2,062 matches
-
a omenirii este cel deschis de profesorul Amartya Sen, laureat al premiului Nobel. Sen consideră că proiectarea dezvoltării durabil-echilibrată a lumii trebuie să înceapă de la definirea și respectarea libertăților umane. În accepțiunea sa, dezvoltarea este libertatea care permite și facilitează valorizarea individului, iar prin "mai mare libertate" el înțelege intensificarea abilității oamenilor de a se ajuta singuri și de a influența lumea"53. În acest sens, obținerea libertății de a fi educat, de a fi sănătos, de a te exprima, de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
volumul lui K. S. Mangelsdorf, Încercare de prezentare a ceea ce s-a realizat mai important în domeniul educației, apărut la Leipzig, în 1779. Prezentarea doar dintr-o simplă perspectivă cronologică a ideilor și orientărilor pedagogice, fără o analiză, interpretare și valorizare corespunzătoare a acestora, a amânat momentul constituirii propriu-zise a acestei discipline științifice speciale. În linii mari, cei mai mulți teoreticieni pe tărâmul educației acceptă că nașterea istoriei pedagogiei se plasează la sfârșitul secolului XIX, fondatorii acesteia înțelegând că o istorie științifică a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
esenței fenomenului educației. Orientarea sau curentul interbelic românesc, intitulat ,,pedagogia culturii”, concepea educația ca fiind un proces de formare continuă a omului în și pentru cultură, cultura fiind în optica unor pedagogi români o entitate ,,sui-generis” și o virtute de valorizare a potențelor spirituale ale individului, transformându-le în personalitate. O asemenea perspectivă i-a avut ca reprezentanți de marcă pe C. Narly și Șt. Bârsănescu. Curentul culturologic românesc a avut în perioada interbelică trei secțiuni: etnopedagogia, pedagogia vocațională sau a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
autonomia și eficiența acestora; inexistența unei unități normative, datorată faptului că între teoria și practica educației nu se constată elemente de congruență explicite, în situația în care metodele pedagogice nu propun și nu implică întotdeauna o finalitate educativă determinată. Valorificarea, valorizarea și aplicarea gândirii pedagogice actuale în consonanță cu o teorie a educației veritabilă în contextul societății postindustriale, informatizate, impune avansarea unui demers epistemologic, apt să susțină corelația funcțională dintre metodele de acțiune și finalitățile activității de formare-dezvoltare continuă a personalității
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a neîndemînării, schimonosesc elementele respective, însă criticii le prezintă ca mari valori, ca rezultate ale abstractizării, ale esențializării, ale stilizării etc. Asemenea aprecieri nu pot avea, desigur, nici o relație cu adevărul, cu binele, cu frumosul sau cu alte categorii de valorizare pozitivă, fiind lipsite de orice întemeiere. În mod evident, cine nu a ajuns la posibilitatea de a reda cu suficientă precizie o frunză nu este în măsură să meargă dincolo de o asemenea redare. 142 Ei pot fi citați, desigur, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cu miez de miracol și al caracterelor lor necesare. Destinul omului configurează destinul Cetății, dar și comunitatea influențează deopotrivă preponderența asupra spiritului omului. De aici o cât mai diversă lume de valori și concreștere a gândului către sporirea adecvată a valorizării esențelor culturale. Iașul își merită oamenii pe care-i are în această sferă, angrenați în îndreptarea celor indeciși, rătăciți într-un fel, spre calea adevărului și a frumosului. Uneori se simte o agonie în lumea de azi a Cetății, venită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de mai. Natura are stil, rafinament și savoare, pe când omul se pierde prea des în inconsecvență și vulnerabilitate. Se cer atunci plimbări lungi pe străzile romantice ale Iașilor. Orașul nostru poate fi văzut și prin culorile sale, prin vitala lor valorizare în cuprinderea mare dintre pământ și văzduh. Verdele este culoarea cea mai frumoasă a spectrului naturii vii, albastrul este împrumutat prin reflexiile seninului de cer. Oricum, strălucirea culorilor materiale se relevează prin intensitate și adâncime, prin substanțialități pure. Culorile inefabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
biserici înrădăcinează în cugetul pelerinului valoarea de rugă și credință, înseninează sufletul deznădăjduit iar mitul purificării prinde substanță. Orașul este acoperit de culori, de forțe pastelate ale realității dar și ale imaginației noastre. Să nu scăpăm din vedere însă că valorizarea lor poate denunța diabolicele și imundele culori amestecate, terne, murdare, urâte. Negrul ca de cărbune al poluării de pe case și statui pune pe fugă visul frumos. Nemaifiind visul, nu mai este nici ideea. Scriitorul nu mai poate atunci explica ideile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ordonat, cu litere mici decupate parcă dintr-un papirus arameic, vechi de când lumea, refăcut bine după inundația din buzunarele necunoscutului, reda acum idei complet neînțelese la o primă judecată. Între altele, câteva fraze conturau imaginea a ceea ce ar fi însemnat valorizarea asemănării uluitoare dintre modul de a "gândi" al subconștientului și procesul "alchimic" care are loc în frunza de laur, de pildă, sau în cea de măslin. Descrierea la timp a acestei corespondențe ar fi revoluționat poate mersul însuși al istoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
conservatoare împotriva mișcării feministe, aceste fantezii masculine devin din ce în ce mai brutale, în filme precum Die Hard II, Young Guns II și altele de același fel, care conțin din ce în ce mai multe acte de violență masculină cu caracter salvator (vezi Gerbner, 1992). Mai mult, valorizarea incompetentă a rezistenței publicului la anumite sensuri care sînt considerate ca fiind pozitive în sine poate determina o glorificare nediscriminată și populistă a textului și a plăcerii obținute din consumul artefactelor culturale. Această abordare și-ar putea pierde perspectiva critică
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în considerare și modul în care publicul gustă filmul popular, televiziunea și alte forme de cultură, și că acest element trebuie evaluat și însușit în mod pozitiv. Deși utilă în multe privințe, această idee a condus, din păcate, și la valorizarea nejustificată a anumitor forme de cultură, doar pentru că sînt populare și produc plăcere. O asemenea abordare impetuoasă și necritică desconsideră distincția dintre diferitele tipuri de plăcere și modurile în care plăcerea îi poate menține pe indivizi pe poziții conservatoare sexiste
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un fel de populism eclectic de tipul celui ce apare în anumite lucrări ale Asociației pentru Cultura Populară, care sînt în mare măsură festiviste și lipsite de o atitudine critică față de artefactul textual la care se referă. Neglijarea economiei politice, valorizarea publicului și plăcerii produse de tot ce este "popular", omiterea ideologiei și factorului de clasă socială și eșecul analizei și criticii strategiilor textului cultural vor determina transformarea studiilor culturale într-o altă ramură a studiilor academice, inofensivă și de care
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
atitudine ostilă față de stat și sînt deținătorii valorilor conservatoare. Aceasta constituie, așa cum a arătat Berman (1984), o schimbare majoră în strategia industriilor culturii care, prin anii '50, promovau conformismul și imaginea statului ca binefăcător și care a deplasat accentul pe valorizarea nonconformismului și a unui eroism individualist în epoca de stimulare a spiritului întreprinzător din perioada mandatului Reagan. Și totuși, identificarea lui Rambo cu omul aflat în luptă cu tehnologia este problematică, pentru că Rambo este identificat și cu tehnologia, în speță
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și ustensile de laborator necesare procesului de învățământ. Asigurarea bazei materiale corespunzatoare, ușor adaptabile nevoilor educaționale a constituit un element primordial al reușitei. Laboratorul de chimie a devenit un loc unde fiecare elev găsește prilej de manifestare și afirmare, de valorizare la maximum a potențialului fiecăruia. Existența în școală a unui laborator modern a permis organizarea în cadrul liceului a numeroase manifestări: activități demonstrative și schimburi de bune practici în cadrul cercurilor metodice ale profesorilor de chimie care au fost extrem de apreciate precum și
Chimia – frumusețe dincolo de formule. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1837]
-
elevilor, educația lor pentru cetățenie democratică în vederea formării unor cetățeni activi și responsabili, puși în diferite situații de a respecta pe cei de lângă ei, implicându se astfel activ în mediul școlii și al comunității. Totodată proiectele au urmărit promovarea și valorizarea diversității, a interculturalității în educație și a egalității în drepturi, respectarea personalității și a drepturilor copilului, conștientizarea importanței educației pentru sănătate, a educației ecologice, promovarea comportamentelor pozitive și prevenirea comportamentelor cu risc. O dovadă în acest sens sunt campaniile antidrog
DESPRE NOI CEVA EXTRA... (CURRICULAR). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Geanina Honceriu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1862]
-
qua non de critic... Astăzi, mulți scriitori poeți, prozatori sunt și critici. Sau au o conștiință critică acută, care o concurează eficient pe cea a ,,profesioniștilor" în domeniu. Pentru că scriitorul autentic este, trebuie să fie familiarizat cu criteriile valorii și valorizării, în chip mai general-teoretic zise ale axiologiei. Însă, în ansamblu, critica nu mai are rolul și, poate, importanța pentru care era apreciată în anii 70, 80. Eu unul însă am umbra bucuriei de a constata că mai există, totuși, ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ori chiar un fetiș al imaginii. E oglindirea profană la superlativ! De cele mai multe ori, o construcție de imagine, după cum o afirmă și o impun specialiștii în comunicare și marketing. Am putea spune, că ditirambii celebrității sună de pe canalele mediatice până în valorizările instituționale cam așa "totul pentru imagine, totul pentru frontul vizibil și invizibil al consumului de imagine". Din prestigiul de altădat, în primul rând dat de operă și de dimensiunea etică, morală ori spirituală, s-a cam ales praful cultivat acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dubla sa nereușită și, deși unele instituții ca și unele spirite Îmi arată o anume considerație, „silueta” mea În câmpul, În peisajul literaturii contemporane suferă de o ambiguitate insistentă, aș zice. Împart, de altfel, cu unii colegi această „ambiguitate a valorizării”, de parcă noi, cei care „Înainte” eram priviți, fără dubiu, ca autori de „prima mână” - „Înainte” Înseamnă Înainte de ’89! -, am fi fost cumva „declasați”. E vorba de nume precum Marin Sorescu, Valeriu Cristea, Fănuș Neagu sau Eugen Simion. „Scuza” celor care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al lui Stendhal, carte pătrunsă de același spirit, al „cultului individualității extreme”. Cam după vreo trei decenii, Dostoievski, publicând În ’861 Crimă și pedeapsă, Își „trădează” aceeași „aplecare” sau „mod instinctiv de a prețui” și de a „exagera” În această valorizare, distincție, ierarhizare, Întorcându-l Însă „pe dos” pe Julien Sorel și admirația sa totală și emoția sa organică pentru marele dispărut, pentru Napoleon, creând un criminal, e drept, dar care vibrează de aceleași pulsiuni ca personajul francez. Ambele personaje și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Doinaș și al meu, Nego, avea curajul de a-i oculta pe scriitorii mediocri, puternici ai momentului, ci și pentru că, În câteva volume de splendide studii publicate În România Înainte de exilarea sa, propunea „exerciții fanteziste”, după părerea mea, de valorizare. De exemplu, Într-unul din aceste studii Încearcă să ne convingă, cu risipă de argumente și inteligență, că Ion Călugărul, scriitorul experimentalist și apoi dogmatic-stalinist, ar avea o valoare literară care ar Întrece-o, de fapt, pe cea a ctitorului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
personalitatea sa atât de distinctă, bogată, merituoasă din multe punct de vedere, „prieten de bază”, al meu și al lui Nichita sau Cezar, În anii noștri dificili, nu numai de formație, dar și de luptă pentru reinstalarea adevăratelor criterii de valorizare În literatură - luptă ironizată de tinerii de azi, talentați sau nu, cărora li se pare că esteticul e o valoare perimată sau că În estetic primează „autenticul”, imitând, În cheie minoră și nu rareori trivială, „revolta” sau moda anilor douăzeci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sufletului românesc“. Românii și-ar avea esența lor spirituală, iar această esență se păstrează În lumea neamestecată și nealterată a satelor, nicidecum În orașele „Înstrăinate“. Chiar epoca lui Carol II, În plin avânt modernizator, a fost marcată de o insistentă valorizare oficială a funcției simbolice a satului. Această tendință a susținut și o interesantă orientare În sociologia românească. Dimitrie Gusti (1880-1955) a pus bazele sociologiei rurale, organizând cu elevii lui o mulțime de anchete pe teren. Tot el a Întemeiat În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
valori majore. Un Nichita Stănescu, un Eminescu sau Bacovia, Arghezi nu pot fi „înțeleși” sau „descriși” în afara operei lor, „rupți de operă”, cum o fac, de altfel, unii calomniatori postdecembriști care pretind, chiar, că numai „astfel” e posibil, o reală valorizare. A-l rupe, a-l fractura pe un gigant de expresia sa cea mai intimă, mai expresivă, este un proces de calomniere, de fapt: - Iată cum arată regele gol!, se bucură și rânjesc „noii apărători ai dreptății și valorii”, și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
paradis (hurii sau efebi). Mai familiare ne sunt, în Europa, agrementele creștine: un Dumnezeu căruia îi poți spune "Tu", senzualitatea imaginilor, deschiderea spre feminitate, o mai mică pondere a Scripturilor, care nu sunt diktate divine, ci doar niște cuvinte inspirate, valorizarea individului și facultatea de a negocia cu absolutul, mult mai puțin inaccesibil, implacabil și ascuns cunoașterii ca Allah. Cel pe care-l strâng pantofii își poate căuta alții, mai comozi. Iar în caz de nenorocire, nu pe seama încălțărilor o pui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a textelor sacre devine astfel un act hermeneutic, cuvânt întăritor, permițând să se dea un sens prezent literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării și teatralizarea ca efect al jocului superior în care se prinde ființa sunt posibile numai printr-o valorizare specială a limbajului. Problema autenticității textelor citate atinge de asemenea tangențial demonstrația; textele „corese” de pionierii antologiilor folclorice au afectat doar limba în transcriere, și nu imaginarul, a cărui veridicitate este susținută de operele populare culese recent, în numeroase zone
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]