27,085 matches
-
mereu și să te chem...”// (Tu...) Temeri și confuzie se împletesc în versurile sale închegând taine pentru care poeta caută cu ardoare un răspuns: „Ce continent ai astăzi la picioare/ De nu mai vezi cum cerul îmblânzit/ De noi probează valuri de răcoare?/ În care parte-a lumii-ai asmuțit// Haita de gânduri ca să muște drumul/ Cu pietre șlefuite de cuvânt/ Și-n ce văzduh de noapte scrii cu fumul/ Unui surâs “vânările-ți de vânt”// De nu răzbești să-mpachetezi
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
de cuvânt, vreun îndemn/ Ca să cântăr mai mult cu balanța de spus/ Sau să tac ancorând continentul supus.// Și mă lași să adun alt buchet de-ntrebări/ De pe câmpul de cer, tulpinițe de mări/ Ce-și agață de vânt simple valuri de gând./ Ai să vii, ai să taci și-ai să pleci...Prea curând...” (Glisare între două taceri) Puritatea sufletului poate fi întreținută numai “trăind în propria poezie”: „Continuăm să rupem din hârtie/ Expresii mari sau mici întru impact/ Trăind
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
presărat cu florile eternității, poemul său intitulat “Etern” creează imagini de o frumusețe răvășitoare. Libertatea la care aspiră și ploaia interioară care o copleșește se contopesc în dorința de a fi văzută “în orice siluetă” și așteptată cu marea în “valuri de îmbrățișări”: „De mine vreau să-ți amintească ploaia/ Când îți mângâie chipul răvășit/ Să-ți șiroiesc prin gânduri iar văpaia/ Acestei veri, în care ne-am iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să mi se-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii” devine grăitor în suferința sa interioară: „Azi nici pe vânt nu-ți mai trimit
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Ramonei, o femeie la fel de înaltă și zveltă, ca și Săndica, însă aceasta avea trăsături fine, angelice - de o frumusețe exotică. Ramona era o brunetă cu părul lung și negru ca pana corbului, ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377258_a_378587]
-
geam la fiecare? urangutani au urinat lumină la gura peșterilor de pe stradă e rană puroiată orice vină e grea inima-n pieptu-ți cât o ladă ...mormane de gunoi cosmic clădite îmi cască-n sânge vastele-mi orbite ARLECHINADĂ AUTUMNALĂ în valuri de noroi se-neacă noaptea cât de uscați sunt sfinții din copaci se-oprește rugăciunea ca și soartea și vrei să mori și nu mai vrei să faci orbii vampiri vomită peste gânduri podoabele de beznă se alintă chiar demonul
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DRUMEȚULE Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Drumețule, deschide cărarea, Ascultă-mi de departe chemarea.... Se apleacă-n fața noastră marea, Se înspumează cu valuri zarea... Când vii să treci peste secrete hățișuri, Cum ploaia bate-n virgine frunzișuri, Dar ai grijă să nu te rănească pietrișul Mai bine cu luntrea să treci Someșul... Vino în suflet să-mi faci escală Și în gânduri să
DRUMEȚULE de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382132_a_383461]
-
pânza păianjenului prieten să ne credem liberi zbătându-ne să plecăm din noi prin noi către noi câtă siguranță mai este într-un pumn de nisip aproape departe de țărm dacă totul în jurul nostru este umed până și tăcerea face valuri din ce în ce mai mici până se stinge într-un punct din pumnul strâns al nevoilor până și ea Anne Marie Bejliu, 5 iunie 2016 Referință Bibliografică: aproape departe -țărmul - / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382125_a_383454]
-
apelat la o introspecție bine gândită și eșalonată în timp, pornindu-se de la vârsta de 16 ani a Lorenei, din momentul în care mâna sigură a lui Eduard, a prins-o puternic de mijloc și a smuls-o din îmbrățișarea valurilor mării ce începuseră să ducă fata în lumea visării. A fost salvată de la înec. De frica celui ce o sechestrase și o amenințase, urmărită insistent de acesta după ce fugise, s-a aruncat în valuri. Scăpase de Bozgor, dar a fost
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
și a smuls-o din îmbrățișarea valurilor mării ce începuseră să ducă fata în lumea visării. A fost salvată de la înec. De frica celui ce o sechestrase și o amenințase, urmărită insistent de acesta după ce fugise, s-a aruncat în valuri. Scăpase de Bozgor, dar a fost aproape de moarte... Eduard, Andrei, Cristina și Alina, prieteni și colegi de facultate la Cluj, i-au oferit protecție Lorenei, pe timpul vacanței lor, apoi a luat-o la Cluj, unde a rămas sub aripa ocrotitoare
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
fost o mare pierdere pentru biata fată... Viața îți urmează cursul. Lorena va merge fără teamă în orașul său, va merge și la bunica, în casa ei dintr-o comună vâlceană, unde găsește mașina familiei, accidentată voit și răsturnată în valurile Oltului, în care descoperă, împreună cu nenea Mișu, rămășițe ale degetelor de la mâna stângă a tatălui său. Deși nu se descoperiseră trupurile părinților, ea trăia cu speranța că poate nu erau morți, deși se eliberaseră actele de deces. Chiar dacă visul ei
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
puternic răsună, E-atâta viață expusă-n visul târziu! Joacă, fericiți, ținându-se de mână Copiii vremii cu râs dulce argintiu. .............................................................. Cineva-i strânge de gât, parcă, cu șaluri!... Să iasă în noapte mulți nu reușesc, Tavanul fulgeră văpăile-n valuri, Tinerii bâjbâie, fug și se rătutesc... Clipele răsună de plâns și suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > NU TE LAS... Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului NU TE LAS ... Ești plaja care zaci întinsă Ca o femeie caldă - nud - De spuma valului atinsă Pe sfârcuri, rodul cel mai crud. La gât porți salbă mii de scoici; Le-aș aduna cu mare drag, De-aș știi că nu vrei să le-ntorci De unde au venit, din larg. Aș vrea să fiu deasupra ta
NU TE LAS... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382211_a_383540]
-
în apă împreună. Îi plăcea să o vadă cum se scufundă, să îi urmărească ghidușiile. Apoi o strângea și mai tare la piept. Erau sirene, apoi balene, erau broscuțe și apoi pluteau împreună, până când le trezea la realitate câte un val răzleț. Adunaseră pietricele și scoici, suveniruri pentru prelungirea în eternitate a acelor clipe frumoase. Briza mării le ostoia trupurile fierbinți. Prilej de visare, de suspin surd, acoperit de nisipul fin. Avea vreo 5 ani când mergea cu părinții pe litoralul
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
ce moare. Suferința e intrusul ce produce-amărăciune, Firicel de rocă-n falduri, cochilie-n sân de mare, Frământări și-mpotrivire, sfere sidefii compune, Prelucrarea care naște perle de mare valoare. Suferința este gerul care-ncremenește picul Lacrimei ce cade-n valuri peste oameni, peste vreme, O metamorfoză care a-nfrumusețat nimicul, În cristalele de gheață stând superbe diademe. Suferința este truda ce îngenunchează omul, Recile sudori transformă îndărătnicu-n supus, Redescoperind valoarea, Infinitul și atomul, Se unesc în ADN-ul Domnului Cristos Isus
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
îndărătnicu-n supus, Redescoperind valoarea, Infinitul și atomul, Se unesc în ADN-ul Domnului Cristos Isus. Suferința este focul care arde în cuptoare, Lămurind zgura de aur, stânca de trestie și fân, Dar finalul știm cu toții, ca-ntr-o apă curgătoate, Valul vine, valul trece, numai pietrele rămân. De aceea prelucrarea, cât ar fi de dureroasă, Știu că e pentru o vreme, vremea timpului de har, Fiecare curățire mă apropie de Casă, Mulțumesc Preasfinte Tată, pentru tot ce-mi dai în dar
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
Redescoperind valoarea, Infinitul și atomul, Se unesc în ADN-ul Domnului Cristos Isus. Suferința este focul care arde în cuptoare, Lămurind zgura de aur, stânca de trestie și fân, Dar finalul știm cu toții, ca-ntr-o apă curgătoate, Valul vine, valul trece, numai pietrele rămân. De aceea prelucrarea, cât ar fi de dureroasă, Știu că e pentru o vreme, vremea timpului de har, Fiecare curățire mă apropie de Casă, Mulțumesc Preasfinte Tată, pentru tot ce-mi dai în dar! 05/ 11
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare. Plânge în hohot cerul, Iar țărmul
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Acasa > Versuri > Visare > PLOAIA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plouă trist și liniștit... Orășelul obosit Reînvie... Aburi, valuri Se înalță-n cer, subit. Seara ne îmbracă-n umbre Trupurile pe trotuar, Se aude-un dangăt sumbru... Zvon mortuar.... Viața ritmu-ncetinește Ne-ndreptăm ușor spre vis, Printre nori apare luna ( Din abis) Doar o clipă... Nu dă semne Că
PLOAIA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382270_a_383599]
-
în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Cuvinte ce luminează minunății, Stări-suflări reliefând existențe, Trandafiri târzii ce înmiresmează toamna, Frunze trăind pătrunzătorul frig sub toate culorile, Cer ce desenează zboruri, Nisipuri mișcătoare ce neobosit creează forme. Valuri ce îmbrățișează până la epuizare aceeași mare, Soare ce dă întâlnire zorilor... Toate, neobosite repetări cu forța milioanelor de ani desfășurate... Iar noi, infinituri miniaturale de ce ne-am plânge dorul ce ne ține în viată doar prin iubire?! Referință Bibliografică: Întrebare
ÎNTREBARE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382298_a_383627]
-
Kedron curgând printre milenii, sol sacru, aer binecuvântat, arome dulci, odihnă de Sabat, lumini și umbre, nori și străluciri, beatitudini și dezamăgiri, miros de smirnă, lumânări de ceară, eucalipți și rugăciuni de seară, bătăi de clopot și sclipiri de stele, valuri, nisip și gândurile mele... ...De-acum voi ști că dragostea se naște an după an, între Crăciun și Paște și că-i îndeajuns să ne iubim din Bethleem până-n Ierusalim. 3 - 11 octombrie 2011 Referință Bibliografică: Jurnal de pelerinaj în
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
lăsat mai prejos de vârsta artistei, și se lasă în continuare, pentru că ei nu se-ndură a-i atinge făptura spre a se lăuda că au învins-o, ci mai degrabă câștigă o frumusețe, lăsând de la ei! În viața personală, valurile vieții artistei sunt înalte ca munții, aruncate la cerul gri, unite cu primejdia. Cu toate acestea, ea este o corabie nu plutitoare la întâmplarea forțelor naturii, ci navigatoare în furtună, printre fulgere și tunete, neajunsă eșuată pe o stâncă, ci
MANUELA HĂRĂBOR. VICTORIA SPERANŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382300_a_383629]
-
în Piața Palatului, pe străzile orașului martirizat inimile a zeci și sute de mii de oameni. Echinocțiul primăverii noastre naționale, va începe mereu și mereu în România, în conștiința noastră, la 22 Decembrie. Soarele a răsărit din nou la București! Val. VOICUIESCU În sfîrșit... București, ora 11,30. În sfîrșit! În sfîrșit, valurile nopții s-au risipit. La 24 de ore după ce primele glasuri s-au făcut auzite în Piața Palatului cerînd “Libertate“ și “Jos cu clica Ceaușescu“, sorii au sosit
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
de mii de oameni. Echinocțiul primăverii noastre naționale, va începe mereu și mereu în România, în conștiința noastră, la 22 Decembrie. Soarele a răsărit din nou la București! Val. VOICUIESCU În sfîrșit... București, ora 11,30. În sfîrșit! În sfîrșit, valurile nopții s-au risipit. La 24 de ore după ce primele glasuri s-au făcut auzite în Piața Palatului cerînd “Libertate“ și “Jos cu clica Ceaușescu“, sorii au sosit în Capitală, în întreaga țară. Au fost zori roșii, de sînge, zori
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
pe fiecare, strigînd apoi: “Libertate presei“. Jos își fac apariția din nou blindatele, de astă dată șapte. Este ora 12,45. Ele pătrund în mare viteză printre demonstranți. Aceștia aruncă în ele cu bucăți de lemn, cu pietre. Un uriaș val de “Huo“ se ridică deasupra pieței. Răsuflăm ușurați. Nici de astă dată nu s-au înregistrat victime. Blindatele dispar în timp ce lumea scandează: “Nu sîntem teroriști“. De la etajul doi al hotelului Intercontinental cineva filmează cu o cameră ascunsă. Se filmează cu
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]