: pantaloni negri, cămașă albă și servietă. Pantof negru, curea neagră, foarte puțină variație, nici o fantezie. Bărbatul japonez
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
fiu. Japonezul nu stă abătut sau dus pe gânduri. El nu e nici deprimat, nici blazat, și nu stă la șuete. E prea ocupat pentru așa ceva. Îl vezi făcând conștiincios curățenie în trenuri la fiecare cap de linie, de strălucesc vagoanele. Îl vezi servind mâncare în trenuri, apoi făcând o plecăciune și la intrarea în vagon, și când se retrage, cu spatele, după ce și-a făcut datoria. Îl vezi în piața de pește, unde e atât de ocupat, de simți că
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
blazat, și nu stă la șuete. E prea ocupat pentru așa ceva. Îl vezi făcând conștiincios curățenie în trenuri la fiecare cap de linie, de strălucesc vagoanele. Îl vezi servind mâncare în trenuri, apoi făcând o plecăciune și la intrarea în vagon, și când se retrage, cu spatele, după ce și-a făcut datoria. Îl vezi în piața de pește, unde e atât de ocupat, de simți că-l încurci, că îi stai în picioare. Femeia ce deretică la hotel nu-și întrerupe
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Într-un metro intra un om cam amărât și se așează. Cineva de alături se întoarce cu spatele la el. Se ține de nas. Apoi, la prima stație coboară. Din partea cealaltă, alt vecin coboară și el la următoarea. Omul rămâne singur în vagon. Nimeni nu i-a spus că el mirosea îngrozitor. El nu stia. Nici cauza mirosului nu se putea ști. Asta se numește lipsa de comunicare. Oricare om are dreptul la punerea în temă. Iar chinezii spun - taci din gură. Întreaga
SOARE DEASUPRA RUINELOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349456_a_350785]
-
a fost nevoie doar de apariția unei imagini agreabile, frumos construite, pentru ca gândurile sale să se detașeze de la scopul călătoriei și să viseze la „cai verzi pe pereți”. Dorind cu înverșunare să nu se mai gândească la asta, părăsi culoarul vagonului, revenind pe locul său, reluând cititul din cartea Danielei Grosu, pe al cărei text încerca să-și concentreze întreaga atenție. Nici nu trecu de Ciulnița, când legănatul trenului o conduse în lumea viselor. La acest lucru contribuise și scularea sa
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]